Geoagiu – Băi, staţiune între mit şi realitate

Despre ştiinţa de a călători cu folos spre locuri ce păstreză cele mai proaspete tonuri visate de ochiul omenesc, leac întăritor pentru suflet, se poate rosti uneori un singur cuvânt. O vorbă aflată într-o dimineaţă te poate urmări o perioadă sau o întreagă vacanţă. Aşa mi s-a întâmplat, când cineva a rostit “Germisara”, toponim asociat cu numele zeului tămăduirii, în mitologia greacă Asclepios, patronul medicinei, cunoscut la noi şi denumit Esculap, încă de pe vremea romanilor. Pentru că, i s-au închinat romanii şi i-au ridicat altare în termele cu ape tămăduitoare de la Germisara (azi: Geoagiu Băi). Încă din vremuri străvechi, pământul scăldat cu torente şi izvoare era binecuvântat, ca loc de rodire şi bunăvoinţă cerească. Iar legile ospitalităţii dacilor erau cunoscute prin ceea ce i se oferea drumeţului: apă rece, cristalină de izvor şi o baie caldă, picioarelor obosite de drum. Dar dacă această apă, de mulţi ştiută, mai era şi tămăduitoare, cum era cea de la Germisara?! Preamărind virtuţile acestei ape, romanii au preluat moştenirea, ridicând temple şi amenajând termele, captând izvoarele prin tuburi de teracotă.

Istorie si arheologie

Într-o depresiune formată de ultimile ramificaţii ale Munţilor Metaliferi, pe un afluent al Mureşului, râul Geoagiu, romanii au descoperit o cetate dacică, bogată în ape minerale şi termale, construind aici castrul roman GERMISARA (toponim de origine dacică, moştenit şi transmis în această formă şi în epoca romană, etimologia cuvântului exprimând: germ-cald, iar sara-apă). Esculap este venerat ca zeu al izvoarelor calde, tămăduitoare, moştenindu-se divinităţile locale. Imediat după cucerirea Daciei, teritoriul GEOAGIU suferă prima sistematizare. Un detaşament al Legiunii a XIII-a, Gemina, cantonată la Apullum sapă în calcare o instalaţie balneară, ale cărei vestigii se văd şi astăzi. Se cunoaşte şi numele constructorului: Lucretius Aqvila, imprimat pe o ţiglă fixată în peretele bazinului mic. În inscripţiile descoperite prin săpături arheologice se află mărturia unui ofiţer roman, care mulţumea divinităţilor protectoare şi lui Esculap, în special, pentru apele acestor băi, care l-au salvat de la moarte. De aceea erau frecventate şi de guvernatorii provinciei, care – în bazinul mare al termelor – au ridicat un altar lui Esculap, dar şi zeiţei sănătăţii – Hygeea, sub comanda lui Furius Saturninus, guvernator al Daciei la 165 e.n. Cercetările arheologice au descoperit resturi de coloane de marmură şi altare votive. Una din încăperi păstra, încă, în pardoseală, infiltraţii din apele izvorului antic. Vă daţi seama, ce loc de istorie şi de atracţie turistică?! Frumos, în orice anotimp. Dar mai ales toamna. Peste această comoară, toamna îşi trimetea atunci, paliura ruginie prin castanii din parc, amintindu-mi de versurile argheziene: ”Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai-nainte/Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte/Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni…(“Toamnă”).

