Epoca de Aur a Sevillei și a Spaniei

Sevilla este capitala regiunii autonome Andaluzia și a provinciei Sevilla din Spania. Este al patrulea oraș ca mărime după Madrid, Barcelona și Valencia, și al 31-lea oraș din UE cu o populație de aproape 689.434 de locuitori.

Despre Sevilla se spune că este cel mai spaniol oraș al Spaniei. Pentru atmosfera exuberantă, dragostea pentru coride și flamenco; pentru că aici s-au născut tapas-urile; pentru oamenii extrovertiți și plini de viață; pentru că aici a fost inima Spaniei, cel mai mare și cel mai important oraș al țării în timpul Secolului de Aur; pentru că Sevilla andaluză e ca o operă de artă născută din întâlnirea dintre Spania creștină și Spania veche, maură, iar aceasta se vede la fiecare colț de stradă și la fiecare clădire din acest oraș frumos.

Capitala Andaluziei a fost fondată pe malurile râului Guadalquivir ca Hispalis, colonie romană, pe locul unei vechi așezări aparținând de cultura Tartessos și distrusă, se pare, de cartaginezi. La două secole și jumătate după căderea Imperiului Roman, în anul 712, orașul Hispalis a trecut în mâinile arabilor și a devenit Ishbiliyia. În perioada maură, Sevilia a fost, după Cordoba, unul dintre cele mai importante și avansate orașe din Europa de Vest.

Sevilla este recucerită de regii creștini ai Spaniei în timpul Reconquistei, mai exact în 1248, și cade, timp de două secole, într-un con de umbră din cauza declinului economic și demografic cauzat de epidemia de ciumă din 1348. Șansa Sevillei de a se redresa a fost, de fapt, și șansa Spaniei: descoperirea Americii de către Cristofor Columb, în 1492, înseamnă începutul unui Secol de Aur.

Orașul devine inima noului imperiu colonial spaniol, obținând monopolul asupra tuturor transporturilor dinspre și către Americi. Astfel, toate bogățiile descoperite de conquistadori în America și trimise înapoi către Lumea Veche treceau obligatoriu prin portul de pe Guadalquivir. Această bunăstare prelungită a dus la o explozie a vieții culturale din Sevilia și la un mare val de construcții. Clădirile construite în acea perioadă, multe dintre ele în cel mai frumos stil mudéjar, sunt astăzi printre cele mai grandioase din oraș.

Declinul a venit odată cu transformarea orașului Cádiz în principalul nod de legătură dintre metropolă și Imperiul colonial; pierzând locul fruntaș, Sevillla intră într-o lungă perioadă de decădere economică și demografică, din care-și revine abia în secolul al XIX-lea.

Descoperirea Americii în 1492 avea să schimbe lumea definitiv, dar primul loc care a resimțit din plin importanța acestui eveniment a fost Sevilla. Orașul a devenit principalul port de plecare către Americi și, odată fondate coloniile de peste Atlantic, inima comercială a Imperiul colonial spaniol. În anul 1503 Sevilla a obținut, prin decret regal, monopolul asupra legăturilor cu Americile, controlând așadar tot comerțul către/dinspre colonii. Pentru administrarea acestui comerț a fost fondată Casa de Contratación (Casa Comerțului), una dintre cele mai importante instituții din Spania, al cărei sediu a fost, bineînțeles, la Sevilla.

Dezvoltarea a venit în mod natural: Sevilla a devenit rapid cel mai mare centru urban al Spaniei, cu peste 100.000 de locuitori și cel mai înalt grad de urbanizare dintre toate orașele țării, precum și un mare centru comercial și cultural. Atrăgând negustori din toate colțurile Europei, Sevilla s-a transformat și într-un foarte bogat oraș multicultural în care autoritățile sprijineau din plin dezvoltarea artelor. Capitala andaluză s-a aflat, așadar, la originile Secolului de Aur al culturii spaniole, când Spania a cunoscut cea mai importantă dezvoltare a arhitecturii, picturii, sculpturii și literaturii din istoria sa.

