Gabriela Căluțiu Sonnenberg: Brico-civilizația

Un moment de receptare maximă a impactului meu cu mentalitățile noi este vizita unui magazin de produse de bricolaj. Sunt  multe și se construiesc în continuare, semn că, în direcția aceasta, avem un mare potențial.

Halele în care micul meșter din noi poate găsi orice obiect necesar amenajării aspectuoase și confortabile a locuinței sale nu mai au farmecul nostalgic al ”Curții de Fier”, la care ne trimitea odinioară tata după cuie și șmirghel, dar, în schimb, au covârșitor de multe alte avantaje. În sfârșit se găsesc de toate! Până și lucruri după care până nu demult, doar noi, „străinii”, căutam zadarnic, fiind taxați cu condescendent refuz de aceiași vânzători care astăzi insistă să nu uităm să le comandăm la culoare. „Gata, s-a terminat cu penuria!”,  par să strige toate în jurul nostru. Și brusc ți-e și rușine că nu vrei decât se rectifici un defect minor, în loc să demontezi temeinic totul, reluând casa practic de la zero.

E clar că prioritățile românilor s-au deplasat spre o nouă treaptă. Mentalității nu demult generalizate al lui „merge și-așa”, conform căreia aproape orice se putea repara cu ajutorul unei bucăți de sârmă, i-a luat locul una a autoajutorării, care se extinde cu nestăvilit avânt.

Dacă întrebărilor clasice „unde” și „cât”, pe care bunicii și părinții noștri și le puneau zilnic pe vremuri („Unde se dă carne?” sau „Cât se dă la medic?”) le-au urmat în perioada de tranziție curiozitățile legate de „care” și „cine” („Care-i cea mai bună mașină?”? și „Cine-i cel mai bogat parlamentar?”), astăzi, în schimb, se caută tot ce răspunde la întrebările „ce” și  „cum”. Ce culoare de faianță alegi, cum se fac sarmalele ca la mama acasă, cum evităm noxele, cum ne construim un balansoar, ce tip de încălzire e mai economic, cum se zugrăvește o cameră, cum scapi elegant de iubită, cum  pui mâna pe un soț bogat, cum ne lăsăm de fumat etc. Se trece deci de la „a fi” la „a avea”, de la dorință, la punerea în practică, la material, la  palpabilul imediat, supus posesiei prin achiziționare și modificare modală, obiectele fiind oricând pasibile de o îmbunătățire.

Firește că trendul acesta vine tot din afară, cărțile de autoeducație și cercurile de ajutor reciproc fiind inițial o modă americană! Dar la noi ele nu sunt simpla expresie a setei de consum capitalist, ci simbolul unei reorientări în mentalul colectiv.

De la fatalismul inert al tovarășului aflat în custodia statului socialist, om care nu prea avea de unde alege pentru a-și influența destinul, s-a trecut la optimismul energic, la credința tare în puterea fiecăruia de a-și confecționa o lume al lui, mai bună.

Până la un punct nu putem decât să le dăm dreptate conaționalilor, deși noi, cei trăitori în afara țării, știm că și siguranța aparentă a cetățenilor occidentali are un punct vulnerabil, bazându-se pe o candidă naivitate, pe care ei înșiși nici n-o mai sesizează, bombardați fiind din toate părțile de tranchilizantele mesaje precum că totul ar fi sub control discret, mesaje venite din partea guvernanților lor, care le mai și înfloresc, ca să fie realeși.

Când s-a dat la o parte Cortina de Fier visam să călătoresc, nu să-mi deschid o afacere sau să-mi renovez singură sufrageria! Azi continui să iubesc călătoria, dar începe să mă îmbie și pe mine, ca pe toți ceilalți români care se-mbulzesc prin magazinele de bricolaj, „liniștea colibei mele”, colibă pe care mi-o doresc amenajată cât mai frumos, așa cum am văzut pe la alții, prin variile locuri pe care le-am vizitat.

Valul de entuziam al mișcării „do it yourself” ne „împământează”, ancorându-ne. Cu puțină imaginație, se poate detecta o oarecare tendință de legare de glie, opusă celei a emigrării, fenomen care continuă să coexiste, în plan paralel.

Publicul brico-magazinelor e atent, politicos, receptiv, civilizat. Îmi pare că magazinele de bricolaj sunt noile librării! Lumea n-are timp să mai citească un roman de Dickens, dar își face timp pentru a citi instrucțiunile de montaj al unei etajere. Sindromul nu se deosebește cu nimic de cel din vest. Mentalitățile se apropie și la acest punct.

Românii răspund cu entuziasm chemării la luptă, aliniindu-se în cursa înarmării pașnice cu scule și aparate, gonind după tot ce e bun și profesional, cu condiția să rezulte din munca propriilor lor mâini. Treptat, cârpelile sunt înlocuite cu lucrări solide și rezistente. Oricum trăim în era realităților confecționate. De ce să nu ni le adaptăm pe măsură, noi înșine? Bun venit în universul sintetic, standardizat!

Curate, ordonate, iluminate corespunzător și dotate cu explicații pe înțelesul tuturor, culoarele megaparadisurilor de tip brico, închinate autodezvoltării personale meseriașe, exercită o atracție irezistibilă. Mă-ncearcă bănuiala că puterea lor magică nu se explică numai prin beneficiile de ordin material. Eu cred că în joc sunt și avantajele care se perindă neobservate prin dreptul caselor de marcat, invadând viața noastră de zi cu zi, penetrând cum s-ar zice cele mai intime cotloane.

Nu ies în lume doar găleți cu vopsea, stive de parchet, căzi de baie, calorifere, gazon artificial, ci și sentimentele celor care le cumpără: încrederea, plăcerea, chibzuința, hărnicia, bucuria anticipației, mândria, capacitatea de analiză și de decizie, creativitatea, logica, deprinderile practice și teoretice (geometrie, matematică, chimie, fizică etc.), conceptul de finanțare (necesită abilități de contabililtate și finanțe), cinstea, speranța, armonia, ordinea. În plus, un beneficiu colateral la nivel de popor este acela că … ni se distrage atenția de la alte evenimente și îndeletniciri, poate mai puțin inofensive.

Avantajul? Cu fiecare achiziție, românii absorb, fără a mai face mofturi, valorile etice ale unei instruiri pe care poate n-ar fi acceptat-o cu aceeași bunăvoință dacă ar fi venit pe calea clasică, a sistemului de învățământ instituționalizat. Impactul lor e eficient și de durată.

Noile universități populare se numesc acum Baumarkt, Dedeman, Leroy Merlin, IKEA sau Hornbach. În ele, oameni din toate păturile sociale petrec ore-n șir, căutându-și fericirea de zi cu zi. E-un amestec de mândrie și grijă responsabilă în ochii celor care ies de acolo. Contactul dintre cei trecuți prin sita acestor temple ale consumului pan-civilizator își schimbă parametrii în continuare, remodelând dinamic nu numai aspectul țării, ci și chipul națiunii.

„Mulțumim pentru că ați cumpărat la noi. Mai treceți, vă așteptăm!”, ne spune casiera zâmbitoare. E textul ei, îl știe pe derost. Dar are dreptate: mai toți clienții revin. Drogul brico lucrează din off.

Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Benissa-Spania) – Redactor OR, scriitor, jurnalist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a Asociației Scriitorilor și Jurnaliștilor de Turism din România și a Ligii Scriitorilor din România.

Citește și