Interviu cu poetul si ziaristul GEORGE ROCA

INTERVIU CU POETUL SI ZIARISTUL GEORGE ROCA

„Pe langa faptul ca omul George Roca este un poet si un trubadur al spatiului virtual, el este – in sensul cel mai frumos al cuvantului – un OM. Peste tot are multi prieteni. Prietenia e un lucru greu de pastrat, zic eu, mai ales in zilele de astazi.” (G.N.)

Georgeta Nedelcu: Asa cum spunea cineva, v-am cunoscut si eu pe o strada a internetului. Ne-am intalnit spontan, la o anume intersectie, sa zicem a sansei cu spatiul virtual. Am avut norocul sa imi cititi poemele si sa ma publicati in revista ce cu onoare o conduceti. Pe atunci cand ati scris despre mine, eram la prima aparitie literara cu romanul „Exmatriculat din viata!”. Va multumesc ca va aplecati asupra scriitorilor mai putin cunoscuti pentru a-i scoate in evidenta pe ei ca si scriitori, dar in special pentru a face cunoscute operele lor care vor dainui peste timp. V-am cerut permisiunea de a va lua un interviu si va rog sa ma credeti ca nu este o misiune usoara, pentru ca am in fata mea un interlocutor de o calitate ireprosabila, un om cu un nivel de cultura vasta. Nu numai ca sunteti poet, un bun ziarist ci si un promotor cultural. De-a lungul timpului ati facut si faceti parte din conducerea mai multor ziare si reviste, ati desfasurat o lupta intensa pentru biruinta unei idei sau a unei cauze, pentru frumos, pentru curatenia sufletului. Cu toate ca locuiti in Australia, sufletul dumneavoastra este nostalgic dupa Ardealul nostru – meleagurile unde v-ati petrecut copilaria – si dupa oamenii din Romania cu care luati legatura virtual, prin postarile si comentariile facute de acestia. Sunteti loaial tarii in care traiti de peste 30 de ani, va considerati australian si va traiti cu demnitate, dualitatea. Sunteti redactor sef al revistei de notorietate publica „Romania VIP”, o revista interesanta, pe care o raspanditi in toata lumea. Iubiti oamenii si asta o demonstrati prin ceea ce faceti zilnic. Nu exista zi sa nu trimiteti articolele pe care le editati pentru revista pe care o conduceti sau pentru alte publicatii prietene si astfel creati legaturi trainice intre romanii de pretutindeni. De obicei trimiteti materialele la peste 150 de adrese: redactii, edituri, jurnale, scriitorilor si prietenilor din intreaga lume… de la un capat al lumii, la celalalt. Sincera sa fiu, as vrea sa va pun cateva intrebari, pentru a va cunoaste mai bine – atat eu, cat si cei care va citesc – ca sa completam, cumva, portretul dumneavoastra. Sunteti un om adevarat, un om cum mi-as dori sa fie mult mai multioameni decat exista astazi! Cum este omul George Roca si care este povestea sa?

