Hoinar prin România: Prin fânețele cu narcise, spre Cetatea Mălăieşti

An de an, din a doua jumătate a lunii mai şi până la începutul lunii iunie, înfloresc narcisele sălbatice din fâneţele situate în comuna Sălaşu de Sus din judeţul Hunedoara. An de an, sute de vizitatori vin să îşi bucure ochii cu priveliştea florilor gingaşe ce împânzesc verdeaţa. Deşi avertismentele politicoase de pe tăbliţe roagă vizitatorii să nu rupă florile (cu atât mai mult cu cât aria este protejată), nu toată lumea respectă rugămintea, din păcate. Astfel, de la an la an, narcisele au mai scăzut în număr. Dar tot frumoase au rămas.

Dacă vă aflați în România în luna mai, o vizită în Sălaşu de Sus, ca să vedeţi narcisele, este o plimbare reconfortantă. În plus, puteţi participa la nedeia anuală a comunei, care are loc, de regulă, în weekendul apropiat datei de 21 mai (sărbătoarea sfinţilor Constantin şi Elena). În centrul localităţii se adună tarabe cu diverse produse, de la tradiţionalii virşli mâncaţi cu pâine şi muştar, alături de o bere rece, la suveniruri de tot felul sau turtă dulce; e muzică, e voie-bună, iar dacă ajungi pe la prânz cu greu mai găseşti loc de parcat maşina. De îndată ce te îndepărtezi de centru, însă, lăsând în urmă zgomotul specific unui astfel de eveniment, mai auzi doar apa care coboară pe lângă drum şi foşnetul salcâmilor înfloriţi de pe malul ei. Spre fâneţe se poate merge cu maşina, dar dacă alegeţi mersul pe jos veţi avea ocazia să descoperiţi şi Biserica Iobagilor (tot în localitatea Sălaşu de Sus), Biserica din Uliţa Mare (cu hramul Sf. Anastasie şi Chiril) sau Biserica Nemeşilor, toate aflate în aceeaşi localitate, ba chiar şi o cetate feudală.

Până la narcise drumul nu e lung şi pe tot parcursul lui vă însoţesc salcâmii, socul, precum şi priveliştea munţilor din zare. Dacă aţi ţine drumul tot înainte cu maşina, aţi ajunge, la un moment dat, la zona de agrement Cârnic, unul dintre principalele puncte de urcare în Munţii Retezat. Indicatoarele de orientare nu lipsesc, astfel că şi dacă nu cunoaşteţi zona vă puteţi descurca uşor. În ultimă instanţă, întrebaţi un localnic, vă va îndruma cu siguranţă. Dacă luaţi drumul spre munte, puteţi vizita Cascada Lolaia, iar dacă sunteţi echipat corespunzător (bocanci de munte, echipament specific şi provizii în rucsac) puteţi ajunge destul de uşor, de la Cârnic, la cabana Pietrele din Munţii Retezat. Însă dacă doriţi doar o plimbare scurtă şi lejeră, atunci vă opriţi la indicatorul care vă arată că aţi ajuns la fâneţele cu narcise şi la tărâmul fluturilor.

Fâneţele se află pe raza localităţii Nucşoara, ce face parte din comuna Sălaşu de Sus şi se întind pe o suprafaţă de aproximativ 20 de hectare. Zona este arie naturală protejată de interes naţional, ce corespunde categoriei a IV-a a IUCN (rezervaţie naturală de tip botanic) şi este inclusă în Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. De altfel, de câţiva ani încoace, voluntarii care activează în cadrul Geoparcului îi întâmpină pe vizitatorii fâneţelor cu rugămintea de a nu rupe florile şi le oferă, la plecare, dacă au respectat îndemnul, narcise lucrate manual (chiar de către ei) din pastă polimerică (fimo). Unii dintre vizitatori înţeleg necesitatea protejării naturii, astfel că se bucură de plimbare, fac fotografii, inspiră aer curat, se umplu de mirosul aromat al salcâmului sau culeg flori de soc pentru socată, dar nu rup narcisele. Nu toată lumea, din păcate, realizează că intervenţiile brutale ale omului asupra naturii au consecinţe, astfel că nu puţini sunt cei care pleacă de pe fâneţe cu buchete de narcise sălbatice în mâini.

Localnicii susţin că narcisele ar fi fost aduse în zonă la începutul secolului trecut (pe la 1900) de către un olandez. Locul unde cresc acum a fost păşune comunală, pe vremuri, dar acum animalele nu mai păşunează acolo. Zona a devenit arie protejată şi a început să atragă turişti, mai ales de când vizitarea narciselor înflorite a luat forma unui festival local, promovat de către site-uri de turism şi de către administraţia locală. Fâneţele găzduiesc şi alte flori colorate, astfel că peisajul nu poate decât să vă încânte. Iar dacă privind în zare veţi zări un turn de veghe, merită să prelungiţi plimbarea până la el: este Cetatea Mălăieşti, situată în satul Mălăieşti, tot pe raza comunei Sălaşu de Sus. Această cetate medievală a fost recent reabilitată, cu fonduri europene şi a devenit un punct de atracţie al zonei. Înainte de a fi refăcută, mai rămăseseră câteva ziduri frânte din vechea construcţie.

Micuţa fortăreaţă medievală a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea de către familia cneazului Sărăcin, la ieşirea din satul Mălăieşti, ca punct de veghe, dar şi de apărare împotriva unor atacuri mai uşoare. Iniţial, cetatea a avut un singur turn principal, apoi s-a ridicat un brâu de ziduri înalte de şase metri în jurul ei şi au mai fost înălţate patru turnuri ce înconjurau donjonul. De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că în picioare a rămas, până în ziua de azi, numai turnul donjon. Pentru a stârni imaginaţia vizitatorilor, în cetate au fost aduse diverse replici de obiecte medievale, iar ghidul cetăţii ştie să spună la ce ar fi fost folosit fiecare obiect. Din turn, doritorii pot scruta împrejurimile prin telescop. Mai nou, unii tineri proaspăt căsătoriţi aleg să îşi facă fotografii de nuntă în decorul oferit de cetate. Vara aici are loc un spectacol de muzică folk, ca eveniment în cadrul Festivalului Dinozaurilor (în a doua jumătate a lunii iulie). Toate evenimentele sunt din timp anunţate pe contul de Facebook al obiectivului turistic – Cetatea Medievala Malaiesti / InfoTurism Salasu de Sus.

Încă din 2014, de când s-au finalizat lucrările de restaurare a cetăţii, au existat controverse în jurul acestui demers: specialistul în epocă medievală Vladimir Agrigoroaiei a criticat faptul că la restaurarea cetăţii s-au folosit materiale care nu au legătură cu cele din situl istoric şi că s-au reconstruit detalii arhitecturale despre care nu e sigur că au fost chiar aşa; de asemenea, multe voci nu au apreciat faptul că turnul a fost dotat cu o antenă, cu geamuri termopan, instalaţii electrice, iar zidul de apărare a fost tencuit şi, în plus, cetatea are acum alei de marmură şi o scenă de spectacole. Cu toate acestea, cei mai mulţi turişi trec peste aceste aspecte şi se bucură de privelişte, de muzică (dacă ajung să prindă un festival), de poveştile cu cnezi şi domniţe de odinioară. Iar, dacă prind narcisele înflorite în fâneţele situate nu cu mult mai jos de cetate, pleacă acasă cu amintirea unui câmp imens, verde, presărat cu delicatele flori alb-galbene care ne fac primăverile mai frumoase.

Autor şi fotografii: Camelia Jula

Articol publicat în ediția tipărită OR / Iunie 2017.

Citește și