Mihăiță Macoveanu: Drag Eminescu

2 (2)

Drag Eminescu

de Mihăiță Macoveanu
Dor cu dor, păduri puţine,
Dulce graiu-ţi, românescu’,
Bate vântu-n vânt şi-mi vine
Să-ţi mai scriu drag Eminescu!

Să-mpresori întreaga ţară,
De niciunde, peste tot,
Din Constanţa-n Timişoara:
Eşti român, fii patriot!

Scump bădie, ca pe-atunci,
Ne-au întemniţat avarii,
În mizerie, pe brânci,
Suntem sclavi, stăpâni mai-marii.

Văzut-ai! Cu toate acestea,
N-au pus preţ pe vorba ta.
Uite-aşa, ni s-a dus vestea:
Eşti român, n-ai ce mânca!

Eu ţi-am moştenit iubirea…
Sunt sărac, sărac şi mic,
Dară fala, prea-cinstirea,
E a celui de nimic.

Tu, a tot nemuritor,
Cât mai pot oare -ndura?
Copil simplu, din popor,
Sunt bolnav de ţara mea!

În cuvânt, cuvinte-ai pus,
Cine n-are, mai citească,
Şi te-ai dus, şi te-ai tot dus,
Tocmai pe bolta cerească.

Mai coboară-te-napoi,
Şi din când în când, la noi,
Să ne-mparţi, din doi în doi,
În „smintiţi”, şi în ciocoi.

 

 

Citește și