„O calitate pentru reușită în viață este smerenia. Să ții minte mereu că, oricâte trepte ai urca, ești aceeași persoană”

Alexandru George Lazăr (36 de ani) este, de curând, consulul onorific al României pentru Insulele Baleare. Avocat, profesor și coordonator al unui program de master, Alexandru are o carieră impresionantă și o activitate bogată pe diverse planuri, care l-au recomandat, cu siguranță, pentru poziția de consul onorific. Născut în București, în 1984, Alexandru a studiat de mic limba spaniolă. „Am început de la grădiniță”, rememorează el. A fost elev al Liceului Miguel de Cervantes din capitala României, la o clasă cu profil matematică – fizică – informatică. Deși s-a pregătit intens pentru admitere la Medicină („luam meditații la biologie, fizică și chimie”), viața i-a oferit alte alegeri și nu regretă niciun moment deciziile luate. Mărturisește că la Drept și-a descoperit adevărata pasiune și că face cu multă plăcere și bucurie profesia pentru care s-a pregătit. Are un master în Drept Internațional și unul în Comerț Exterior și Relații Internaționale și, de-a lungul timpului, i-au fost acordate mai multe premii prestigioase în domeniul Dreptului, prin care i-a fost recunoscută valoarea profesională.

Alexandru Lazăr locuiește în Barcelona și este partener în cadrul firmei de avocatură IntLaw Lawyers and Consultants din Spania, specializată în dreptul afacerilor și drept internațional. El coordonează dezvoltarea departamentelor de Corporate Compliance și Relații cu Europa Centrală și de Est. Totodată, Alexandru este director academic pentru Master Compliance în cadrul Institutului Superior de Drept și Economie (ISDE) din Spania. Este profesor de Drept la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona (dar are colaborări în acest sens și cu alte universități din Spania) și membru al Academiei Regale de Legislație și Jurisprudență din Spania. Misiunea de consul onorific al României pentru Insulele Baleare i-a fost încredințată anul acesta în luna septembrie, marcând, alături de alte evenimente organizate de Ambasada României, împlinirea a 140 de ani de relații diplomatice între România și Spania.

Își împarte timpul între viața profesională și cea personală și mărturisește că, fiind un curios din fire, are avantajul de a se bucura de orice și de a descoperi în permanență lucruri noi. „Sunt uneori ca un copil mic: mă bucur repede de ceva nou și mă plictisesc la fel de repede. Încerc să îmi drămuiesc timpul după teoria celor trei de opt: opt ore pentru viața profesională, opt ore pentru familia și activități ludice și opt ore pentru odihnă. În măsura în care este posibil, mă organizez după această teorie. În acest fel, pot fi eficient profesional, conectat și la viața de familie și, totodată, cu energie pentru fiecare zi. Desigur că sunt zile în care lucrurile se amestecă, așa că am învățat să acord prioritate unora. Dar mă ghidez constant după principiul responsabilității: dacă ai promis că duci ceva la bun sfârșit, fă-o!”, spune Alexandru Lazăr.

În viziune sa, atât clienții din viața profesională, cât și familia, și prietenii merită același tratament serios și responsabil, indiferent de activitatea desfășurată împreună. În programul său zilnic extrem de activ își fac, astfel, loc orele petrecute cu soția și fetița și întâlnirile cu prietenii, plimbările sau chiar sporturile. „Dacă cineva mă invită să jucăm fotbal sau tenis, mergem și jucăm, deși nu sunt bun nici la fotbal, nici la tenis. Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de plăcerea jocului”, zâmbește tânărul consul onorific.

Camelia Jula: Cum ați ajuns, la 18 ani, de la Liceul Cervantes din București la a studia Dreptul în Spania, la Universitatea din Granada?

Alexandru Lazăr: Liceul Cervantes avea o convenție cu Universitatea din Granada (acum are și cu Universitatea din Valencia) și mulți dintre colegii mei se pregăteau să dea examen pentru a fi admiși aici. Pentru mine, a fost o conjunctură, nu neapărat o alegere mult gândită. Sincer, m-am decis cu o lună înainte de examene. Îmi doream să cunosc Occidentul, să trăiesc o aventură a descoperirii pe cont propriu, și am avut norocul ca familia să mă susțină. La 18 ani, mi se părea ceva extraordinar să poți studia într-o altă țară! Să zbori singur, să fii pe picioarele tale… Totodată, să fim sinceri, la 18 ani nu știi clar ce îți dorești, societatea și părinții te împing de la spate, dar nu prea ai toate datele necesare pentru a lua decizii de viață în acest fel. Eu aveam trei lucruri în minte pe care mi-ar fi plăcut să le fac: actorie (am cochetat cu teatrul, ca orice licean), medicină (pentru care m-am pregătit chiar foarte serios) și drept (deși singura tangență atunci cu domeniul era viziunea din filmele americane și faptul că le săream în ajutor colegilor la școală, făcându-i pe profesori să mă întrebe dacă sunt avocatul lor).

