Marea învrăjbire, de Tudor Petruț
Marea învrăjbire, de Tudor Petruț
De parcă mai aveam nevoie de ceva care să adâncească dezbinarea socială, scindările propagate de ideologii politice, război cultural, tacita și tăcuta revoluție neo-marxistă, invidia și lupta de clasă. Paradoxul este că e vorba de societatea americană a zilelor noastre. Lumea nouă cutremurată de o transformare socio-politică pe care o parte a populației o vrea fundamentală, indiferent de consecințe.
Izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu a zdruncinat întreaga lume. Deja știm despre atrocitățile care au fost și bănuim atrocitățile care se vor întâmpla în curând. Criza de umanitate, amplitudinea implicațiilor geo-politice s-au disipat repede din discursul popular, iar conflictul a generat o sumă de reacții surprinzătoare în America. Demonstrând, dacă mai era nevoie, că într-o societate divizată, realitatea este doar o percepție determinată de apartenență socială, politică, culturală.
Executivul de la Washington în frunte cu președintele Joe Biden s-a declarat fără drept de apel de partea statului aliat Israel. În buna tradiție a politicii externe americane, cabinetul Biden (după câteva gafe pe rețelele de socializare) a condamnat acțiunile teroriștilor agresori fără a îndulci vocabularul politic și a afirmat dreptul evreilor de a se apăra prin mijloace adecvate. Numai că, de data asta, suportul nedisimulat ascunde o undă de vinovăție. Susținerea mai mult sau mai puțin unilaterală a Israelului n-a mai fost un bastion al politicii externe americane încă de pe vremea administrației Barak Obama.
În timp, suportul pentru Israel în rândul congresmenilor și senatorilor americani a scăzut la aproape o tremie, o statistică neașteptată. Încercările de clarificare a poziției americane (mutarea ambasadei la Ierusalim) și de mediatizare (unele încununate de succes) ale lui Donald Trump au fost minimalizate, pentru că e vorba de Trump și de percepția prieteniei sale cu Benjamin Netanyahu. Administrația Biden, fără a reduce vizibil ajutorul financiar și militar pentru israelieni, a reluat însă – în șoaptă – programele de finanțare pentru palestinieni. Indirect, Hamas a avut astfel acces la niște fonduri.
S-ar părea că poziția oficială americană este susținută de o majoritate a populației. Numai că după mai puțin de-o zi, manifestările de solidaritate cu israelienii au fost amuțite de un val de suport pentru cauza palestiniană. Teroriștii din declarațiile oficiale au devenit luptătorii pentru libertate împotriva opresiunii evreiești. Faptul că cele mai zgomotoase sunt activistele asociații studențești din marile universități americane demonstrează îndoctrinarea inerentă din lumea academică.
Socialiștii și comuniștii au fost în general anti-zioniști, uitând probabil cine a generat liniile directoare ale iubitei lor ideologii. Tineretul (înregimentat) socialist din instituțiile de învățământ superior sunt doar noua generație de cadre. Aripa socialistă din partidul democrat american, deși a acceptat poziția oficială, nu a înfierat (cu mândrie patriotică) valul de simpatie pro-palestinian.
Republicanii și o mare parte a mass-media (în general acuzată de atașament pentru stânga americană) s-au aliniat nedisimulat de partea statului Israel și a dreptului evreiesc de a reacționa, inclusiv militar, asumându-și consecințele unei potențiale crize umanitare de proporții. Contrastul este evident. Marea învrăjbire devine, din ce în ce mai mult, expresia vizibilă a revoluției neo-marxiste americane. Și a contra-revoluției americanului de rând, încă tradițional, familist, religios.
Unora n-o să le placă rândurile de mai sus. Voi fi cenzurat, dar onest în opiniile mele. De la fața locului, nu prin CNN International via Antena.
Nota Redacției:
Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstrează-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în câteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.