Misterele consulatului din Madrid – Partea I

Să tot fie 17 ani de când m-am stabilit în partea estică a Spaniei timp în care am urmărit îndeproape ce se petrece prin țara mea natală și mă întreb cu-nfrigurare ce s-ar fi ales de soarta mea dacă făceam greșeala să rămân la mâna agramaților, a derbedeilor din politică, a corupților și-a hoților care mișună prin instituțiile importante ale statului român. Nici nu vreau să mă gândesc!

Mesaj pentru cititori

E important să vă reamintesc că menirea noastră este aceea de-a informa cititorii, de-a critica puterea nu de-ai cânta-n strună, de-a trage semnale de alarmă în diverse situații și nu de-a educa și astfel răspund numeroaselor scrisori și mesaje sosite de la dumneavoastră. Noi nu facem politică dar nici nu suntem milițieni sau judecători de pace. Obișnuiți-vă cu faptul că trăiți într-o altă țară unde legea se respectă și nu ține cont de funcții, relații, pile și rude reale sau inventate prin ministere sau alte instituții ale statului. Aici, cine greșește plătește! În consecință, adresați-vă cu încredere autorităților spaniole care au obligația să vă soluționeze cazurile, reclamațiile și sesizările dumneavoastră. Faptul că vi s-a oferit posibilitatea de-a trăi și munci în Spania, vă obligă să vă supuneți legilor acestei țări nu altor persoane sau instituții.

Trecut și prezent

Istorioarele cu „ce șmecherii s-au mai făcut prin consulatul român din Madrid” au rămas subiecte de discuție pentru majoritatea românilor din Spania încă de pe vremea când se venea cu viză în această țară, dar tot subiecte deschise au rămas și pentru presa din România și cea internațională, și-n special pentru cei care aveau nevoie acută de diverse documente și erau serviți cu tot tacâmul pe tava parvenitului îmbogățit peste noapte, contra unor sume de bani consistente. Cine nu-și mai amintește de nume sonore legate de această instituție, precum Nicu Stan, nume asociat cu ale asistentelor sale bine cunoscute în comunitatea românească din Madrid?! Cine nu a auzit de Cătălin Boicu și „prietenul” său care a uitat să mai renoveze clădirea consulatului din Ciudad Real, sau de pasionatul de „păcănele” Virgil Gabriel Anastasescu asociatul în „afaceri rapide și sigure” al lui Adrian Griguța, cel care avea ușa deschisă când doreau mușchii lui în consulat și mai ales la etaj… Și multe, foarte multe alte „personalități marcante” ale protipendadei românești din Spania aflate în tranzit sau stabilite pentru o oarecare perioadă de timp în această minunată și prea tolerantă țară. Despre lupta stradală a traducătorilor români din fața consulatului din Madrid, știe tot poporul. Nimic nou sub soare. Iar de existența popilor falși care mișună în aceeași zonă precum hienele după pradă, e un aspect cunoscut la nivel mondial. Mai grav însă decât toate cele de mai sus este comportamentul bizar al domnului consul Petre Constantin față de românii din Spania, comportament care nu are de-a face cu al unui diplomat și care-a fost cu succes marcat în presa internațională prin articolul „Cară-te tu, domnule consul!” conceput românește și semnat de Marcel Teacă (veizi: http://www.romanianvip.com/2009/07/cara-te-tu-domnule-consul/) în iunie 2009.

Toate acestea și multe altele asemănătoare au fost încondeiate la momente potrivite și concluzia pe care o avem după ce-am tras o linie groasă și dreaptă, este că domnul consul mai sus menționat îi urăște pe românii din Spania, numindu-i la grămadă „viermi“ (citat). Or fi ei doar niște amărâți de „viermi” dar domnul șef de instituție românească a uitat că datorită acestor viermănoși are serviciu, salar cu trei zerouri în euro, bașca ditamai casa și mașina bonus gratuit din partea statului român care l-a trimis tocmai la Madrid. Că dacă erau numai 10 „viermi” românești în Spania, nu era nevoie de prezența-i importantă ci doar de un biet funcționar consular care nu și-ar fi uitat responsabilitățile pe strada Covaci din București pentru nimic în lume. Dar și uitarea e o calitate! Necazul cel mare este că de ani buni în Spania ne-am viermuit cu toții și la propriu și la figurat. Și am uitat de limita de bun simț, de comportament civilizat și de datoriile pe care le avem unii față de alții, ca oameni în primul rând că de respect reciproc nici n-are rost să povestim. Ce-i ăla respect reciproc? Știe careva dintre actorii acestui prim act?

