Cu doar câteva săptămâni în urmă, nu exista niciun dubiu că cel mai discutat și premiat film al anului, cu cele mai multe nominalizări, va domina premiile Oscar. Academia de film americană urma să intre din nou în istorie, celebrând primul actor transgender nominalizat pentru cel mai bun rol feminin. Lăudat de critica internațională, Emilia Perez, un film nonconformist – un thriller dramatic muzical cu un subiect extrem de controversat – părea de neînvins la Oscar.
Până când vedeta filmului, Karla Sofia Gascón a fost deconspirată ca având opinii rasiste, islamofobe și antisemite, în urma unor postări pierdute prin vastul spațiu digital. Filmul francez, regizat de Jacques Audiard, cu dialoguri în spaniolă și având ca subiect ascensiunea unei căpetenii de cartel mexican, a trecut brusc de la statutul de favorit la cel de subiect de dezbatere ideologică. Practic, a devenit un paria, dispărând imediat din atenția academicienilor votanți. Singura care a „scăpat” a fost vedeta internațională Zoe Saldaña, a cărei reputație impecabilă a fost încununată cu un Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin.
Ratarea ocaziei de a intra în istorie și de a transmite lumii întregi că cetatea filmului îmbrățișează cu entuziasm și emoție diversitatea, echitatea și incluziunea i-a făcut pe artiștii votanți să evite orice controversă. Conclave, ecranizare după Robert Harris, regizată de Edward Berger? Deși impecabil realizat și cu un ansamblu de actori de senzație, filmul are tonalități anticatolice. Dune: Part Two, al lui Denis Villeneuve, este un spectacol cinematografic cu mare succes la public, un gen care nu prea are priză la premii.
The Substance a fost catalogat drept un film de groază – deloc pe placul academiei – deși a relansat cariera minunatei Demi Moore, care ar fi meritat un premiu. The Brutalist se încurcă în prea multe subteme, unele cu nuanțe antiamericane, și poate deveni controversat dacă este analizat mai atent. Iar pelicula braziliană I’m Still Here, a legendarului Walter Salles, a fost considerată potrivită doar pentru premiul pentru cel mai bun film internațional. Restul listei de best films conține câteva titluri de umplutură, mai ales de când numărul nominalizărilor a fost extins la zece filme pe an.
În cumințenia ei, marea familie a uzinei de vise a găsit calea de mijloc. Anora, film scris și regizat de Sean Baker, a primit cinci premii și ovații nedisimulate. Este povestea unei prostituate anoste care ajunge, peste noapte, într-un basm modern, doar pentru a se trezi la o realitate dură și lipsită de perspectivă. Bine, lucrurile sunt ceva mai complicate, dar nu vreau să stric plăcerea vizionării. Sean Baker a egalat recordul lui Walt Disney, câștigând patru statuete într-o singură seară (producător, regizor, scenarist, montaj), iar actrița Mickey Madison a fost propulsată pe orbită cu un Oscar pentru cel mai bun rol principal feminin.
Anora a salvat spectacolul de aproape patru ore al decernării premiilor, mulțumind pe toată lumea. În plus, având, în premieră, o transmisie paralelă pe platforma Hulu (parte a imperiului Disney), show-ul a atras o audiență online neașteptată, spre bucuria AMPAS (Academy of Motion Picture Arts and Sciences). Academia are mare nevoie de un nou val de telespectatori – sau mai bine zis „calcula-spectatori” – pentru a revitaliza un eveniment care a pierdut mulți susținători în ultimul deceniu.
Anora o să placă tuturor. Pentru cinefili, recomandăm Emilia Perez și The Brutalist, în ciuda controverselor, și neapărat Conclave, filmul pe care noi l-am considerat cel mai bun pentru marele premiu. Noi n-am ales calea de mijloc.
Autor: Scenarist, Tudor Petruț (California-USA)
Nota Redacției OR:
Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstrează-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în câteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.