Gheorghe Mohor: O româncă a cucerit Italia!

love_story_2013_full

Vestea acordării unui premiu literar internațional unei românce stabilite în Carolina  de Nord (SUA), dar care, după propriile mărturisiri, „am scris și voi scrie tot pe limba sufletului meu“, adică în  limba română, m-a impresionat profund. „Am iubit mult țara mea frumoasă  – ROMÂNIA. Dar am hotărât să o părăsesc  și  să vin alături de copiii mei, care s-au stabilit aici. Rămăsesem singură“, a mărturisit într-un interviu pentru revista „Mesagerul românesc“, săptămânal tipărit în Potland – Oregon. Firește, tulpina unui copac nu poate dăinui fără ramuri și  fără frunze, fără ca veșmântul ei și rădăcinile să-i asigure seva vieții. Atâta doar că acolo, pe pământ american,  simte mai adânc semnificația cuvântului „dor“.

Învolburate de vitregia vremurilor și a evenimentelor  istorice, valurile vieții au purtat-o pe copila de atunci, împreună cu părinții,  din natala Nordica Bucovină pe alte tărâmuri românești, ferite de furtună.
Este vorba despre distinsa doamnă Vavila Popovici, cunoscută în lumea literară românească datorită numeroaselor volume de poezie, proză și sute, chiar mii de articole și eseuri, acestea  adunate  până acum în patru volume. Colaborează și în publicațiile din țările unde nu se prea aude glasul Mioriței: Germania,  Belgia, Spania, Danemarca, Israel etc. fără a neglija pe cele românești. Ca dovadă, articolele și  eseurile pe care le semnează  în paginile prestigioasei publicații „Săgetătorul“ având o puternică încărcătură  morală, filozofică, religioasă, socială, educativă, istorică, argumentându-și adesea ideile cu citate din gândirea reprezentanților clasicismului autohton și universal. Cu ceva timp în urmă, a susținut  o prelegere de zile mari despre viața și opera poetului național Mihai Eminescu, la Biserica Ortodoxă din Durham. Primită cu căldură de către comunitatea românească, a recitat din versurile eminesciene. Internetul mi-a oferit prilejul să o văd pe distinsa noastră compatrioată, s-o ascult și să-i înțeleg sentimentele îndreptate spre spiritualitatea românească.
Bucuraţi-vă, stimaţi iubitori de literatură, că scriitoarea Vavila Popovici şi-a onorat ţara de unde a plecat şi oamenii în jurul cărora a trăit, cu un binemeritat premiu de poezie, în patria lui Dante:

Accademia lnternazionale „II Convivio”
Via Pietramarina-Verzella 66
95012  Castiglione di Sicilia- (CT) – Jtalia
Gentile Vavila Popovici,
la Giuria del Premio „Poesia, Prosa e Arti figurative” e del premio teatrale „Angelo Musco”11 Convivio 2014, dopo aver esaminato gli elaborati pervenuti, ha l’onore di comunicarLe che nella sezione „Autori Romeni” Le e stato assegnato il
                                                               Primo Premio Assoluto per il volume di poesie „Love story”.

Izbânda aceasta este comparabilă cu triumful poetului  V. Alecsandri, câștigătorul concursului de la Montpellier  (1878) pentru cea mai bună poezie a latinității, organizat de către poeții felibri, poeți uniți într-o societate „Le félibrige“, cu scopul de a conserva, cultiva și apăra limba maternă și care luptau pentru unitatea culturală a popoarelor de origine latină. În acel oraș din Franța s-a organizat un concurs internațional cu tema Cântecul latinității ce avea ca trofeu o cupă de argint oferită de poetul și filologul catalan Albert de Quintana.
Excludem formularea „respectând proporțiile“, la care ar gândi aruncătorii cu bățul în pomii roditori. Ce proporții, când Vavila Popovici este un nume care se circumscrie valorilor autentice ale literaturii române? Roadele se regăsesc în împlinirile-i literare, profesionale și artistice. Studii: clasele primare în Alba-Iulia  și Tg. Jiu, liceul în Tg. Mureș, cursurile Conservatorului Maghiar (școala Populară de Artă) – secțiunea  Pian și Balet, cursurile Institutului Politehnic din Iași (Facultatea de chimie industrială), cursurile de limba engleză (3 ani) a Universității Populare. După absolvirea facultății, a  îndeplinit funcția de inginer la Combinatele chimice din Onești și Pitești („popasul cel mai lung al vieții mele“), frumoase amintiri purtând atât metropolei argeșene, ca „Fiică a Argeșului“, cât și celorlalte orașe, despre toate făcând ample referiri  în   volumul memorialistic „Popasurile vieții“.  În capitala moldavă i-a cunoscut personal pe George  Lesnea și Otilia Cazimir (din dorința fierbinte să o cunoască pe iubita poetului Topârceanu).