Camelia Jula: Între cele trei, cum de… a câștigat Dreptul?

Alexandru Lazăr: Actoria mi-au scos-o din cap părinții mei, care mi-au spus că ar fi o meserie cu care aș putea ajunge în imposibilitatea de a mă întreține. Apoi, cum pentru examenul la Granada aveam doar o lună la dispoziție să mă pregătesc, iar la medicină erau mulți termeni de specialitate pe care ar fi fost greu să îi stăpânesc într-un timp atât de scurt, am ales partea de științe sociale. Însă, după admitere, am făcut o greșeală în actele completate la ambasadă și așa m-am trezit înscris la… Economie. Am făcut un semestru economie, mi-am dat seama că nu era pentru mine și, printr-o cerere la rectorat, am obținut în același an transferul la Drept. Iar aici mi-am descoperit adevărata pasiune și sunt foarte bucuros că pot spune că fac cu mult drag profesia pentru care m-am pregătit. 

Camelia Jula: Care au fost provocările adaptării la viața din Spania, ca tânăr student?

Alexandru Lazăr: La 18 ani provocările sunt minunate. Orice buturugă mică nu prea răstoarnă carul, pentru că vii cu atâta energie, încât nimic nu ți se pare greu. Totul merge mai impulsiv atunci, curajul e la cote maxime. Iar eu consider că dacă ești optimist și pozitiv, atragi în jurul tău pozitivism. Nu am fost niciodată arătat cu degetul pentru că sunt român, astfel că din punct de vedere al integrării nu am avut nicio dificultate. Limba o vorbeam de mic, acesta a fost un alt avantaj. Cred că provocarea cea mai mare a fost una morală: să nu îi dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine. Nu voiam să se creadă despre mine că am plecat într-un fel de vacanță în Granada. Așadar, provocarea mea a fost să fiu serios față de mine și față de cei care m-au încurajat și susținut. Apoi, desigur, a fost provocarea trecerii bruște la un nivel de responsabilitate cu care în România nu avusesem tangență: ca adolescent, nu te interesează plata facturilor sau alte detalii legate de locuire. Odată devenit student în Granada, a trebuit să învăț rapid cum să închiriez o locuință, cum pregătesc mâncare, cum îmi chivernisesc banii și, totodată, cum fac față tentațiilor și libertății oferite de un oraș universitar mare.

Camelia Jula: Responsabilitatea asumată atunci a dat roadele pe care le vedem astăzi, adică o carieră solidă la o vârstă foarte tânără…

Alexandru Lazăr: Cu siguranță alegerile pe care le facem ne duc într-un sens sau altul în viață. Eu cred mult și în conjunctură, de asemenea, dar și în oameni. De asta am încercat mereu să mă înconjor de oameni mai buni ca mine, să am modele, mentori, precum mi-au fost, spre exemplu, Luis Moreno Quesada (profesor la Drept) și Joan Rodes (de la firma de avocatură Partner Baker, unde mi-am început cariera ca avocat). Astfel de oameni te fac să fii mai bun, atât în viața personală, cât și profesională. O calitate pentru reușită în viață este, cred, să ai smerenie. Să ții minte mereu că, oricâte trepte ai urca, ești aceeași persoană, doar bagajul de cunoștințe se schimbă, dar e mereu loc de mai mult. Este important să pleci de la premisa că mereu va fi cineva mai bun decât tine, doar așa poți găsi repere care te ajută, de fapt, ca și tu să devii mai bun. O altă calitate necesară este să fii constant. Spre exemplu, mentorul meu de la Drept asta ne spunea: să fim constanți în ceea ce privește învățatul, care nu se termină niciodată, dacă vrem să excelăm. Când consideri că le știi pe toate și nu mai ai nevoie să înveți, nu poți merge decât în jos. Este unul din motivele pentru care mi-am dorit să predau la universitate: ca să învăț continuu și, totodată, să ofer noilor generații din bagajul meu de cunoștințe.

