Interviu cu Daniel Velázquez, directorul centrelor hispano-române din cadrul Comunităţii Madrid: „Românii sunt mândri, muncitori şi, într-o oarecare măsura, suspiciosi”

128

Una dintre figurile reprezentantive în peisajul imigraţiei române în Spania, directorul celor două centre hispano-române din cadrul Comunităţii Madrid, Daniel Feito, nu este altul decât celebrul cântăreţ din anii ’60, Daniel Velázquez. Un foarte bun cunoscător şi iubitor al culturii noastre, artistul a devenit un veritabil ambasador al culturii, limbii şi civilizaţiei române, sprijinind în mod constant colectivul compatrioţilor stabiliţi în Spania, comunitate care, în prezent este cea mai numeroasă în rândul populaţiei de origine străină.

Întrebare: Sunteţi directorul celor două centre hispano-române din cadrul Comunităţii Madrid şi, în prezent, vă ocupaţi în mod special de centrul din Coslada. În Spania este foarte cunoscut obiectivul de lucru al acestor centre (N.R. Centre de Participare pentru Integrarea Emigranţilor – CEPIs) însă, având în vedere că aceasta este o publicaţie internaţională, explicaţi-ne, pe scurt, ce este un CEPI hispano-român şi care este rolul dumneavoastră în cadrul acestuia.

Răspuns: Comunitatea Madrid este un pionier în ceea ce priveşte aceste centre al căror obiectiv este integrarea în realitatea culturală şi socială spaniolă a colectivelor de imigranţi. În cadrul acestor centre, imigranţilor li se pun la dispoziţie o serie de mijloace şi strategii pentru ca integrarea lor să fie cât mai puţin traumatică cu putinţă. La rândul nostru, noi, spaniolii, putem cunoaşte direct de la “sursă” obiceiurile şi cultura acestor comunităţi. Misiunea mea ca director este să coordonez diferitele departamente în vederea optimizării muncii lor.

Întrebare: Se zvoneşte că, din moment ce România a aderat la Uniunea Europeană, centrele hispano-române ar trebui închise. Care este opinia dumneavoastră vis-à-vis de acest lucru?

Răspuns: Consider că ne aflăm într-un moment deloc propice închiderii acestor centre. Comunitatea de români, cea mai numeroasă la nivel naţional, joacă un rol esenţial pe piaţa muncii, prin urmare are nevoie de sprijinul ţării de adopţie pentru o integrare deplină. Ar fi o gravă eroare închiderea acestor centre şi, mulţumesc lui Dumnezeu, Comunitatea Madrid e de aceeaşi părere.

Întrebare: Ce credeţi despre imigraţie în general şi despre imigraţia românilor, în special?

Răspuns: În ultimele decenii imigraţia a fost rampa de lansare economică a ţării noastre. Aportul imigranţilor a fost primordial. Mâna de lucru, în marea sa majoritate constituită de tineret, a diversificat şi optimizat sectorul muncii. Poporul român se aseamănă foarte mult cu cel spaniol, nu numai datorită ascendenţei latine, ci şi a obiceiurilor şi culturii celor două ţări. Integrarea acestuia a fost mult mai simplă şi mai rapidă. Românii sunt serioşi şi muncitori, în marea lor majoritate. Ştiţi că de această ţară mă leagă sentimente afective foarte puternice, prin urmare nu sunt persoana cea mai potrivită pentru a vorbi despre români, sunt destul de subiectiv. Iubesc această ţară ca şi cum ar fi a mea şi orice comentariu la adresa României va fi întotdeauna o laudă adusă valorilor acestui popor din bătrâna Europă.

Întrebare: Sunteţi nu numai directorul CEPI, ci şi bine-cunoscutul cântăreţ Daniel Velázquez. Chiar dacă aţi renunţat demult la această profesie, nu v-aţi retras definitiv din lumea spectacolului. Mai mult, sunteţi tot timpul la curent cu ceea ce se întâmplă în showbiz, fiind foarte aproape de muzica românească. Aţi organizat numeroase concerte cu solişti şi grupuri româneşti aici, în Spania. Aveţi un artist român preferat? Ce gen de muzică vă place cel mai mult?

