Liana Herman: Sergiu Cioiu, un poem al muzicii

Când am aflat că ICR îl aduce pe Sergiu Cioiu în turneu în Israel, mi-am adus aminte de un singur cântec pe care l-a lansat, pe vremuri, în România, Cântecul vântului. Știam că Sergiu Cioiu s-a stabilit în urmă cu foarte mulți ani în Canada și mi-am zis în sinea mea „Cineva de la ICR îl scoate de la naftalină, adică din anonimat și ni-l trimite nouă, în Israel, să-l ascultăm…” Doamne, cât am greșit și cât sunt de fericită că am greșit! Noroc că avem potențialul să ne recunoaștem greșelile și, dacă se poate, să le reparăm.

Îmi îndeplinesc o datorie de onoare scriind rândurile de față fiindcă la cele trei recitaluri la care am asistat am fost cuprinsă de un entuziasm și o emoție de nedescris în fața acestui fenomen artistic care se numește Sergiu Cioiu. De fapt, în afara faptului că interpreta piesele scrise de Alexandru Mandy, nu știam mai nimic despre el.

Nu știam că e compozitor, că și-a ales drept „călăuză” a melodiilor sale poeți de valoare ai României ca Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Miron Radu Paraschivescu. I-a prezentat succint pe fiecare dintre ei și a interpretat cântecele proprii scrise pe versurile lor. Sergiu te determină să vezi plaiurile românești, cerul cu minunea răsăritului de soare, valurile mării, ploaia, pitpalacul, țiganii cu obiceiurile lor. Sergiu cântă, recită, dansează, tace…

În urmă cu ani l-am cunoscut pe Alexandru Mandy care mi-a spus că singurul interpret care poate să redea piesele lui exact așa cum le-a simțit, este Sergiu Cioiu. Abia acum l-am înțeles. Acum când Sergiu ne-a răsfățat cu numai o parte din cele 25 de perle muzicale scrise de Mandy pentru el, de fapt pentru noi, publicul auditor. Am ascultat cu pioșenie și lacrimă în colț de ochi piesele Cântecul vântului, Glasul tău (dedicat Mariei Tănase), Romanță romanței, Poarta Sărutului, Și totuși (asta este relatarea unei vieți într-un cântec), Îți mulțumesc, Venise vremea. Redau mai jos opinia scrisă de un comentator pe Internet, Valeriu Nuțescu.

„Sergiu Cioiu a fost și a rămas un talent unic în lumea muzicală românească. A ales o formă de interpretare neexplorată până la el, devenind unic și inegalabil în același timp. A recitat cântând și a cântat recitând versuri minunate alese cu multă atenție și profesionalism. În sufletele noastre, a celor care am înțeles și apreciat muzica lui, el rămâne o stea care va străluci pentru eternitate.”

Aduc aici un „magna cum laudae” ICR-ului care l-a invitat în ciuda tuturor opreliștilor, impresarei Maria Mitrache Bokor, ea însăși artista și maestra de coregrafie care l-a propulsat din nou pe scenă, cunoscându-i multiplele valențe artistice și, nu în ultimul rând, celor doi tineri de mare valoare care l-au acompaniat muzical, Cătălin Ene (pian) și Vlad Crețu (chitară).

La Haifa marele maestru al saxofonului, Peter Werteimer, prieten din timpuri străvechi al artistului i-a făcut o surpriză și s-a urcat pe scenă într-un dialog de zile mari cu el și cu ceilalți instrumentiști. De fapt surpriza ne-a încântat și pe noi, cei din sală.

Venise, dacă nu greșesc, Venise vremea să iubesc….” sunt versurile lui Mandy în cântecul „Venise„. Se pare că acum a venit, pentru mine, vremea să te iubesc Sergiu Cioiu, pentru momentele inegalabile de emoție pe care le-am trăit. Să te iubesc și să-ți mulțumesc!

Autor: Liana Herman

Citește și