Diaspora românească – parte a dezvoltării României

În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor. Acum câţiva ani, împreună cu câţiva prieteni din Bruxelles, am realizat un studiu sugestiv intitulat “Diaspora românească şi politicile europene”. Am încercat să prezentăm viziunea asupra principalelor elemente ale relaţiei dintre Statul român şi diasporă. Jeronimo Moscardo, ambasadorul Braziliei la Bucureşti, zicea pe 4 aprilie 2001 „România democratică are responsabilitatea de a se situa la nivelul diasporei din secolul trecut.“ Rolul diasporei româneşti a fost crucial în crearea Statului român modern. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a conturat emigraţia politică românească. La Conferinţa Păcii de la Paris (1946-1947), delegaţia emigraţiei româneşti a oferit Aliaţilor informaţii utile despre ce se întâmplă, în mod real, în România. Demersurile diplomaţilor români în exil au fost un „model” pentru alte ţări din Estul Europei care au înfiinţat delegaţii asemănătoare. În România se vorbeşte de „căpşunari” (şi în media şi de către politicieni): “căpşunarii se întorc în vacanţă, în ţară, în luna iulie” sau “căpşunarii contribuie cu x miliarde de euro la bugetul de stat”. Din România încă nu a disparut mentalitatea „salam cu soia”, sau cel puţin nu de peste tot: „românii din străinătate sunt laşi că au plecat şi drept urmare nu au nici un drept să se implice la nivel intern”, “românii din străinătate ar trebui să fie mulţumiţi că le e bine acolo unde sunt”. Chiar aşa? Deşi fac parte dintr-o diasporă mai specială – cea a românilor inseraţi în structura unică a capitalei comunitare – îi cunosc bine în Belgia pe compatrioţii noştri care lucrează în construcţii sau menaj. Sunt oameni extraordinari, poate mai români ca mulţi care se dau cu pumnul în piept în ţară că sunt români. Aceştia sunt însă prea puţin conectaţi la dezvoltările din România, iar greşeala nu este doar a lor. Doresc să accentuez importanţa implicării românilor plecaţi în politica românească, şi în crearea imaginii de ţară. Românii din Diaspora trebuie sã aibă o voce politică în România. Trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru ţările europene adoptive. Milioanele de români care lucrează în străinătate au trimis şi trimit încă în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează. Interesant este însă tabloul descris de Valentin Lazea “Dacă s-ar întoarce în ţară 40% din cei plecaţi la muncă, ei ar avea o mare problemă – piaţa muncii din România nefiind în stare să-i absoarbă: Este o nepotrivire clară între structura pieţei muncii şi ceea ce pot ei să ofere. Asta în contextul în care majoritatea celor plecaţi au studii medii şi lucrează în domenii suficient acoperite în ţară: 26% muncesc în construcţii, 21% sunt menajere sau îngrijitori de bătrâni şi copii, iar 8% lucrează în agricultură”. Tocmai de aceea, statul român ar trebui să găsească anumite soluţii pentru a implica românii din Diaspora în dezvoltarea României. O imagine bună a ţării din care provin îi ajută în primul rând pe ei şi este păcat că de prea multe ori politicienii români văd în Diaspora ceva îndepărtat, care aduce probleme, când sprijinul poate să fie reciproc. Trebuie avută o abordare realistă, de ţară matură, pentru a clădi astfel respectul reciproc. Nu abordările formale şi populiste fluidizează un astfel de mecanism. Diaspora românească poate să fie un vector important al politicii externe a României, aşa cum poate ajuta dezvoltarea turismului în România.  Acum câţiva ani am fost în Turcia şi am rămas plăcut surprins de calitatea serviciilor şi de preţul incredibil al “pachetului turistic”. Succesul constă şi în implicarea diasporei din Europa în popularizarea ofertelor. Concret, un turc stă în Germania sau Franţa din octombrie până în martie. Lucrează pentru o companie de turism din acea ţară şi promovează ofertele pentru sezonul care urmează. În martie el se întoarce cu primii clienţi în Turcia şi lucrează ca şi chelner, recepţionist sau chiar manager. Încă nu observ o astfel de abordare în România. Normal că noi găsim scuze, că sezonul nu e aşa de lung, că infrastructura de la noi e la pamânt. Problema cu sezonul lung e puţin relativă. Cine vine în România nu doreşte numai să stea la soare pe temperaturi de 35 de grade, ci vrea să descopere România. Nu asta dorim şi noi? Cercetarea – un alt domeniu în care diaspora îşi are rolul ei, dar trebuie ajutată de sistem pentru a-l îndeplini. Existenţa diasporei ştiinţifice este un atu extraordinar. “Ei sunt sursă de experienţă şi cunoaştere, puncte de contact în Europa şi în lume, parteneri în consorţiile mondiale de cercetare”, spunea Jose Manuel Silva Rodriguez, Director General al Direcţiei de Cercetare a Comisiei Europen, cu ceva timp în urmă. În concluzie, sarcina Diasporei româneşti nu este deloc uşoară – ei sunt adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce fac pot schimba felul în care România este văzută în afară, dar vocea lor trebuie auzită şi pentru asta, potenţialul lor trebuie în primul rând recunoscut. Românii din afara ţării au nevoie de românii din ţară, aşa cum şi România nu este completă dacă nu consideră românii din Diasporă parte a dezvoltării sale.

Dan LUCA trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în Consiliul Naţional PSD.

 

 

 

 

 

Citește și