George Roca: Foarte interesanta intampinarea dumneavoastra! Mi-a placut, m-a uns pe suflet. Dar totodata m-a facut sa ma simt stingher. De ce? Pentru ca nu sunt chiar asa de „la superlativ” precum ma prezentati dumneavoastra. Sunt un om normal care isi cauta conationalii pe internet pentru a construi impreuna punti de legatura in domeniul culturii, artei si al literaturii. Acest fapt ma face sa ma simt mai aproape de locurile natale, de poporul pe care l-am parasit in urma cu treizeci de ani… Recunosc, imi pare nespus de rau ca am plecat din Romania; nu as mai face-o chiar daca as mai trece prin acele greutati care m-au determinat sa iau aceasta decizie… Viata de emigrant este grea, plina de suferinte, de singuratate, de suparari… Ce poti face ca sa iti astamperi dorul de locurile natale? Sa comunici cu cei pe care i-ai lasat in urma, sa le scrii, sa-ti scrie, si astfel sufletul se mai curata de amaraciune. Si apoi, daca mai stii sa scrii „literar”, daca ai ocazia sa mai publici pe ici pe colo, incepi sa prinzi aripi si sa te apropii si mai tare de ai tai. Dupa care incerci sa iti incropesti o revista – rudimentara la inceput – dar pentru tine o bijuterie si un ideal, iar cu truda si seriozitate constati ca revista a devenit mai buna, mai apreciata de cititori… Si uite asa se aduna in jurul tau prieteni dragi, care au aceleasi idealuri si cu ajutorul lor ajungi sa iesi din anonimat. De data asta trebuie sa fii mai perfectionist, sa studiezi, sa te informezi si sa te documentezi mult mai bine, deoarece cei care te inconjoara si iti citesc scrierile au pretentii mai mari de la tine. Cu timpul poti spune ca ai mai urcat o treapta. Incepi sa iti aduni scrierile si „pui” de-o carte, astepti reactiile criticilor de mana a doua… ca cei de mana intaia sunt prea ocupati cu cei mari. Prinzand curaj mai scoti o carte… de data asta faci o lansare mai fastuoasa, unde vezi ca ai un public citior mai numeros, si unde ti se aduc si cateva elogii… Nu-ti mai incapi in piele zicand ca toata lumea literara iti apartine, incepi sa fii foarte pretentios cu ceea ce scrii… si cultivi (tot timid!) relatii cu unele pesonalitati! Si uite asa incepe sa te cunoasca lumea! Daca vrei sa fii fair ii ajuti si pe altii sa poata urca cateva trepte ale scrisului… Spre bucuria ta, iti creste inima atunci cand esti invitat sa faci parte din colegiul de redactie al vreunei publicatii… fie ea cat de obscura… Incepi sa ai pretentii si faci noi eforturi sa te integrezi in conducerea unor reviste mai de prestigiu, de o mai mare circulatie, – virtuala sau pe hartie – unde incepe sa te cunoasca lumea ca pe un cal breaz, mai ales daca nu esti cu nasul pe sus! Si de-a lungul timpului constati ca ti-ai facut si multi, multi prieteni…

Georgeta Nedelcu: Sunt in viata momente cheie, banale pentru altii, dar providentiale in destinul unui om. Care au fost oamenii providentiali de care v-ati ciocnit si cine v-a schimbat viata?

George Roca: Am sa va raspund mai pe scurt la intrebari, deoarece nu vreau sa facem un interviu kilometric. Da! Au fost cativa oameni care mi-au marcat viata: In primul rand au fost parintii mei, cei mai cei! Pe drumul literar al vietii prima a fost Doina Coman aka Ana Blandiana, vecina mea de pe strada Josef Attila din Oradea, care scria poezii si le pierdea pe ulita copilariei… iar eu le gaseam, le citeam si voiam sa fiu ca ea… sa fiu poet! Ei! Dar ea a ajuns o niagara, eu un paraias… dar tot e bine ca… mai curge apa si prin albia mea.  In al doilea rand a fost profesorul meu de limba romana de la liceu: Gheorghe Grigurcu, care a devenit mai tarziu un important critic literar, urmat de Ioan Tepelea, presedintele Academiei de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA Oradea) care mi-a oferit oportunitatea e a ma „invarti” in primul spatiu literar de prestigiu. Apoi Ovidiu Drimba, un mare domn al literaturii romane, istoric, scriitor si critic literar, care m-a acceptat ca prieten, cu toate ca e mai in varsta decat mine cu aproape 30 de ani. De cate ori ma duc la Bucuresti il vizitez… sau vorbim destul de des la telefon. Am avut si mai am multe de invatat de la dansul! Pacat ca a ramas singur si insingurat. Nu pot sa nu o mentionez pe fosta mea profesoara de arta actorului, Zoe Anghel-Stanca. Domnia Sa, mi-a deschis o fereastra spre a vedea lumea in culori… si in bune maniere! (Mi-a spus ca restul e balastru si trebuie evitat!). M-au mai marcat intr-o oarecare masura cativa scriitori, artisti, prieteni – unii trecuti de mai multa vreme in lumea umbrelor: scriitorul Stelian Vasilescu – fostul secretar al teatrului din Oradea, Tomita Caragiu – fostul director al Teatrului din Ploiesti – unde am lucrat cativa ani, Ion Tobosaru – profesor de estetica la IATC, eruditul Mircea Zaciu – oradean prin nastere si clujean prin expresie universitara, Zoe Dumitrescu-Busulenga, eminescolog de suflet, George Pruteanu, lingvist si doctor al limbii romane, Constantin Malinas, o enciclopedie de cultura, Artur Silvestri, regretat promotor cultural…

