Multiplicarea binelui, prin tehnologie – Românul din Finlanda care pregătește elevi în programare

Ciprian Manea lucrează în industria IT din Finlanda din 2000, iar de doi ani a decis să-i învețe programare pe copiii din România. Își dorește ca elevii lui să fie suficient de pregătiți ca, de la 18 ani, să se poată angaja și să-și sprijine financiar familiile, așa cum a făcut și el când era de vârsta lor. De pe primul lui calculator a creat un program de contabilitate care i-a economisit mult timp și bani tatălui său. Prin Asociația UnPi a oferit deja 30 de computere concepute în scop educațional și face cursuri online cu copiii selectați în program, scrie scoala9.ro/. 

Ciprian Manea a avut primul „contract” în IT în 1992, chiar dinainte să aibă propriul computer. Așa l-a obținut de altfel. Era în clasa a zecea și începuse cu un an înainte să învețe singur programare din diferite reviste și cărți. Când s-a simțit suficient de pregătit, s-a dus la tatăl lui și i-a făcut o propunere: „I-am zis așa: tu ești economist, te văd în fiecare zi că ești cu munți de hârtii în față. Dacă îmi iei un calculator și o imprimantă, în trei-patru luni eu îți fac un program de contabilitate. Adică tu te așezi la calculator, bagi numerele alea, apeși enter și automat îți apar toate rezultatele pe hârtie”, își amintește românul.

„După pitch-ul (prezentare, n.r.) ăsta, a fost de acord să-mi ia calculator. Eu m-am ținut de cuvânt și am făcut un progrămel. Țin minte că până prin 2006-2008 el a tras de programul acela de contabilitate”, râde bărbatul care până acum a lucrat în programare la mari companii precum Nokia și Airbus.

Pasiunea pentru tehnologie l-a urmărit încă din liceu, când nu exista informatica în orar. A absolvit apoi cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare de la Politehnica din București. Era student când a avut primele joburi plătite în IT. „M-am angajat din octombrie 1998, din plictiseală. La facultate nu mai învățam mai nimic, nu că n-aș fi învățat eu… Și mi-am zis că trebuie să-mi găsesc de muncă. Prin 2000, când eram încă în România, i-am cumpărat tatei de vreo două ori cauciucuri la mașină. Aveam 23 de ani și un salariu mai mare decât el”, mai spune bărbatul.

Și-ar dori ca asemeni lui, și elevii pe care îi pregătește astăzi în programare să se poată angaja și să-și sprijine familiile. Asta e ideea de la care a pornit acum doi ani, când a înființat și Asociația UnPi. „Vreau ca la 18 ani, dacă ei sunt forțați economic, să-și găsească o slujbă, ei să poată să se ducă ajutor de programator. Noi îi ajutăm indirect ca ei să-și ajute direct familiile.”

Angajare fără diplomă

Românul care de 20 de ani locuiește în Finlanda, țara cu unul dintre cele mai apreciate sisteme de educație din lume, își dorește să le ofere copiilor din România posibilitatea să se pregătească în concordanță cu ce le cere piața muncii. Colegii lui de muncă finlandezi vin pregătiți din facultate pentru a se așeza la calculator în orice companie a lumii. El a fost mai mult un autodidact.

„Ce facem noi e complementar școlii, nu aprofundăm ce se face la școală. Facem Scratch un an de zile, un limbaj de programare pentru copii, după care o să-i învăț Golang, care este un limbaj profesional, nu se face în școala românească. A fost inventat de Google și în momentul în care îl stăpânești, după vreo doi-trei ani de studiu, te poți angaja ca programator cam peste tot.”

Mai ales că IT-ul este unul dintre puținele domenii în care poți fi angajat fără să ai vreo diplomă, doar pe baza a ce știi să faci.

„Toate meseriile necesită un mecanism de certificare, ai nevoie de o diplomă, de la o universitate, colegiu, ori certificat pentru a putea profesa și câștiga bani. În IT nu este așa. Desigur, dacă ai diplome și certificări în IT poți câștiga și mai mult, dar din 2018, firme mari precum Google, Apple, IBM nu-ți mai cer să ai o diplomă de facultate pentru a lucra la ei”, explică Ciprian.

Românul promite că își va pune la lucru toată rețeaua de cunoștințe pentru a-i sprijini pe cei mai buni copii din programul lui să își găsească un job. Și recomandările contează mult în lumea asta.

„Toată lumea are falsa impresie că dacă înveți ca eroul, cineva te va pune șef peste marea adunare națională, ceea ce funcționează doar în cărți sau în imaginație. În realitate, în țările vestice se practică ceea ce se numește recomandare, iar în România pile, relații. Dar nu este ca în România, recomandarea înseamnă că tu știi pe cineva care este bun. Dacă n-ai recomandări, poți să fii geniul din Carpați, tot acolo vei rămâne”, este direct românul.

Articol integral pe http://scoala9.ro/.