Dobrogea – comoara de la capătul Europei
„Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.” Geo Bogza, scriitor român (1908 -1993)
Știe cineva unde sunt cele mai vechi pământuri din Europa? Dar cele mai noi? Ei bine, amândouă sunt în România, separate de numai câțiva kilometri, în Dobrogea, pe pontonul cel mai nord-estic al Peninsulei Balcanice! Fâșia aceasta de pământ de la țărmul Mării Negre este situată la doar 235 de kilometri distanță de București, accesibilă pe drumuri de bună calitate, din Autostrada Soarelui, sau chiar pe jos, direct de la aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu (la 25 de kilometri nord-vest de Constanța).
Munții cei mai bătrâni ai Europei, Munții Măcinului, cu o suprafață de 500 de km2, sunt rămășițele Lanțului Hercinic, care în Paleozoic era mai înalt decât Alpii de acum. Vârsta lor este de peste 300 de milioane de ani, lucru dovedit prin prezența fosilelor care probează unitatea paleogeografică cu Lanțul Himalayan. Eroziunea însă și-a spus cuvântul, reducându-i la înălțimi modeste (cel mai înalt vârf: Țuțuiatul 467 m). În ciuda altitudinii lor reduse au un aspect accidentat, datorate marmurei și granitului, dar și diferenței mari de nivel față de marea învecinată. Invitație la escalade pentru alpiniști!
La doar câțiva kilometri distanță de vârstnicii munți dobrogeni se formează văzând cu ochii, din aluviunile aduse de Dunăre, plaja cea mai tânără a Europei. Limba de nisip fin creează impresia de tărâm de dincolo de timp, uitat de lume. Secretul ei e bine pus la păstrare, căci puțini sunt temerarii care-și rătăcesc pașii pe aici, locul fiind accesibil doar pe calea apelor, din barcă. Liniștea acelui liman fermecat e arareori tulburată de siluetele cailor care compun ultima colonie europeană trăitoare în libertate (în afara renumiților cai albi, din zona franceză Camargue). Nemișcarea domnește atât peste munții cât și peste apele care-i conferă Dobrogei caracterul ei de stepă exotică. Pe scurt: Europa se întâlnește aici, concomitent, cu propria ei origine și cu viitorul.
Una dintre cele mai vechi civilizații ale lumii a existat pe teritoriul actual al Dobrogei; s-au descoperit aici obiecte confecționate de mâna omului încă din neolitic (renumită este, de exemplu, statueta „Gânditorul de la Hamangia”). În zilele noastre, trăiesc aici alături de români multe alte naționalități: turci, tătari, aromâni, bulgari, găgăuzi, machedoni, germani, ruși (lipoveni), țigani (roma), italieni, greci, evrei, adunați într-un adevărat mozaic cultural, la granița dintre Occident și Orient! Știați că abecedarul se tipărește în România în 11 de limbi? Cu o asemenea tradiție migratoare, regiunea este un model viu de conviețuire pașnică interconfesională și multiculturală.
Dobrogea se întinde pe 23.000 km² și are o populație de circa 1,3 milioane de locuitori, distribuită în proporție de aproximativ două treimi în România, respectiv o treime în Bulgaria. Este zona cu cea mai mare densitate de moschei din România, amănunt inedit pentru o țară eminamente ortodoxă, creștină prin definiție, îngăduitoare cu toți. Firea înfocat-deschisă a localnicilor rămâne poate cel mai important argument pentru vizitarea acestor locuri.
Așezată la răscrucea a două drumuri care legau Marea Nordului cu Marea Neagră, dar și Europa centrală cu porturile Mediteranei și stepele pontice, Dobrogea a fost traversată și colonizată din cele mai vechi timpuri, de la perși și romani. Marcând finalul căii Via Pontica din Imperiul Roman, regiunea purta numele de Sciția Mică (parte din Provincia Moesia Inferioară). Tropaeum Traiani, impozant monument din localitatea Adamclisi stă mărturie pentru victoria romanilor asupra localnicilor geto-daci (109 d. Hr.).