Georgeta Nedelcu: La noi, mai mult ca in alte tari, exista in aceste timpuri, o uimitoare neglijenta spirituala, care are consecinte asupra noastra, pana la urma. Un popor fara cultura e un popor sarac. Totul vine din spirit, nu vine din trup. In orice intreprinzi in viata asta, ca esti scriitor, muzician, miner, artist, pictor sau orice alta meserie ai avea, totul vine din suflet. Daca nu pui suflet in tot ceea ce faci, nu reusesti sa faci mai nimic. E lupta asta apriga impotriva valorii. E o lipsa a societatii ca intreg sau a conducatorilor ei? Unde e problema?

George Roca: Da a societatii! Conducatorii sunt efemeri. Avem mereu intentia sa dramatizam… de parca romanii sunt cei mai amarati din lume! Ce asteptam, sa vina altii sa ne faca ordine in casa? Vesnic ne plangem! Ne plangem ca e murdar, dar noi scuipam pe jos; ne plangem ca suntem saraci, dar suntem lenesi si ne furam capra proprie; laudam mereu valorile altor popoare; stam prost la capitolul demnitate, personalitate, mandrie nationala, egalitate in drepturi (pe care nu stim cum sa o obtinem!). Plecand in strainatate uitam limba romana si ne mandrim cu faptul ca tinerii nostri vorbesc numai limba tarii de emigratie, iar noi facem pe ,,niznaiu” cand revenim pe plaiurile mioritice ca nu mai intelegem limba stramosilor folosind cuvinte alogene si accente ilare in vorbire. Rad si curcile de noi! Grecul, turcul, ungurul, filipinezul, si alte popoare mai mititele ca faima si ca numar, vorbesc acasa in limba stramosilor, desigur invatand in paralel si limba noii patrii! Numai noi… nu mai stim de unde venim, ai cui suntem! Vesnic dam vina pe altcineva, dar nu ne vedem barna din ochi! Nu ne-a fost bun nici un conducator modern. Cuza a fost mason, Carol I – alogen, Ferdinand – idem, Carol al doilea – curvar, Mihai – necopt, Gheorghiu-Dej – criminal, Ceausescu – tiran, Iliescu – neocomunist, Constantinescu – tap, Basescu – mincinos… Ce sa mai zic! Noi nu iubim pe nimeni, dar vrem sa fim iubiti fara sa dam nimic in schimb! Si mai apoi avem o „hiba” – vesnic ne plangem de mila… Ca la noi… la nimenea! Numim Romania „Gradina Maicii Domnului”, dar noi nu mergem la biserica decat atunci cand suntem la pamant, in rest… injuram si suntem prieteni cu dracu pana trecem lacu’! Poate gresesc, dar cam asa vad eu problema! Aici e buba! Credeti ca altii, alte popoare nu au probleme? Chiar tari mai bogate… Aici in Australia sunt inundatii in trei state…, inundatii pe o suprafata mai mare de doua ori decat cea a Romaniei. Mii de oameni au ramas fara casa, fara adapost, fara munca… dar nu injura nimeni, si nu acuza pe nimeni, nu-l blesteama pe Dumnezeu! Gandesc pozitiv la reconstructie. Parol! Sufera oare de sindromul Pasarii Phoenix? Va pun o intrebare! Credeti ca romanii nu vor renaste? Sunt convins ca da! Mai avem putin de invatat caci… tot se zice de noi ca suntem printre primele trei popoare cele mai inteligente din Europa!