Geoagiu – Băi, sub semnul zeiței sănătații – Hygeea

Mit şi mister – simboluri prin care se pot proiecta speranţele, temerile – modele prezente, ca o amintire ancestrală uitată, dar reluate, pot fi folosite în pliantele de promovare a turismului zonei, pot deveni punct de atracţie şi de dezvoltare a unei noi gândiri, demne de secolul al XXI-lea. Mitul poate reprezenta şi un exemplu de acţiune, de spiritualitate. Cât de mult ne influenţeaza în “spectacolul” vieţii actuale? Ce putem folosi?! Pe mine, m-a emotionat faptul, că strămoşii noştri au făcut baie acolo, unde ne scăldăm şi noi astăzi, în apele tămăduitoare. Dar pe reprezentanţii Ministerului Turismului şi Dezvoltării sau pe cei ai Ministerului Culturii, (care nici măcar nu au împrejmuit locul, nu l-au protejat spre păstrare generaţiilor viitoare, n-au permis oficialităţilor locale să o facă în disputa creată…), nu i-a impresionat?! Îmi place să cred, că li se vor da o importanţă mai mare acestor bai termale, actuale dar şi celor romane şi li se va conştientiza valoarea pe care o reprezintă în circuitul turismului balnear cultural, de către aceşti inimoşi tineri, creatori ai noului Proiect de dezvoltare şi de cooperare turistică, Dorin Gherghina, Traian Gândea Melha, Adriana Marcu şi ceilalţi membri ai primăriei oraşului Geoagiu, iniţiatori ai proiectului, premiat de Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism cu “Premiul DACIA FELIX”.

Noua bază turistică de patru şi cinci stele a contribuit la ridicarea potenţialului turistic prin valorificarea superioară a apelor termale, atrăgând turiştii de pretutindeni, care vor avea şi posibilitatea cunoaşterii zonelor naturale şi culturale. Tot Ardealul beneficiază, de fapt, de ape termale: la Săcuieni apa ajunge la 90*C, la Vaţa 57*C, la Cezara şi Calacea 37*C, iar în centru se află binecuvântată, încă din Antichitate, Geoagiu-Băi, cu apa termala la 31*C, loc care s-ar putea transforma într-o zonă de mare atracţie turistică, incluzându-se situl arheologic, urmele cetăţii dacice, castrul roman Germisara şi monumentele vechi: biserica paleocreştină, sec.XII-lea, construită de cruciaţi şi biserica din centru sau cea din satul Bozes, din secolul al XV-lea.

Vacanță la Geoagiu – Băi

Cineva spunea, că toată natura este plină de miracole, dar de miracole ale raţiunii. Mitul şi ritualul devin expresii complementare ale aceluiaşi destin de-a lungul istoriei trăite. Dacă ajungi la Geoagiu ai parte, călătorule, de oriunde ai fi, de climatul reconfortant, tonic şi în acelaşi timp beneficiezi de atât de căutata aeroionizare negativă dar te vor reţine izvorele tămăduitoare pentru diferite afecțiuni. Am întâlnit şi oaspeţi străini, (nu atât de mulţi, câţi ar putea fi) iar dacă staţiunea ar avea un brand, chiar dacă reprezentanţi zonali ai Uniunii Europene vin în week – end să beneficieze de soare și de apa termală din bazinul olimpic, am atrage turiști din toată lumea. Călători din toată Europa sau de oriunde, ar putea să beneficieze de statutul său de staţiune balneară cu caracter cultural. Se impune o cercetare arheologică sistematizată a vestigiilor antice din staţiune şi poate, de ce nu? s-ar pune într-o lumină nouă elementele de medicină daco-romane cunoscute în prezent. Se continuă şi se fac investiţii în vederea atingerii normelor europene.

Atracția legendei ”Lacul Miresei”

La Nătău, în apropiere de staţiunea balneară există un lac, ce s-ar putea transforma în punct turistic. Legenda spune, că o prea frumoasă fată s-a îndrăgostit de un comandant roman, care a cerut-o de soţie. Părinţii fetei, care-i considerau pe romani invadatori, s-au opus, astfel că mireasa fuge din casa părintească şi încercând să treacă lacul călare, se îneacă. Se mai spune că a ajuns-o blestemul părinţilor. Bătrânii povestesc, cum şi astăzi în nopţile senine se aude cântecul miresei iar umbra unui tânăr solitar caută până în zori trupul iubitei. Adevăr sau legendă, totul se transformă într-o invitaţie la vacanţă într-o toamnă aurie. Germisara de azi ar trebui citită şi ca o metaforă prelungită, cu sens ascuns în istorie, care uneori e imposibil de rostit. O staţiune cu un vestigiu preţios, care dă informaţii asupra existenţei noastre milenare și care este de fapt, un simbol pe care trebuie să-l păstrăm, definind o civilizație.

Un material realizat de Elisabeta Iosif – Președinta Sucursalei București a Ligii Scriitorilor