Camelia Jula: În aceeași notă se înscrie și munca pro bono pe care o faceți?

Alexandru Lazăr: Desigur. Încerc să dau ceva înapoi societății, în măsura în care îmi permit timpul și cunoștințele, așa că fac pro bono de câte ori pot. Pe durata pandemiei am oferit consultanță juridică pentru aproximativ 300 de persoane, în acest fel. Așa am considerat că pot pune umărul la trecerea prin această perioadă dificilă pentru toți. Am fost implicat în Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), fondând departamentul lor de consultanță juridică, în 2008. Mi-a plăcut modul în care am colaborat cu ei: le-am trimis un email prin care îmi ofeream serviciile gratuit, iar ei mi-au solicitat un CV. Atunci mi-am dat seama că generația noastră poate mișca lucruri, pentru că punem accent pe meritocrație. De asemenea, mai fac voluntariat pentru Fundația CEZAR, prin care am participat la forumuri, gale și diverse proiecte legate de dezvoltarea României.

Camelia Jula: Ați încercat să candidați independent pentru un loc în Parlamentul României, ca să reprezentați acolo românii din Diaspora… Cum a fost acea experiență?

Alexandru Lazăr: Interesantă, aș putea spune, dar da, a fost o încercare de a candida, practic nu am reușit să strâng toate semnăturile necesare impuse de lege. Însă, într-un astfel de proces, cunoști mulți oameni, vezi cum gândesc, ce nevoi au și totodată înțelegi mai bine cum e privit, greșit sau nu, domeniul politic. De la înjurături până la laude, am primit de toate. Nu știu dacă aș repeta acea experiență. Am văzut-o tot ca o activitate în beneficiul societății, dar unul din principiile după care mă ghidez este să fii acolo unde ești dorit. Dacă cetățenii nu doresc să fie reprezentați de cineva, înseamnă că acea persoană nu e reprezentantul adecvat.

Camelia Jula: Ați fost numit recent consul onorific al României pentru Insulele Baleare. Tot o activitate pro bono. Ce reprezintă pentru dumneavoastră această nouă misiune?

Alexandru Lazăr: Într-adevăr, cutuma în această privință spune că un consul onorific nu primește nicio indemnizație pentru activitatea sa (nici diurne, nici transport). Este o onoare acordată de statul tău, care trebuie tratată cu cea mai mare seriozitate. Dar trebuie să precizez că funcția consulului onorific este limitată: nu putem emite documente, nu putem face operațiunile pe care le face un consul plin. Funcția noastră este de a crea și consolida punți în domeniul economic și cultural, ceea ce nu e deloc puțin. Economia este liantul vital pentru toate popoarele, iar cultura ne ajută să știm cine suntem, de unde venim și ce anume avem în comun cu ceilalți. Mă onorează această învestire, pentru că asta înseamnă că, prin activitatea mea din Spania, am demonstrat că sunt un bun profesionist, recunoscut ca atare și că prezint credibilitate. Mi-am desfășurat dintotdeauna activitatea cu onorabilitate, am inclusiv articole de drept publicate în România și Spania și sunt bucuros că statul român a considerat că întrunesc condițiile pentru a-i reprezenta interesele în Insulele Baleare.

Camelia Jula: Ce vă propuneți să realizați concret în această calitate, cum puteți ajuta, spre exemplu, antreprenorii români să ia contact cu oportunitățile din Insulele Baleare sau, invers, antreprenorii de acolo să afle despre oportunități din România?

