O plimbare galeșă spre Lacul Galeș

Când toamna se anunță o prelungire a verii, cel puțin la capitolul temperatură, când prognoza zâmbește însorită de pe ecranul telefonului inteligent și când ai dor de ducă, te așteaptă zeci de lacuri limpezi să le descoperi în Munții Retezat.

Aproape toate lacurile din Munții Retezat sunt de origine glaciară. Le găsești răspândite pe cele aproape 40.000 de hectare ale Parcului Național Retezat, din județul Hunedoara. Patruzeci dintre aceste lacuri sunt de dimensiuni mari și mijlocii, iar 18 sunt lacuri mai mici, dar toate permanente. Din ele pornesc la vale pâraie repezi, cu apă rece, cristalină, numai bună să astâmpere setea călătorului pornit spre înălțimi. Datorită acestor lacuri minunate, munții despre care vorbim și-au căpătat renumele de „tărâmul cu ochi albaștri”.

Cel mai cunoscut și mai vizitat dintre toate lacurile Retezatului este cu siguranță Lacul Bucura, dar nu este singurul care oferă o priveliște de vis. Călătoria acestei ediții ne duce la un alt lac, și acesta foarte drag iubitorilor muntelui: Lacul Galeș. Situat la aproape 2000 de metri altitudine (mai exact, 1990 de metri), acest ochi de apă se ascunde după câteva vârfuri, la capătul unui traseu de dificultate medie.

De fapt, la Galeș poți ajunge din mai multe părți, depinde de unde ai plecat în urcare. Dar probabil cea mai frecventată cale este cea care pleacă de la popasul Cârnic (unde există loc de campare, precum și cabane cu camere pentru cazare), trece pe la Cascada Lolaia și urcă prin pădure (parțial pe drum forestier, apoi de-a dreptul pe cărări străjuite de copaci ce par că nu se mai termină în înălțimea lor maiestuoasă), ajungând în golul alpin și ducând, în aproximativ trei – patru ore de urcuș, la Lacul Galeș.

Cârnic este un loc de popas situat la 1000 de metri altitudine, reprezentând una din porțile de intrare în Parcul Național Retezat. La Cârnic se ajunge cu mașina până la locul de campare ori la cabane – din drumul european E79 urmezi indicatoarele din localitatea Ohaba de sub Piatră spre Nucșoara, o localitate situată în comuna Sălașu de Sus. Drumul este asfaltat prin sate, apoi o porțiune este drum de țară, dar accesibil oricărui tip de autovehicul. Dacă ești un iubitor al mersului cu cortul, ai loc unde să campezi, contra unei taxe, desigur. De asemenea, aici poți lăsa mașina și dacă plănuiești să faci doar un traseu de o zi, iar seara să te întorci și să cobori acasă.

Cabanele din zonă care oferă cazare au condiții excelente – camere dotate cu paturi suficiente, curate, bucătărie unde poți comanda mâncare, sală de mese, terase, spațiu unde să te autogospodărești, dacă ți-ai adus mâncarea de acasă, grătar, băi pe holuri cu apă caldă curentă și cabine de duș. Cât ține sezonul de urcare în munte (cam până în luna septembrie inclusiv, de obicei, în funcție de vreme), aici e plin de turiști. Mulți urcă numai pentru a vedea Cascada Lolaia, extrem de accesibilă oricui.

Dar adevărații iubitori de munte se deosebesc imediat de turiștii veniți numai pentru un selfie la cascadă. Îi recunoști după echipament: bocanci de munte, rucsac dotat cu de toate, haine care să îi protejeze de vânt și ploaie sau bețe de sprijin pentru urcare și coborâre. Mulți lasă mașinile la Cârnic și, cu corturi, saci de dormit și mâncare în spate, în rucsaci, urcă la Pietrele sau la Gențiana, ori chiar mai departe, ca să campeze chiar în inima munților.

De la Cascada Lolaia, drumul duce, în urcare continuă, până spre locul unde traseele se despart. Este foarte important să ții minte mereu semnul care marchează, pe copaci și pe pietre, drumul tău. Dacă ți-ai propus să ajungi la Lacul Galeș, vei urma triunghiul roșu îmbrăcat în alb. Marcajele sunt peste tot, foarte apropiate, astfel încât nu ai cum să pierzi traseul. Urcarea prin pădure îți va scoate în cale și diverse soiuri de ciuperci comestibile, mai ales dacă a plouat recent.

Copacii printre care te duce traseul sunt impresionanți: extrem de înalți, cu un colorit aparte, de dimensiuni aproape identice, par niște soldați puși la patru ace care te așteaptă să te salute. Liniștea lor este deranjată doar undeva în depărtare de susurul apelor care curg la vale, venind din lacurile glaciare de la înălțime.