Georgeta Nedelcu: As vrea sa vorbim putin despre politica. Care este parerea dumneavoastra vis-à-vis de ce se intampla in Romania si cu Romania? Sunteti atent la ce se intampla in politica romaneasca?

George Roca: Unu! Nu ma atrage politica de loc! Nu am facut niciodata parte din vreun partid sau dintr-o grupare politica. Nici in tara si nici in strainatate! In general, evit sa discut politica deoarece vesnic se creeaza controverse. Romanul face scenarii, deseori nedocumentate! Din auzite, sau citite prin carti sau reviste de propaganda! De exemplu… se spune ca Romania va dispare, ca ne vor inghitii ungurii, evreii, rusii sau… cine stie ce hahalere! Ca ne vom dezmembra! De care membre? Doi. Gresite aceste scenarii! Sa nu uitam ca suntem in Uniunea Europeana cu drepturi egale. Putem sa ne miscam, avem drept al munca, la venit – pe care putem sa-l folosim pentru reconstructie si modernizare – avem o tara cu resurse bogate. Doar trebuiesc exploatate cu cap, nu sa ne batem joc si sa le vindem pe nimica toata! Pamantul nu ni-l ia nimeni! De ce nu-l cultivam? De ce importam fructe, legume, grane… cand odata eram declarati „tara eminamente agrara”? Apoi sa fim gospodari, sa exploatam fiecare coltisor de pamant. Sa nu mai facem lucruri de mantuiala! Sa fim seriosi! Pentru binele nostru si ai urmasilor nostri. Sa nu mai spalam putina in strainatate! Sa incercam sa facem ceva „acasa”! Politica romaneasca? Cei de la conducerea tarii? Cine i-a ales? Poporul? Daca da, atunci respectati-i! Daca nu va plac… nu-i mai alegeti sau dati-i jos!

Georgeta Nedelcu: Ce inseamna Romania, azi, pentru dumneavoastra?

George Roca: V-as raspunde in versuri si cantece ca la scoala, in clasele primare! Romania de azi pentru mine inseamna „Tara mea cu ochi frumosi” dupa cum o canta Corina Chiriac, sau chiar imaginea acesteia din balada „Miorita”: „Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai…”. Convingator este si Nicu Alifantis cu melodia „Tara noastra-i tara noastra, Dulce pajiste albastra, Aripa sculptata-n dor/ De lumina ochilor…”. Cel mai semificativ raspuns mi se pare cel a lui Vasile Alecsandri in poezia „Intoarcerea in tara”: „In tara mea dulce sint drumuri de flori/ In dulcea mea tara, zbori murgule, zbori,/ In blindul luceafar am un inger blind/ Inalta-te-n sinu-i, o! tristul meu gind!/ Tara nu-i departe; o simt, o vad eu!/ Raiul infloreste in sufletul meu./ Steaua se arata pe cerul senin./ Ingerul iubirii imi zimbeste lin./ Pieriti, neguri dese! iata dulcea stea!/ Piei, strainatate! iata tara mea!”. Si apoi sa nu uitam ca in curand… „Vine, vine primavara/ Infloreste toata tara!”. Decat sa ne punem cenusa in cap, sa (ne) plangem tot timpul de mila, mai bine sa o ajutam sa infloreasca! Ne vom bucura de ea si vom inflori si noi, si urmasii… si urmasii urmasilor nostri! Cine zicea asta!? Ce-ti doresc eu tie, dulce Romaniei? Raspunde in locul meu marele bard: „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,/ Tara mea de glorii, tara mea de dor?/ Bratele nervoase, arma de tarie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!”. Atat! Nu e destul?

Georgeta Nedelcu: Se pierde poporul asta? Credeti ca in ’89 ne-am trezit brusc dintr-un cosmar si n-am stiut incotro sa mergem? Credeti ca a fost o trecere prea brusca la libertate si oamenii s-au ratacit in false valori? Ce reprosati romanilor si Romaniei?