Ei sunt trecători, noi rămânem

Echipa diplomatică care și-a încheiat misiunea cu „succesuri succesive” și a plecat spre casă mai bine de două luni, a fost înlocuită cu alta. Nou nouță. Că așa-i procedura. Apreciem că aceste echipe diplomatice sunt formate numai din diplomați de carieră, profesioniști în meseria lor ce-și fac datoria cu sârg și responsabilitate, dar ce se întâmplă cu cei rătăciți prin consulat precum fosta vânzătoare la aprozar, sau foste femei de serviciu transformate peste noapte în funcționari consulari? Nu e niciun secret, toată lumea știe că în consulatul de la Madrid pe lângă profesioniștii în număr extrem de mic trimiși de statul român, ambasada este nevoită să angajeze oameni din comunitate pentru pază, curățenie și alte servicii consulare. Incredibil, dar adevărat! Statul român e sărac, plin de nevoi, nu?! Așa se face că începând cu anul 2010 agenții de pază erau licențiați în diverse domenii, iar la ghișeu și informații o mână de oameni bine pregătiți munceau cât pentru 20 și făceau cu greu față avalanșelor zilnice de peste 120-150 de persoane. Chiar și așa, informațiile erau oferite corect și pe înțelesul fiecăruia, românii veniți la consulat erau mulțumiți și serviți rapid și eficient iar în echipă era liniște și pace. Oarecum. Dar cum orice minune ține trei zile, imediat ce fostul ambasador a plecat cu echipa sa, și consulul de la Madrid s-a grăbit să debarcheze parte importantă din echipa de la consulat. Păi cum de ce? Pentru că cei angajați de fostul ambasador n-au fost pe placul domnului consul. Dânsul nu agreează persoanele cu studii superioare, doctoranzi, oameni pregătiți și responsabili că-s prea deștepți și-i iau fața, așa că mai bine să plece ei odată cu ceilalți și în locul ăstora să aducă personaje pe care le poate manipula, le poate transforma în „sifonari” (cei care știu să dea raportul despre românii din comunitate, cei care pârăsc la „șef”, trădătorii). Pe scurt, niște circari care numai de așa ceva se ocupă de când au venit în Spania și soțiile unor paznici care au învățat doar să tragă cu mătura. Și uite așa, printre domni deștepți bine pregătiți profesional, serioși și muncitori și doamne școlite și demne de tot respectul, parte din echipa consulatului de la Madrid a fost înlocuită cu „vedete” fără studii, fără experiență, fără pregătire în domeniu, care de care mai încrezute dar transformate în funcționari la ghișeu cu drepturi depline și tupeu. Acestea fiind spuse, să nu ne mirăm de ce Mirela B. a trebuit să facă două drumuri de la 170 de km că i s-a greșit numele în procură de două ori iar Nicolae R. și Alina P. au fost nevoiți să mai achite odată taxele și așa astronomice, pentru procurile completate după ureche. Cu alte cuvinte, consulatul de la Madrid a ajuns ce era odată: un haos! Și nu spunem noi ci dumneavoastră cei care ne-ați bucurat cu scrisori, mesaje și declarații care de care mai demne de laudă pentru ceea ce se petrece în faimoasa instituție, drept pentru care împreună cu doi colegi ne-am transformat în clienți ai consulatului român din Madrid. Ne-am pierdut printre românii care așteptau de cu noapte la rând să ocupe un loc mai în față, printre cei veniți cu copii în cărucioare, șomeri supărați că nu-și mai găsesc de lucru și doamne măritate cu cetățeni spanioli sau din America Latină revoltate că nu primesc servicii pe măsura taxelor și condiții umane și civilizate ca la spanioli. Și pe bună dreptate. La chiria lunară enormă plătită pe o casă transformată în consulat, românii ar fi trebuit să beneficieze de o sală de așteptare civilizată nu să aștepte afară în bătaia ploilor, a vântului sau a soarelui dogoritor, vara. La sumele consistente pe care le încasează zilnic din taxe pentru documente, românilor ar fi trebuit să li se ofere un punct sanitar dotat și curat, servicii rapide oferite de profesioniști nu de femeile de serviciu care habar nu au unde-i România pe hartă (a se înțelege că în orice domeniu trebuie om potrivit, la locul potrivit). Românii din Spania au nevoie de informații profesioniste și pe înțelesul fiecăruia, de condiții de așteptare civilizate nu ca cele din lumea a patra… și de taxe normale nu ca pentru cei cu salarii de 3000 de euro pe lună, că pe pământ și cel de 680 de euro e aur curat în momentul de față. Dar cine să se zbată pentru concetățenii noștri, cine să ia atitudine? Domnul consul are alte priorități mult mai importante.

 

Nota redacției:

  • Relatarea cronologică de mai sus se bazează în totalitate pe date, documente obținute de la anumite instituții, declarații și interviuri concret realizate cu și despre românii din comunitatea Madrid și Castilla la Mancha, arhivate de OR. Rămâneți aproape. Revenim în ediția lunii februarie 2012 cu partea a doua din Misterele consulatului din Madrid.

 

  • Un material realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc de Cristian Ioanovics Guitars-Redactor Investigații/Barcelona în colaborare cu Lorena B. Borrero și Gerardo Moreno Bedoya-colaboratori/Madrid.
  • Comentariile, opiniile și propunerile dumneavoastră legate de acest material, le puteti trimite la adresa:

redactia@occidentul-romanesc.com

 

 

 

Citește și