În memoria profesorului Alexandru Ciorănescu

Alexandru Ciorănescu (născut în 15 noiembrie 1911, la Moroeni, județul Dâmbovița – decedat la 25 noiembrie 1999, în Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999.

Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, născut Cioranu, a fost institutor și director al școlii primare din comuna natală, autor al unor manuale foarte răspândite în epocă și promotor al învățământului special pentru școlile de surdomuți din România.

De altfel, Alexandru Ciorănescu, Alexandre Cioranescu și Alejandro Cioranescu sunt cele trei variante sub care același Alexandru Ciorănescu este bine cunoscut în România, Franța și Spania, și a semnat diferite lucrări de-a lungul timpului.

Devine secretar de redacție la revista Le Livre din Paris (1947 – 1948) și cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1948). Invitat ca profesor „encargado de curso” la Universitatea din La Laguna (Tenerife, Insulele Canare), va preda aici, din decembrie 1948 până în 1979, limba și literatura franceză, ținând și unele cursuri de literatură italiană și portugheză, de limba română sau de literatură comparată.

În 1958 solicită și obține cetățenia franceză. În 1964 și 1971 autoritățile de la București le permit celor doi copii rămași în România să se stabilească în Franța. În 1965 Universitatea din Bordeaux îl numește conferențiar de literatură comparată „en congé de mission” în La Laguna, iar în 1978 este numit profesor titular în aceeași specialitate.

În Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu a fost din 1957 membru al Institutului de Studii Canariene, în cadrul căruia a condus Secția de bibliografie (1957 – 1960, 1962 – 1970) și Secția de istorie (1974 – 1982).

Dintre scriitorii de reputaţie mondială ai exilului românesc, Ciorănescu a scris despre Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia. De altfel, el a făcut parte dintre cei care au constituit în anii ’80, la Madrid, Fundaţia Culturală Română, sub auspiciile căreia a prefaţat, prin studiul capital „Un poet al nedeterminării”, o ediţie a poeziilor lui Mihai Eminescu, ilustrată de G. Tomaziu.

În orașul Santa Cruz de Tenerife o stradă poartă numele profesorului Alexandru Ciorănescu (Alejandro Cioranescu) în semn de omagiu și recunoștință față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai Insulelor Canare.

A consemnat: Ilinca Fodor (Occidentul Românesc).

 

Citește și