George Roca: Disitinsa doamna, poporul roman nu piere… Cum sa piara? Unde sa dispara? Suntem peste douazeci si cinci de milioane (incluzandu-i si pe cei din diaspora), fara sa socotim fratii basarabeni. Avem un spatiu geografic, avem traditii, cultura, identitate… Suntem recunoscuti ca natie! Unde sa se piarda acest popor? Grecii sunt mai putini la numar decat noi. Dupa cel de al doilea razboi mondial au emigrat in masa din cauza foamei si a luptelor politice interne si iata ca nu au pierit! Evreii la fel, si-au redefinit statul si au facut din el o oaza prospera. Nemtii asisderea. Au renascut din cenusa bombelor devenind cea mai bogata natiune din Europa. Despre care cosmar vorbiti? Au avut parte si altii de asemenea fenomene! Nu se moare asa de usor, nu dispare un popor atat de repede! Trecerea spre noua libertate a fost de fapt o tranzitie, o reacomodare, nu un inceput. Parca in urma cu cincizeci de ani (nu!) multi romani strigau „Stalin si poporul rus, libertate ne-a adus!”?. Cati din ei strigau din convingere? Si totusi cantau, dansau, traiau… chiar daca fratii lor sapau la canal! Si acum e la fel! Cantam, dansam, ne bucuram de televizoare cu plasma si de pasapoarte, chiar daca pensionarii mai sapa inca la „canalul saraciei”… Om bogat – om sarac, sau „cine poate, oase roade!”. C’est le capitalisme qui nous rend pessimistes? Parca pe vremea comunistilor nu eram pesimisti? Libertatea ne-o construim noi, muncind mai mult si mai bine! Ce reprosez romanilor? Ca nu se trezesc la realitate cu toate ca si imnul national incepe cu „Desteapta-te romane!”. Cat despre Romania… o tara oarecare, unde nu se intampla cu nimic mai dezastruos decat in alte tari, o tara minunata, de marime medie, aliniata tarilor civilizate! Punct!

Georgeta Nedelcu: Am ajuns o tara, impartita intre nevoile si pretentiile germanilor lui Hitler sau comunistilor lui Stalin, Lenin si toti care au creat degringolada lumii? L-as pune si pe Ceausescu, dar mi-e tare greu, nu ca sunt nostalgica, dar ii datoram 400 de mii de apartamente in tara asta, metroul si multe altele… Unde e poporul curajos din vremea lui Stefan cel Mare, cel care facea zid in fata tuturor?

George Roca: Nu-i chiar asa! Sunteti dumneavoastra prea pesimista! Unele raspunsuri vi le-am dat mai sus. Romania face parte din Uniunea Europeana, unde este a noua tara ca marime, iar ca populatie este pe locul sapte. Nu avem razboaie si conflicte teritoriale armate cu nimeni! Deci, ne putem dezvolta si prospera in voie… Numai sa vrem! Ar vrea multi sa traiasca (emigreze!) in aceasta tara! Cat despre nostalgia comunismului… pe buna dreptate, un fapt constatat, omul isi aduce aminte in general de faptele bune, cele rele (sa se spele!) le ascunde sau le uita! Nu Ceausescu, ci poporul roman a construit cele 400 de mii de apartamente, metroul si alte realizari din aceea vreme! Desigur ca a beneficiat de minti luminate, planificare, forte de munca s.a. Unde-i poporul roman curajos de pe vremea lui Stefan? S-a dus putin, putin in alte tari sa mai invete lucruri noi, sa isi modernizeze mentalitatea, sa castige un banut-doi care sa il aduca in tara, pentru a o face mai prospera si mai frumoasa. Stiti cati bani au trimis romanii din strainatate in tara natala, in ultimii cinci ani? Raspuns: aproximativ patruzeci de miliarde de dolari americani! Sursa: (http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/cati-bani-au-trimis-in-tara-romanii-din-strainatate-in-ultimii-5-ani-1063910) Oare de ce i-au trimis?

Georgeta Nedelcu: Credeti ca era mai bine in comunism?