Doamna Vavila Popovici a „absolvit“ în primul rând, cu rezultate excepționale, perioada celor „șapte ani de acasă“, îndrumată pe calea cinstei, demnității și a credinței în Dumnezeu, de către adorații părinți, îngrijind-o ca pe o prințesă… Că-n drumurile vieții nu a călcat doar pe petale de trandafiri, e  o  altă poveste de viață,  a  cărei traiectorie a străbătut-o doar în linie dreaptă, depășind orice obstacol…
„Cântecul  gintei latine“, cu care bardul de la Mircești a obținut premiul cel mare, era pe buzele tuturor iubitorilor de literatură: „Latina gintă e regină/ Într-ale lumii ginte mari…“ Poezia a rămas ca un imn închinat limbii latine, respectiv limbii române.
Evenimentul a fost comparat cu victoria armatei române împotriva oastei turcești, la 1877: „Grivița și  Monpellier  –  consemna  revista „Convorbiri literare“ – sunt astăzi două nume nedezlipite și deopotrivă scumpe tuturor românilor, căci reprezintă două victorii strălucite prin care românii au afirmat dreptul și voința lor de a fi. Este o mare onoare pentru români să fi dat naștere poetului care a dobândit premiul pentru cântarea latinității. Această onoare de care ne putem făli o datorăm lui V. Alecsandri“. Excesiv de modest, poetul și-a privit încoronarea de la înălțimea sentimentului patriotic, nicidecum ca un dar al harului său: „Norocul a vrut, se destăinuia lui Iacob Negruzzi, ca toate poeziile prezentate să fie mai slabe decât a mea și astfel am ieșit eu triumfător. Cu atât mai bine pentru țară, care a câștigat un nou drept la simpatiile marilor popoare de viță latină…“

Mai adăugăm că poetul premiat a fost răsplătit și cu distincția de Mare Ofițer al „Ordinului Regal al Isabelei Catolica“.
Dar noi, românii, cu ce ne răsplătim compatrioata pentru „Primo Premio Assoluto“ al Academiei Il Convivio din Italia? Juriul a apreciat, cum nici autoarea nu s-a așteptat, volumul de  poezii „Love story“, prefațat de către muzicologul – compozitor Doru Popovici și criticul – scriitor Eugen Evu. Cu recunoștința noastră o răsplătim pe distinsa noastră contemporană, fiindcă faima câștigării marelui premiu la  un concurs internațional de Poezie, Proză și Arte din Italia, de către o poetă româncă (aflat-am că premiile 2 și 3 tot de două românce au fost câștigate), înseamnă nu doar o izbândă personală, ci și o confirmare  peste hotare a  geniului creator românesc.
Să citim împreună un poem din acest volum premiat, intitulat Așa sunt eu:
Trec deseori prin peisajul ruginiu al pădurii,/ ascult glasurile jalnice ale nimfelor/ rostindu-ţi numele sfâşiat în silabe,/ văd luminile amare ale toamnei,/ aud acordul gamei minore/ în care ploaia-şi încearcă sunetul/ și râsul cinic al vântului nervos/ îl aud venind în valuri,/ mișcând frunzele copacilor…/ Aşa sunt eu, iubitul meu!/ Număr clipele/ ce trec cu incerta lor stare,/ șoptesc cu-nfrigurare:/ S-a dus vara dragostei noastre!/ E toamnă! / Toamna pădurii/ bogată în şoapte de dor,/ toamna sufletului încărcat de ecouri,/ toamna inimii cu bătăi disperate./ Aşa sunt eu, iubitul meu!/ Dau crezare și vântului şi ploii-acestei toamne./ Poate de aceea, deseori,/ primesc în dar fiori şi lacrimi…

Gheorghe MOHOR – (Săgetătotul nr. 884, 23 sept. 2014)