Letiția Coza: Bate clopotul în dungă

O biserică din lemn de brad şi stejar îşi înalţă turla şindriluită spre cer. Credincioşii din satul Lunca au cumpărat-o în 1820 de la cei din Ţebea, unde fusese sfinţită în anul 1700. Din moşi-strămoşi, luncanii ştiu că biserica are clopotele sfinţite pentru „boholt”. Când se apropia o furtună mare, ei le trăgeau în aşa fel încât norii ameninţători se împrăştiau. Copilăria mea stă sub semnul acestui sfânt lăcaş, care astăzi este muzeu.

Bate clopotul în dungă,

Iute norii îi alungă.

Sfântul Crăciun când soseşte,

Ea tot satul reuneşte

Ridicând cu bucurie

Imn de slavă, Doamne, Ţie!

Câteva sute de ani

Au trecut peste luncani

De când au adus-o-n sat;

Interiorul ei e pictat

Numai în frescă pe lemn,

Lăsând peste timp un semn.

Uimiţi ochii o privesc,

Naşte-n suflet omenesc:

Credinţa, pacea, tăria.

Are hram Sântă Măria.

Prof. Letiția Coza – Lunca/Brad – România

FOTO: Camelia Jula