Financial Times: Economia spaniolă merge mai bine de când nu are un guvern

spain-379535_640

În ce măsură are o ţară nevoie de un guvern pentru a crea locuri de muncă şi a-şi dezvolta economia? În cazul Spaniei, concluzia după opt luni de criză politică pare să fie nu prea mare, scrie Financial Times.

Ţara are un guvern interimar în mare parte neputincios din decembrie. Mariano Rajoy, premierul în exerciţiu, nu poate iniţia noi legi, desemna miniştri şi oficiali şi nici aproba bugete. Parlamentul spaniol n-a mai adoptat legi din octombrie anul trecut. În plus, nu există niciun semn că actualul blocaj politic se apropie de sfârşit. Spania ar putea fi nevoită să organizeze alegeri generale pentru a treia oară într-un an.

Şi totuşi, în pofida contextului politic tensionat, economia Spaniei se remarcă prin rezistenţa sa. Creşterea PIB s-a menţinut la 0,8% timp de patru trimestre consecutive, existând posibilitatea ca economia să înregistreze o rată de creştere de peste 3% în acest an, cu mult peste media europeană. Desigur, economia urcă de foarte de jos.

Şomajul, unul dintre cele mai ridicate din UE, a coborât dramatic, putând ajunge sub 20% pentru prima dată din 2010.

În pofida slăbiciunii de pe pieţe cheie, exporturile spaniole au avansat cu 2,3% în primul semestru al acestui an, atingând maximul istoric. De asemenea, cheltuielile consumatorilor şi investiţiile companiilor continuă să crească. Economiştii susţin că nesiguranţa politică prelungită din Spania a avut într-adevăr un impact negativ asupra creşterii, însă alţi factori au efecte benefice pentru economie.

Totul lucrează în favoarea Spaniei acum, de la petrolul ieftin şi dobânzile scăzute la un an foarte bun pentru turism şi reducerile de taxe de anul trecut, care au impulsionat cererea internă. Cu toţi aceşti factori, dublaţi de reformele realizate de guvern în trecut, economia este pe modul pilot automat“, spune Federico Steinberg, economist al Real Instituto Elcano, un think tank.

Şi totuşi, Jesus Fernandez-Villaverde, profesor de economie la universitatea Pennsylvania, avertizează: „Un stat modern este o maşinărie bine unsă care poate funcţiona singură mult timp fără probleme majore. Problema nu este însă legată de rezistenţa economiei spaniole în acest an, ci de costurile pe termen mediu şi lung. Costul real este că nu se reformează sistemul de învăţământ, nu se îmbunătăţesc condiţiile de pe piaţa muncii şi nu se iau măsuri pentru creşterea productivităţii pe următorii 10-15 ani“.

Potrivit unor estimări separate ale profesorului Fernandez-Villaverde şi ale economiştilor băncii spaniole BBVA, nesiguranţa politică a eliminat câteva zecimale din creşterea PIB pe acest an. În acelaşi timp, BBVA şi-a majorat luna trecută estimarea de creştere pe 2016 de la 2,7% la 3,1%, arătând că cel puţin deocamdată problemele politice ale Spaniei sunt compensate de alţi factori. „Dacă n-ar fi existat nesiguranţa politică, am fi putut creşte cu 3,4%“, spune Rafael Domenech, de la BBVA. Totuşi, ca şi alţii, Domenech este îngrijorat de consecinţele pe termen lung ale crizei politice.

Deocamdată, Spania culege încă roadele reformelor adoptate de guvernul Rajoy în primul mandat.

„Şi-au restructurat sectorul bancar şi au făcut practic ceea ce Italia ar fi trebuit să facă cu mulţi ani în urmă, dar încă nu a făcut“, spune Nicolas Veron, de la Bruegel, think tankul cu sediul în Bruxelles. Acesta susţine că guvernele dispun adesea numai de scurte momente prielnice pentru a implementa reforme structural. În acest sens, impasul în care se află Spania nu este cu mult diferit de situaţia din alte ţări europene. „Un guvern este util când are capacitatea de a acţiona şi a lua decizii dificile“, spune Veron. „Adevărul este însă că multe guverne europene nu iau acele decizii dificile nici chiar când sunt la putere“.

Citește și