Ultima bucată de urcuș prin pădure nu este tocmai ușoară: o pantă destul de lungă și cu grad mai mare de înclinare te va solicita puțin, oricât de bine pregătit ai fi. Din fericire, nu te grăbește nimeni: poți lua câte pauze dorești, muntele nu fuge nicăieri. Odată ce ai ieșit în golul alpin, peisajul se schimbă total. Seamănă foarte mult cu traseul care te duce spre Lacul Bucura. Vei vedea jnepeniș, vegetație bogată, felurite flori, în culori vii, dar și nelipsiții bolovani și lespezi de piatră pe care vei călca cu atenție.

Dacă ai noroc și prinzi o zi senină, de la un punct al urcării vei începe să descoperi în zare vârfurile Peleaga, Păpușa Mare, Păpușa Mică și Vârful Mare. Dacă ziua este cețoasă sau înnorată, nu vei putea zări vârfurile decât, poate, puțin, printre nori ori dacă se va risipi ceața fie și pentru câteva minute. Drumul tău nu va mai dura mult și te vei trezi, după un ultim urcuș bolovănos, față în față cu Lacul Galeș.

Să nu te surprindă prezența liniștită a unor măgăruși ce pasc cuminți pe lângă lac. Sunt ai stânei pe lângă care ai trecut, la un moment dat și poate nu ți-ai dat seama. Pășunatul oilor în Munții Retezat este o practică veche și răspândită în toate satele din regiune. Ciobanii stau cu oile în munte până când toamna mână atât oamenii, cât și animalele acasă, la temperaturi mai calde. În timp ce tu vei sta să te odihnești pe malul lacului, savurând o bucată de ciocolată, un măgăruș va veni să bea apă din lac. Dacă nu vei face mișcări bruște, va trece chiar pe lângă tine.

Lacul este atât de limpede, încât la mal vei vedea toate pietrele de pe fundul său. Malul nu este abrupt, iar apa aici nu este adâncă, astfel că te vei bucura de o priveliște aparte. Însă nu încerca să faci baie în această apă – ca orice lac glaciar, este foarte rece. Și, desigur, regulile parcului național interzic scăldatul în lacuri, precum și pescuitul în acestea.

Un avantaj al Lacului Galeș este că aici nu te vei trezi în mijlocul unui zumzăieli de călători și corturi, ca la Bucura. Pentru că este mai retras și nu atât de intens promovat, Galeșul oferă mult mai multă liniște iubitorului de munte. Dacă afară este o vreme schimbătoare și vântoasă, nu îți va fi foarte cald stând lângă lac, dar chiar și așa priveliștea și sentimentul pe care ți-l oferă merită efortul de a ajunge aici.

În mod normal, traseul descris nu este considerat ca având un grad mare de dificultate, dimpotrivă – de la Cascada Lolaia, panoul informativ îți spune că vei face cam trei ore și jumătate până la Galeș. Așadar, și dacă mergi încet sau într-un grup fără antrenament în mersul pe munte, patru ore dus și patru ore întors înseamnă o zi lumină petrecută frumos în munte. Vei pleca cu amintiri albastre minunate!

Dar nu uita: indiferent cât de ușor pare traseul, să fii mereu echipat pentru orice eventualitate. În munte nu știi niciodată când se schimbă vremea. Poate veni ploaia când te aștepți mai puțin. Pelerina de ploaie și hainele groase nu trebuie să lipsească din bagajul tău. Bocancii din picioare sunt esențiali: nu te încumeta să urci în teniși sau adidași, pentru că ai pe traseu porțiuni unde treci prin apă ori urci pe bolovani uzi, ai de trecut căderi de apă călcând pe bolovani sau mergând pe bușteni. O călătorie sigură și reușită la munte începe cu un echipament adecvat.

Iar dacă nu ești un pasionat al drumurilor montane, dar vrei să te bucuri de aer curat și măcar două – trei zile departe de lumea dezlănțuită, rămâi măcar la Cârnic. Vei găsi gazde minunate, mâncare bună, produse venite din gospodăriile oamenilor; te vei trezi sub soarele muntelui, vei asculta cântece la chitară seara, lângă un foc de tabără și îți vei încărca bateriile pentru viața mai agitată care te așteaptă înapoi acasă.

Muntele are câte ceva de oferit pentru fiecare dintre noi, indiferent de nivelul nostru de așteptări. Cum luna septembrie se anunță frumoasă, încă mai ai vreme să profiți, măcar într-un weekend, de cărările Retezatului, de cascadele sale și de liniștea pe care ți-o va strecura în suflet.

Autor text și foto: Camelia Jula