George Roca: Era mai bine pe naiba! (Scuzati-mi trivialitatea!). Daca era mai bine, ne reintorceam de mult la aceea epoca! Desigur ca avem si amintiri placute, ca deh… eram mai tineri, mai sanatosi, mai vioi, mai optimisti si nu gustaseram prea tare din fructul democratiei… deci nu avuseseram parte de termen de comparatie. Fiecare oranduire are si lucruri bune si lucruri rele. De fapt acest subiect este destul de controversat. Prefer sa-l abandonam!

Georgeta Nedelcu: V-a fost vreodata rusine ca sunteti roman?

George Roca: Nu, niciodata! De ce sa-mi fie? Nu m-am batut niciodata cu caramida nationalista in piept, dar nici nu mi-am abadonat romanismul. Suntem o natie de fala, chiar daca am fost ascunsi aproape 50 de ani dupa „Cortina de fier”. Incepe sa ne (re)cunoasca lumea. Ma mandresc ca sunt roman!

Georgeta Nedelcu: Au trait romanii vremuri mai grele ca astazi, vreodata?

George Roca: Acestea sunt cele mai frumoase vremuri pe care le-au trait romani vreodata! Cu mana pe inima spun! In afara de cateva necazuri precum criza, inundatiile, inflatia, mici calamitati, Romania trece in prezent printr-o transformare benefica. Vor zice unii ca de aici de la aproape douazeci de mii de kilometri departare am luneta sparta si nu vad bine situatia reala de acasa. Am sa ma justific: Avem o natiune sanatoasa, mai sanatoasa decat multe alte natii. Populatie omogena de origine romana in procent de 90%. Avem inca cele mai mari rezerve de titei din Europa de est. Gaze naturale – bogatiile subsolului si ale solului care asteapta sa fie exploatate, desigur, rational si constiincios. O suprafata enorma pentru dezvoltarea agriculturii (va veni si vremea ei!), scoli si oameni inteligenti, infrastructura medie, dar in dezvoltare, retele de comunicatii, relatii diplomatice si comerciale cu majoritatea tarilor lumii. Desigur ca e loc si de mai bine, dar incercati sa realizati la ce nivel ne situam fata de alte tari. Cu munca si cu incredere in esenta noastra nationala vom ajunge si mai sus.

Georgeta Nedelcu: Ne trebuie multa seriozitate ca sa ne salvam. Sunt personaje pe scena politica care ar putea schimba ceva?

George Roca: Asa este, salvarea nu vine decat din seriozitate, armonie, intelegere cu mediul inconjurator. Reprezentantii nostri politici reprezinta ceea ce suntem! Noi i-am ales! Desigur ca guvernul poarta o mare parte din vina, dar asta nu inseamna ca Romania se duce la vale din cauza politicienilor! Si apoi… mai vin alegeri! Sa iesim la vot cu totii, sa ne alegem conducatorii care sunt capabili sa ne duca la prosperitate! Cine sunt acestia? Tineri cu studii, cei care au experienta strainatatii…

Georgeta Nedelcu: Cum sunt femeile din Romania? Sunt mai profunde in iubire decat alte femei?

George Roca: Raspunde Gica Petrescu: „Cele mai frumoase fete, mai, mai, mai!” le gasesti in Romania! De ce!? Pentru ca apartin poporului tau, vorbesc aceeasi limba, au aceleasi obiceiuri si seamana cu femeia care te-a nascut. De fapt, romancele noastre sunt facute pentru romani, precum irlandezele pentru irlandezi, sau tonganezele pentru tonganezi. Acesta a fost motivul pentru care m-am insurat cu o romanca!

Georgeta Nedelcu: Cum este sa va fie dor de anotimpurile Romaniei?

George Roca: Sydney are o clima foarte buna. Oceanica, desigur, dar nu foarte umeda. Nu avem parte de ierni reci, cu zapezi. Oamenii sunt mai relaxati decat in Romania, deoarece nu trebuie sa isi procure haine de iarna si nici lemne de foc! Legume si fructe proaspete… tot timpul anului! Ferestrele locuintelor nu sunt duble, insemnand ca nu prea este frig nicicand. Avem de fapt doar doua sezoane, unul mai calduros, dar fara temperaturi in exces, si unul mai racoros… Daca vrei zapada poti sa te duci la schiat in sezonul racoros in Snowy Mountains (Alpii Australieni) sau in Tasmania! Desigur ca imi place foarte mult si in Romania. Orice sezon de acolo are farmecul lui, precum muzica lui Vivaldi.