Răspuns: Aşa cum bine spui, iubesc muzica mai presus de toate. Îmi place orice gen de muzică, cu condiţia să fie bine interpretată. Mulţi dintre cei mai îndrăgiţi şi cunoscuţi artişti din România s-au urcat pe scenă în Spania. Am avut onoarea de a-i invita graţie primăriilor care au sponsorizat evenimentele respective. N-aş putea să-ţi spun un gen preferat dar, dacă ar fi să aleg unul, pe gustul meu, îmi place Marcel Pavel – este un interpret genial. Dintre trupele de pop şi rock m-au impresionat mult Holograf şi Proconsul.

Întrebare: Ştiu că aţi şi compus pentru artiştii români, printre aceştia aflându-se şi cei pe care tocmai i-aţi menţionat, Marcel Pavel şi Proconsul. De ce ei? Cum i-aţi ales pentru a vă interpreta compoziţiile?

Răspuns: Datorită bunului meu prieten Joey de Alvare, un mare impresar român, am avut ocazia să-i cunosc personal pe Marcel şi pe membrii formaţiei Proconsul, care mi-au cerut să le scriu versurile câtorva cântece de-ale lor în limba spaniolă. Cu multă plăcere aş compune versuri pentru orice alt cântăreţ român care mi-ar cere acest lucru.

Întrebare: Încă mai aveţi mulţi fani care cu siguranţă ar fi mai mult decât încântaţi dacă aţi edita un nou album. V-aţi gândit la posibilitatea de a înregistra un nou album sau un Best of?

Răspuns: Muzica reprezintă o etapă din viaţa mea, încheiată cu ani în urmă. Consider că trebuie să lăsăm loc tinerelor generaţii. Au fost scoase pe piaţă foarte multe discuri cu cântecele mele – este suficient.

Întrebare: Nu sunteţi numai un bun cunoscător al muzicii româneşti, ci şi al culturii şi civilizaţiei noastre. Aţi devenit unul din ambasadorii spanioli ai României. Vorbiţi-ne puţin despre călătoriile în România, vreo întâmplare hazlie, impresii de la prima excursie etc.

Răspuns: Cel mai mult mi-a plăcut peisajul. Ar trebui ca întreaga Europă să cunoască România, este o ţară foarte frumoasă. Prima dată când am călătorit, pe drumul de la Bucureşti la Timişoara, am trecut prin sate care erau identice cu cele din tărâmul meu,  Asturias. I-am cerut şoferului să oprească maşina pentru a putea admira în linişte priveliştea oferită de câteva femei de la ţară, care stăteau de vorbă la poartă, cu baticele pe cap, la fel cum era pe vremuri în regiunea mea.

Întrebare: Ce vă place cel mai mult la români? Dar cel mai puţin?

Răspuns: Din fire, sunt o persoană pozitivistă. Noi, oamenii, avem tot felul de reacţii bune şi rele, şi nu cred că românii sunt diferiţi de spanioli sau de orice alt popor european.

Întrebare: Descrieţi-i pe români, în trei cuvinte!

Răspuns: Mândri, muncitori şi, într-o oarecare măsură, suspicioşi.

Întrebare: Şi acum pe spanioli (tot în trei cuvinte).

Răspuns: Mândri, muncitori şi, la fel ca românii, suspicioşi.

Întrebare: În ciuda crizei din Spania, românii continuă să vină în această ţară, în căutarea unui trai mai bun. Ce sfat le-aţi da acestora?

Răspuns: În vremuri de criză, nu prea sunt multe sfaturi de dat.  Singurul şi cel mai important este acela că, până la urmă, oamenii muncitori şi pregătiţi sunt cei care îşi găsesc de lucru cu mai multă uşurinţă.

Întrebare: Ce părere aveţi despre comunitatea românească din Spania? Mă refer aici la asociaţiile de români, la ambasadă, consulat, mass-media etc.? Credeţi că sunt bine organizate, că au bune rezultate în munca pe care o depun în interesul românilor?

Răspuns: S-ar putea face mult mai mult, dar nu cred că sunt de vină agenţii sociali sau organismele oficiale. Românul este independent şi asta îl face să participe foarte puţin la activităţile colective.

Întrebare: În încheiere, o urare pentru noua publicaţie Occidentul românesc.

Răspuns: Cele mai bune şi sincere urări. Voi, mijloacele de comunicare, puteţi face foarte multe în vederea integrării şi a promovării, nu doar pentru comunitatea de români, ci şi pentru spaniolii care au nevoie să cunoască mai mult şi mai bine poporul român.

Ana-Maria Marinescu