Perioada muncită legal în străinătate ajută la pensie

1 [640x480]

Unul dintre drepturile pe care le are un român care munceşte legal în străinătate este acela de a-şi creşte pensia cu ajutorul cotizaţiei plătite pe parcursul perioadei petrecute în afara ţării. Lucrătorii români care muncesc într-un stat al Uniunii Europene (UE) sau într-o regiune din Spaţiul Economic European (SEE) trebuie să ştie că, începând cu 1 ianuarie 2007, ţara noastră este obligată să aplice prevederile regulamentelor comunitare în domeniul securităţii sociale.

Reprezentanţii Ministerului Muncii susţin că persoanele care au desfăşurat activităţi profesionale în România şi în alte ţări membre pot solicita acordarea dreptului la pensie atât potrivit legislaţiei în vigoare la noi, cât şi conform legislaţiei din cealaltă ţară implicată.

Până la 30 aprilie 2010, în relaţiile dintre ţările membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) nr.1.408/71 şi 574/72. Cele două acte normative au fost înlocuite începând cu 1 mai 2010, de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 şi 987/2009. În relaţia cu statele din SEE şi cu Elveţia se aplică tot dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr.1.408/71 şi 574/72.

Primează legislaţia naţională în materie

Legislaţia în vigoare la noi prevede că stagiul de cotizare pentru obţinerea drepturilor de pensie, în cazul lucrătorilor migranţi, se calculează prin însumarea perioadelor de asigurare realizate în România cu cele de asigurare cumulate în alte state membre în care persoana respectivă a muncit.

Aceste perioade de cotizare trebuie confirmate de instituţiile competente ale ţărilor în care salariatul a fost încadrat cu un contract de muncă. Drepturile la pensia comunitară sunt calculate proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare stat membru implicat, cu respectarea principiului pro rata temporis.

În cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a pensiei se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul unde are reşedinţa permanentă. De aici se vor face toate demersurile către autorităţile competente din România sau din alte regiuni din spaţiul comunitar pentru obţinerea tuturor informaţiilor.

Nu este necesară deplasarea solicitantului pentru strângerea datelor. Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturilor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activitate din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii angajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).

Dovada vechimii în muncă realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, se face cu ajutorul carnetului de asigurări sociale, carnetului de muncă, sau cu alte acte prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este necesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinători de fonduri arhivistice, în vederea obţinerii lor.

După ce instituţiile competente ale statelor membre implicate îşi comunică, prin intermediul formularelor standard de legătură, toate informaţiile necesare, acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoanei interesate şi/sau celeilalte/celorlalte instituţii competente.

Nu este necesar ca solicitantul să îndeplinească simultan condiţiile necesare deschiderii drepturilor de pensie în toate statele membre implicate, drepturile de pensie fiind acordate cu respectarea prevederilor legislaţiilor naţionale în materie.

Raluca Teodorescu – Analist economic

Citește și