Georgeta Nedelcu: Cat de frecvent vizitati Romania?

George Roca: De obicei ma duc in Romania la inceputul toamnei. E clima mai placuta in septembrie-octombrie! Ma duc sa respir aer romanesc, sa vad o padure de brad… un prieten, sa mai schimb o vorba-n romaneste dupa cum am spus intr-o poezie de-a mea: „…Gangurit de gugustiuc/ Ma indeamna sa ma duc…/ Sa ma duc ori unde-aiurea,/ Sa ma iubesc cu padurea,/ Sa vad o turma de oi/ Pascand iarba in zavoi/ Si un munte cu tichie/ De zapada argintie/ Sa ascult frunza cum creste/ Si-o vorba in romaneste…” (Nostalgie).

Georgeta Nedelcu: Un mare ganditor – René Descartes spunea: ,,Niciodata nu e bine sa regreti lucrurile pe care nu le mai poti reface”. Ce regretati ca nu ati facut?

George Roca: Negativ! Il combat pe domnul Descartes! Omul trebuie sa fie optimist! Chiar daca ai avut un esec trebuie sa mai incerci… Niciodata nu stii cand si de unde sare iepurele! Poate vine norocul si pe strada ta! Aplicam strategia „podului de piatra daramat” (Vom face altul pe rau in jos/ Altul mai falnic si mai frumos!”). Daca nu poti sa refaci ceva azi, poate vei avea succes maine, sau poimaine… Trebuie sa incerci !

Georgeta Nedelcu: Dumnezeu nu ne-a dat arcul, nu ne-a dat sabia, nu ne-a dat pusca pentru a cuceri lumea. Ne-a dat harul! Dumnezeu e acolo doar atata timp cat cortina e trasa, cand scena e deschisa. E-adevarat?

George Roca: Asa e precum ziceti! Securea razboiului atrage violenta. Daca respectam niste legi cosmice, entitatea suprema e mereu cu noi. Ne iubeste, ne vindeca si ne apara de rele. Daca nu ne supunem, fulgerul, fulger atrage! In rest, sa ne purtam de grija singuri!

Georgeta Nedelcu: Credeti ca Dumnezeu va iubeste? Credeti ca a avut un plan cu dvs?

George Roca: Nu mai mult ca pe dumneavoastra! Nu mai mult ca pe vecinul meu aborigen australian, nu mai mult decat pe presedintele Statelor Unite, nu mai mult decat pe alti oameni… Daca incalcam legile date de El, ne pedepseste pe noi sau pe urmasii nostri… sau pe urmasii urmasilor nostri… Iar ma repet! Imi place mie cum suna fraza asta cu urmasii! Un plan?… Sigur ca a avut! Le-a ordonat ursitoarelor sa ma urseasca sa ajung la capatul pamantului si de acolo sa dau interviuri doamnelor care ma apreciaza! Multumescu-ti Doamne si dumneavoastra doamna!

Georgeta Nedelcu: Aveti o imagine cheie, o metafora care sa va defineasca stilul?

George Roca: Sigur ca am! Am un slogan: „Age Quod Agis”, adica „Fa bine ceea ce faci!” (mai ales cand nu te obliga nimeni sa faci!). Incerc sa intru in armonie cu universul. Nu reusesc intotdeauna, dar ma zbat cat pot de tare!

Georgeta Nedelcu: V-ati impiedicat de rautatea oamenilor? Oare, cine a facut rautatea?

