George Coșbuc comemorat, la 148 de ani, de români din Valencia

“E lung pământul, ba e lat”, dar oriunde există o mână de români care nu doresc să-și piardă rădăcinile, unul din modurile preferate de a-și reaminti și a transmite și copiilor parte din imensul tezaur cultural moștenit de la buni-străbuni este acela de a-și cinsti marii scriitori.

Acest lucru s-a întâmplat și sâmbătă, 20 septembrie, la Valencia, unde Biblioteca “George Coşbuc” a asociației Suflet Românesc – Alma Rumana a organizat o serată literară dedicată aniversării a 148 de ani de la nașterea patronului său spiritual.

Intitulată “George Coșbuc, poetul satului ardelean”, activitatea a reunit membri ai asociației și nu numai, și este parte integrantă a proiectului “Romanie, vatră de dor”, finanțat de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe al Guvernului României și implementat de către Asociația Suflet Românesc – Alma Rumana din Valencia.

După o proiecție a unei scurte prezentări powerpoint a vieții și tematicilor preferate ale poetului, toți cei prezenți, adulți și copii, unii cunoscători, alții la prima lor întâlnire cu poeziile lui Coșbuc, au dat frâu liber imaginației și, timp de mai bine de două ore, rând pe rând, poezie după poezie, atmosfera satului cu frumusețile naturii nealterate și tradiții seculare, oameni simpli sau eroi, personaje reale sau fantastice, s-a transferat în timp, prin intermediul versurilor simple, deloc sofisticate, în sala asociației valenciene.

În tot acest timp fiecare a ținut să citească, să recite sau chiar să cânte cel puțin o poezie, toți s-au amuzat teribil de cele întâmplate “Iarna pe uliţă”, au căutat papucii pierduți în “Povestea gâştelor”, s-au distrat şi au dansat la “Nunta Zamfirei”, au plâns la “Moartea lui Fulger” și “El Zorab”, au înțeles dilema băiatului îndrăgostit de “Numai una”, au vibrat alături de “Mama” și de tatăl din “Trei, doamne, și toți trei”.

Inedit a fost și momentul în care au fost citite fragmente din două scrisori ale lui Coșbuc: una către tatăl său, din care se desprinde clar atât un foarte dezvoltat simț al umorului, dar și căldura relațiilor familiare, menținută chiar și de la distanță; cea de-a doua către sora lui mai mare, Angelina, din care se despinde în mod evident bunătatea sa sufletească și umanitatea de care dă dovadă luând spre îngrijire cei patru copii rămăși orfani ai vărului său.

Seara s-a încheiat pe acordurile şi versurile din “La oglinda”, pe care toate doamnele și domnișoarele prezente la eveniment au ținut să-l retrăiască, cântându-l din toată inima, la fel ca în copilărie.

Corespondență: Asociația Alma Rumana – Suflet Românesc/Valencia