Nu e de mirare, așadar, că în acei ani a fost finalizată Catedrala din Sevilla, la momentul respectiv cea mai mare biserică creștină din întreaga lume. Construcția catedralei a început în 1401 pe locul unei vechi biserici (fostă moschee) distrusă într-un cutremur din 1356 și a fost terminată în 1506. Catedrala Santa Maria este o capodoperă a stilului gotic (la exterior) și a celui renascentist (la interior), ambele de o frumusețe aparte, dar impresionează mai ales prin mărime, egalată în Europa doar de Basilica San Pietro din Roma și Catedrala St. Paul din Londra. Santa Maria este locul de veci al lui Cristofor Columb, aici fiind depuse rămășițele marelui explorator care a adus atâtea bogății Sevillei.

Turnul La Giralda, integrat astăzi Catedralei, este un vechi minaret ridicat în secolul XII pentru marea moschee din oraș. După transformarea acestei moschei în biserică, minaretul a devenit turn-clopotniță și a fost integrat în complextul catedralei, păstrând totuși decorațiile în stil maur. Înalt de peste 100 de metri, La Giralda oferă o panoramă spectaculoasă asupra Sevillei.

Atât Catedrala și La Giralda fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, în care au fost incluse în 1987 alături de palatul Alcázar. Renumit în întreaga lume, palatul regal Alcázar este un exemplu remarcabil al artei mudéjare, tipice Spaniei, care incorporează elemente din arta maură în arhitectura creștină.

Alcázar a fost ridicat pe locul unui vechi palat maur construit în vremea dinastiei Almohad, dar construcția pe care o admirăm astăzi datează din timpul Regelui catholic Pedro I (a doua jumătate a secolului al XIV-lea) care, îndrăgostit de arta maură, și-a dorit o reședință care să pună în valoare moștenirea trecutul maur al Spaniei. Palatul este folosit, parțial, ca reședință regală și în zilele noastre, fiind cel mai vechi palat regal încă în uz din Europa.

Din patrimoniul mondial UNESCO de la Sevilla mai face parte și Archivo general de Indias (Arhiva Generală a Indiilor), adăpostitiă în Casa Longa de Mercaderas, operă a lui Juan Herrera. Această arhivă este cea mai mare colecție de documente cu privire la Imperiul colonial spaniol, cele mai vechi acte păstrate datând chiar din vremea primilor conquistadores.

Barrio de Santa Cruz, astăzi inima turistică a Sevillei, este vechiul cartier evreiesc din Evul Mediu. Aici au locuit, timp de două secole – din 1248, anul Reconquistei, și până în 1492, anul expulzării lor – evreii din oraș. Cartierul este un fermecător labirint de străduțe înguste, întortocheate, pline-ochi de restaurante, cafenele și, bineînețeles, de turiști. Cartierul ascunde însă și multe oaze de liniște și prospețime în zecile de patio pe care trebuile să le descoperiți singuri.

Impunătoarea Plaza de España (pe care fanii Star Wars s-ar putea să o recunoască din episoadele I și II) a fost construită în perioada interbelică special pentru marea Expoziție Ibero-Americană din 1929. Operă a arhitectul Aníbal González, Plaza de España se numără printre capodoperele stilului neo-renascentist.

Orașul Sevilla și localnicii, los sevillanos, iau petrecerile foarte în serios, fie că vorbim de procesiunile religioase solemne din Semana Santa dinainte de Paști, fie că vorbim de cele din timpul Feria de abril, cel mai important festival din oraș, pentru care oamenii se pregătesc cu luni înainte. Este unul dintre cele mai frumoase festivaluri tradiționale din Spania, un adevărat spectacol al culturii spaniole, cu porturi tradiționale, flamenco pe străzi, tapas și vin, artificii, dansuri și costume.

A consemnat: Zoe Stoleru Martí – Redactor Occidentul Românesc

Citește și