Alexandru Lazăr: Eu cred mult în pro-activitate: lucrurile nu se fac singure, noi trebuie să le facem să se întâmple. Vom organiza forumuri economice și delegații cu antreprenori spanioli din Insulele Baleare interesați de România și vă pot confirma deja că acest interes există, sunt persoane dornice să deschidă ori să întărească legăturile economice cu țara noastră. Întâlnirile între antreprenori sunt vitale, iar un consul onorific poate acționa cu ușurință ca intermediar în acest sens, facilitând conexiuni. Ambasada României în Spania are foarte bine dezvoltat acest aspect, prin biroul său economic, pentru antreprenorii din ambele țări. Așadar, ușa mea va fi mereu deschisă pentru a facilita astfel de punți. Tot pe evenimente trebuie să insistăm și în ceea ce privește partea culturală. Eu numesc situația noastră de aici un paradox românesc: suntem al doilea grup de cetățeni după spanioli (numeric vorbind), dar suntem atât de bine integrați, încât de multe ori pe plan local nu ne prea facem văzuți sau auziți. Nu spun că e rău sau bine, dar spun că promovarea identității noastre culturale ne va ajuta să fim mai bine cunoscuți. În Insulele Baleare este un mix interesant de populații: marocani, germani, francezi, englezi, români… Vorbim de un amalgam de culturi unde este esențial să ne împărtășim și noi rădăcinile și moștenirea, cum fac alte comunități. Cred că este o oportunitate unică pentru a deschide porțile cunoașterii și colaborării.

Camelia Jula: Cum credeți că am putea să ne educăm și acasă, în România, în spiritul transformării societății noastre înspre ceea ce vedem în alte țări și ne dorim și pentru noi (ca să citez o vorbă tot mai populară în România: „Vrem o țară ca afară”, dar ce facem pentru a o avea?)

Alexandru Lazăr: Cred că primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem este pro-activitatea. Să ieșim din zona noastră de confort și să începem să schimbăm lucruri în „bula” noastră, nu la nivel macro. Spre exemplu, să nu ne fie rușine să stăm la coadă pentru o cafea, să nu încercăm mereu să sărim rândul. Să avem răbdare. Să încetăm să ne plângem și să încercăm să găsim soluții. Cum ar fi: cum pot organiza scara mea de bloc să arate mai bine? Să nu ne mai certăm pentru o problemă, ci să fim constructivi, să găsim rezolvare. Să avem mai mare încredere în noi, în capacitatea noastră și în ceea ce suntem. Să nu ne frânăm singuri. Suntem nici mai buni, nici mai răi ca alții. Trebuie să înțelegem că nu toți putem fi lideri, că, dacă toți vrem să fim lideri, atunci carul nu va merge. Să lăsăm pe alții să aibă inițiativă, dacă prin meritocrație ies în față și să îi ajutăm, nu să chibițăm de pe margine. Noi suntem România, asta ar trebui să înțelegem. Nu este ok să spunem: „Eu vreau schimbare, dar să o înceapă altcineva și eu să stau pe canapea și să comentez”.

Camelia Jula: O atitudine din păcate destul de comună, des întâlnită…

Alexandru Lazăr: Dar care poate fi îndreptată, cu siguranță, v-am spus că sunt un optimist, am încredere că putem face asta, dacă dorim cu adevărat. Apoi, un alt aspect important este să ne ghidăm după meritocrație și să investim în educație. Trebuie să dăm profesorilor locul în societate pe care îl au (și aici nu mă refer doar la România), mai ales în cazul dascălilor care formează copiii de la vârstele fragede. Dacă ei sunt demotivați, cum să formeze generații optimiste și pozitive? Un proiect de țară în ceea ce privește educația ar fi esențial, dar unul fără culori politice și care să nu se schimbe de la un guvern la altul. Un al treilea aspect important este solidaritatea, alături de alte principii de bază. Societatea noastră va fi mult mai consolidată și va putea să se aplece asupra altor probleme dacă valori precum meritocrația, bunătatea, solidaritatea vor fi învățate din timpul școlii și se vor sedimenta în dezvoltarea tinerilor. Dacă ne uităm acum la vremurile pe care le trăim, spre exemplu, vedem cât de importantă e solidaritatea și cât de mult contează educația. Pentru că să mori de sete cu apa în traistă este trist. Sau, dacă ar fi să fac o comparație și mai plastică, este ca și când lași pe cineva să moară într-un incendiu pentru că tu te temi că dacă dai cu apă o să faci reumatism.

Camelia Jula: Schimbările profunde într-o societate cer timp, nu se petrec peste noapte, probabil de asta unii consideră că în 30 de ani în România nu s-a schimbat nimic.

Alexandru Lazăr: Fiind la distanță (doar) fizică de România, pentru că eu nu am întrerupt niciodată legătura cu țara mea, să știți că observ că lucrurile totuși se schimbă. Da, poate nu cu pașii repezi pe care ni i-am dori, dar se schimbă.

A consemnat: Camelia Jula

Fotografii: arhiva personală Alexandru Lazăr