Ruinele castrelor romane și porturilor grecești la Marea Neagră completează tabloul acestei regiuni de mare importanță economică și geostrategică (inclusiv pentru NATO, care își are aici baza de la Marea Neagră). Pe vremuri supranumită „Grânarul Europei”, datorită solurilor extrem de roditoare, acoperite cu loess, la ora actuală Dobrogea e pe cale să-și redobândească faima de aur, aflându-se în faza de redresare economică și beneficiind de asistența sporită care se acordă regiunilor mai sărace. Primii pași în direcția ameliorării agricole au fost deja făcuți: podgoriile viticole produc vinuri renumite inclusiv la export (Murfatlar, Ostrov, Niculițel și Curtea Regală).
Teoria cam hazardată, potrivit căreia în urmă cu 7000 de ani, zona Pontului Euxin (așa i se spunea pe vremuri Mării Negre) ar fi fost scena legendarului potop biblic nu s-a dovedit adevărată, dar este incontestabil faptul că nivelul mării era pe vremuri mai scăzut decât acum. În afara siturilor arheologice de suprafață – colonii grecești Histria, Callatis și Tomis urmate de castre romane Troesmis, Carsium, Dinogetia, Argamum, Capidava, Halmyris, Noviodunum, Enisala, Tropeum – imaginile din satelit evidențiază prezența a cel puțin patru mari orașe antice sub apa mării, la adâncimi de nici 12 m. O invitație lansată amatorilor de scufundări acvatice!
Marea Neagră – din punct de vedere hidrologic un rest al Mării Sarmatice – prezintă caracteristici unice în lume. Lipsa curenților verticali face posibilă o stratificare a apelor care produce condiții de adâncime nemaiîntâlnite altundeva. Cel mai important element de unicitate rămâne însă cel legat de salinitatea scăzută, Marea Neagră fiind cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii.
Cu o medie de 16-18 grame de sare pe litru (alte mări și oceane au 34-37 ‰) apa salmastră (apă cu salinitate scăzută) favorizează biotopuri variate și o faună unică, incluzând specii-relicve. Explicația apei mai dulci este că, pe lângă apa provenită din Dunăre, sub partea de nord-vest a Mării Negre s-a descoperit o importantă scurgere de apă freatică. Dacă s-ar afla la suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea ca debit din lume!
Puterea economică a zonei se bazează mai ales pe industria care pivotează în jurul portului Constanța – al șaselea din Europa din punctul de vedere al volumului de mărfuri comercializate – și pe turismul din timpul verii, favorizat de clima neașteptat de caldă, cu caracter mediteraneean. Datând de la 1857, industria extractoare și prelucrătoare a țițeiului la combinatul din zonă, Petromidia are o tradiție mai îndelungată decât în SUA. Frapant de asemănătoare este alăturarea petrol-plajă întâlnită printre altele și în California (chiar dacă în România la o scară mult mai redusă). Redusă este și distanța dintre aglomerările de tip urban și localitățile cu model de viață aproape arhaic (tot o analogie la Coasta Pacifică a Americii, zona Montrey – Big Sur).
Industria pescuitului este principala sursă de venit din deltă, urmată de turism. 40% din complexele turistice ale României se concentrează în zona Mării Negre. Atât stațiunile pentru publicul larg – Mamaia, Eforie Sud, Eforie Nord, Mangalia, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn, Vama Veche – cât și minunata Rezervație Naturală a Deltei Dunării ar merita o descriere într-un capitol separat, poate într-un episod viitor…
Pentru că am pomenit de protecția mediului ambiant, în afară de exoticii pelicani din Rezervația de Biosferă UNESCO Delta Dunării, care duc cu gândul la vărsarea Nilului în Mediterana, lângă Constanța se poate vedea și cel mai mare parc eolian de la sol din Europa!
Dobrogea este una dintre cele mai remarcabile regiuni naturale ale Europei și poate fi considerată drept componentă-cheie a moștenirii naturale a României și a întregii lumi. Farmecul ei a inspirat mulți scriitori, începând cu poetul antic Ovidiu, și mergând până la laureatul Premiului Nobel, Elias Canetti.
Spiritul teluric al Dobrogei a fost rezumat de marele om de cultură român, Nicolae Iorga în câteva cuvinte: „Dobrogea este colțul nostru de Asie!”.
Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Benissa – Spania). Economist, scriitor și jurnalist, promotor de cultură, traducător. Senior Editor în cadrul redacției Occidentul Românesc.
Foto: pixabay.com