George Roca: Cine oare nu s-a impiedicat de rele? Rautatea o avem fiecare in noi. Trebuie sa stim cum sa o ponderam, sa o inabusim. Numai cei slabi cu duhul pot fi rai! Invidiosii, lenesii, superficialii, increzutii, prostii, incultii, fanaticii… sunt medii foarte propice pentru dezvoltarea rautatii. Am gasit pe un sait o remarca despre rautate care mi-a atras atentia. O reproduc: „Te-ai uitat la fata unui om cand e cuprins de acest macabru sentiment numit rautate? Din cel mai frumos om, cu cele mai armonioase trasaturi, cel mai senin zambet si ochii cei mai fermecatori… se transforma pe loc intr-o creatura fara nume. Fruntea i se increteste, in ochi ii sclipeste o lumina sumbra, gura ii este stransa si inclestata si muschii fetei contractati. Da, asta face rautatea. Ne urateste. Ne transforma in niste oameni greu de recunoscut si uneori ne indeamna la fapte nevrednice de noi. Astfel, ajungem sa facem rau celor din jurul nostru si, in primul rand, noua insine. Si de ce? Doar pentru ca ne simtim indreptatiti…” (Alina Ilioi, http://alinailioi.ro) Un sait excelent. Merita sa fie vizitat!

Georgeta Nedelcu: Exista oameni cu har si oameni fara har, oameni buni si oameni rai. Cu toate ca omul se naste bun, vine pe lume cu toate calitatile. Societatea, anturajul il corupe, il schimba. Rousseau a spus-o cel mai bine: „L’homme est bon par nature, c’est la société qui le corrompt”. Mai are sanse omul sa se intoarca la felul in care a fost el creat initial, fara rautate?

George Roca: Toti au har, doar ca acesta trebuie descoperit si cultivat. Oamenii trebuiesc ajutati sa nu calce stramb, sa nu faca rele, constient sau inconstient. Pentru aceasta a fost creata justitia si legile. Acestea trebuiesc respectate in totalitate. Societatea, anturajul, gasca corupe uneori, dar omul este dotat cu discernamant. Trebuie sa inteleaga ce e bine si ce-i rau! Cu cat isi va respecta mai mult semenii, cu atat omul va invinge rautatea.

Georgeta Nedelcu: Suntem saraci fara iubire! Se pare ca in societatea de astazi, iubirea in toate formele ei nu-si mai gaseste locul. De ce oare? Ce primeaza?

George Roca: Disitinsa doamna, credeam la inceputul interviului ca vom vorbi mai in detaliu despre literatura romana, despre autori romani, despre producatori de arta, promotori culturali si relatiile dintre acestia. Sunt incantat de felul cum ati formulat intrebarile si cum ati canalizat dialogul nostru. Vorbim despre sentimente umane, despre fericire, despre rautate, despre iubire… discutii atat de necesare uneori pentru a linistii sufletul. Fiecare om are nevoie de iubire si trebuie sa depuna toate eforturile posibile sa o castige. Iubirea ti-o poate da un om, un caine, o pisica, o planta sau chiar cineva care nu iti este cunoscut… cineva care poate si el, la randul lui, are nevoie de iubire. Iubirea inobileaza, te face mai bun, mai armonizat cu universul… Deci, nu cred ca iubirea nu isi gaseste locul in societatea cotidiana!

Georgeta Nedelcu: Ca scriitori, avem acces la infinitatea spatiului si a timpului?

George Roca: Posibil! Eu zic ca atat lasam dupa noi: copiii si scrierile noastre… publicate sau nu! Restul valorilor materiale se dilueaza si dispar dupa o scurta perioada si nu ne mai apartin nici cel putin ca amintire.

Georgeta Nedelcu: Sunteti un om fericit? Ce va mai doriti de la viata? Ce regretati ca nu ati putut face? Ce proiecte aveti de viitor?

 

George Roca: Incerc cat de tare sa fiu fericit! Mai dau chix cateodata! Ce imi doresc? Sa raman asa cum sunt inca vreo o suta de ani, dar… tempus fugit! Nu prea am regrete! Daca as avea n-as mai fi eu, cu calitati si defecte, cu bune si mai putin bune… Proiecte? Sa fiu sanatos! Atat. Restul sunt anexe!

Georgeta Nedelcu: Va multumesc din suflet ca ati acceptat acest interviu public.

 

Georgeta Nedelcu

Revista Constelatii Diamantine

Craiova-Sydney