Minutul de Hollywood cu Tudor Petruț – De la gablonz la bijuterie, în trei ore

244

Presiunea a venit în primul rând din partea executivilor canalului de televiziune ABC, interesați în primul rând de audiența spectacolului în direct, în continuă descreștere de mulți ani. Apoi din rândul membrilor AAMPAS/American Academy of Motion Pictures Arts and Sciences, divizați în a alege direcția cultural artistică și politică a academiei.

Mulți artiști și-au exprimat, la fel, nemulțumirile față de galele Oscar din ultimii ani. Cinefilii au deplâns lipsa mai multor pelicule de o incitantă încărcătură artistică și emoțională (adică a filmelor bune). Spectatorii au continuat, cu câteva excepții remarcabile („Top Gun: Maverick”, „Black Panther: Wakanda Forever”, „Avatar: The Way of Water”) să stea departe de sala de cinema și de floricele de porumb (popcorn).

Politicienii democrați agreați de majoritatea hollywoodiană, au persistat în a impune ideologizarea propagandistică, diversitatea, echitatea (socialistă) și incluziunea (non-caucaziană) în creațiile de film (și televiziune). Numai telespectatorii, după penuria de gale sclipitoare cu toalete elegante și vedete zâmbitoare au așteptat cu trepidație cel de-al 95-lea spectacol de decernare a premiilor Oscar. Și a fost o seară eclatantă, amintind, în sfârșit, de strălucitoarele extravaganțe din anii trecuți.

Vedetele au fost splendide și cuminți, având cuvântări simple și emoționante. Prezentatorul Jimmy Kimmel a fost plin de haz și a împărțit abil satira politică în toate direcțiile. Premiile au ajuns, în general, unde trebuie mulțumind pe (mai) toată lumea, de parcă s-ar fi votat în consens și nu în secret (ceea ce e imposibil, de altfel), demonstrând că cineaștii, când e vorba de premiat, gândesc la fel.

Era de așteptat ca fantezia tragi-comică „Everything Everywhere All at Once” să câștige majoritatea statuetelor. Presa a insistat să portretizeze actrița Michelle Yeoh ca prima de origine asiatică încununată cu un Oscar, un moment istoric, omițând flagrant că distinsa artistă, cunoscută internațional din filmele de acțiune cu arte marțiale, a reușit un contre-emploi dramatic excepțional, motiv pentru care a și câștigat toate premiile anului, nu pentru că e malaieziană.

Aceiași ziariști, închistați în ideologia la modă, au trebuit să critice votanții academiei pentru că au ales-o pe fata legendarilor Janet Leigh și Tony Curtis, actrița Jamie Lee Curtis (pentru rol secundar feminin) în defavoarea vedetei afro-americane Angela Bassett, acuzându-i nevoalat de nepotism și voalat de rasism.

La fel de nesurprinzător au fost cele patru statuete câștigate de pelicula germană ”All Quiet on the Western Front”, un film halucinant despre grozăviile dezumanizante ale războiului, o reflecție tragică a ororilor în desfășurare în tranșeele din câmpiile ucrainene. Deși filmat impecabil, filmul este greu de urmărit prin prisma sensibilităților moderne cu care sunt din ce în ce mai greu de înțeles lipsa de umanitate a unor ființe și de respect pentru viața umană în general.

Și n-ar fi putut fi o seară plină de energie pozitivă și sclipici fără momentul muzical de Bollywood „Naatu Naatu”, melodia indiană care a câștigat premiul pentru cântec original. Prin entuziasmul debordant și optimist al ritmului muzical și al dansului plin de energie, celebrul Oscar a revenit de la gablonz la bijuterie în puțin mai mult de trei ore. Sub privirile a aproape 20 de milioane de telespectatori, un număr satisfăcător pentru toată lumea.

Autor și foto: Tudor Petruț (California-USA)
Nota redacției:

Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstreză-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în căteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.