Minutul de Hollywood, cu Tudor Petruț: Domnul Oscar, cumințenia pământului
După nouăzeci de anișori plin de sclipici și elaborate rochii de seară, de declarații de dragoste și declarații politice, de glume și glumițe și satiră socială, de învingători și învinși, premiile Oscar nu prea mai interesează pe nimeni… Sau, cum remarcă președintele Donald Trump în stilu-i caracteristic, distinsul Oscar a rămas fără vedete. Și în loc să comenteze filmele pline de creativitate și substanță și artiștii talentați care le aduc pe ecran, cronicarii zilei se întrec care mai cu entuziasm să găsească rădăcinile adânci ale lipsei de interes pentru artă cinematografică din ultimii ani. Din păcate, puțini au curajul să menționeze activismul politic al unei întregi clase de creatori de film cu care o parte a spectatorilor cinefili nu agreează neapărat. Lumea vrea la cinema să se destindă, și nu să i se țină prelegeri socio-politice, așa cum declara un simplu cetățean pe unul dintre canalele de televiziune.
Prin prisma unei corectitudini politice generate de criticile și controversele din ultimul deceniu, Academy of Motion Pictures Arts and Sciences nu vrea decât să mulțumească pe toată lumea. Ca la un semnal, membrii săi au votat cuminte și previzibil. “Coco” a câștigat pentru cel mai bun film de animație pentru că este povestea unui june mexican talentat și simpatic a cărui “zi a morților” devine o aventură muzicală. Cel mai bun film străin a fost din Chile, “Una Mujer Fantastica” de Sebastian Lelio, povestea fantastic-melodramatică a unui transsexual. La documentare s-a detașat “Icarus” al lui Bryan Fogel care infiereză tendința rusească de a trișa în orice domeniu, dar mai ales în sport. Premiul pentru ecranizare a ajuns la James Ivory (care merită de mult un Oscar) pentru “Call Me by Your Name”, film despre o romantică atracție homosexuală.
În sfârșit, “Get Out” a primit premiu pentru scenariu original, scris de către regizorul Jordan Peele, pentru că este o satiră socio-rasială împotriva americanului alb, împotriva unui sud american retrograd, care pare încă suspendat în mișcarea civilă din anii șaizeciDupă ce și-au făcut datoria civică, votanții academicieni au valsat cu îndemânare printe celelalte premii, celebrând performanțe creative și tehnice remarcabile. Cele mai bune filme ale anului și-au împărțit premiile așa cum e de cuviință, fără să supere sau să deranjeze pe nimeni. Una peste alta, filmul premiatului regizor (de origine mexicană) Guillermo del Toro, intitulat “The Shape of Water” merita din plin să fie încununat cu marele premiu al serii. Asta în vreme ce majoritatea covârșitoare a criticilor se așteptau ca premiul pentru cel mai bun film să devină o declarație politică de mare anvergură, mai ales dacă menționatul “Get Out” ar fi câștigat. Nu anul acesta!
Am avut și noi reprezentați la Oscar. Bineînțeles Sebastian Stan, într-unul din rolurile principale în “I, Margot”. Cu un rol mic dar de remarcat, Tudor Munteanu în filmul hulitului James Franco, “The Disaster Artist”. Și nu în ultimul rând, prima femeie operator de film nominalizată la un Oscar, Rachel Morrison (pentru “Mudbound”) este reprezentată de către impresarul de origine română Robert Arakelian, care a fost prezent în sala de premiere.
Autor: Tudor Petruț – Los Angeles (USA)
Tudor este la: petruț.biz, @tudorpetrut pe Twitter, @petruț.tudor pe Instagram, #TudorPetrut, #RomanianNewsLA, #RoHoClub