Diaspora, laboratorul politicii româneşti

191

Cultura României este, după unele definiţii, ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României. Românii care trăiesc în afara teritoriului Statului Român au avut însă, de-a lungul istoriei, o contribuţie hotărâtoare în păstrarea identităţii culturale româneşti. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat şi boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliţi în străinătate ca „transfugi” sau uneori chiar ca trădători de ţară. Situaţia actuală din România naşte discuţii fierbinţi, foarte polarizate în contextul politic contemporan. Românii din Diasporă sunt prinşi în acest subiect, chiar dacă nu urmăresc cu acceaşi pasiune talk show-urile politice televizate precum compatrioţii din România. Țara noastră nu duce lipsă de critici şi aceasta este bine pentru o societate democratică. Ceea ce este important e să se trecă peste acest nivel, al românului care critică şi se plânge în permanenţă (adevărat sport naţional) şi să încercăm să venim cu soluţii, de preferat cele sectoriale. Cred că Diaspora românească are puterea de a se responsabiliza pentru România, de a se avânta în proiecte politice de amploare, chiar dacă politica trezeşte multă adversitate celor plecaţi din România. În tot ceea ce facem însă să avem simţul responsabilităţii, fără a arunca idei la întâmplare. Din afara României se doreşte o implicare şi o responsabilizare în dosarele în care poate să se aducă valoarea adăugată. Să nu uităm, românii plecaţi au capacitatea de a ajuta ţara de origine, aşa cum au făcut-o la începutul secolului al XX-lea, când Diaspora românească a jucat un rol crucial în crearea Statului român modern. Politica europeană a României are nevoie de românii din afara României. Se pot consolida adevărate Consilii Consultative ale Diasporei, cu o presă care să deservească comunităţile româneşti. Contribuţiile se vor simţi treptat, atât în îmbunătăţirea imaginii României, cât şi în dezvoltarea turismului şi infrastructurii din ţara noastră. Este nevoie de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Ne referim aici la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul european. România trebuie să îşi calibreze strategia pe situaţia actuală, membru al UE, iar sectorul privat trebuie implicat în acest mecanism. Diaspora românească trebuie să fie consultată în mod real pe dosarele sensibile ale României. Nu este prima dată când sublinez contribuţia pe care pot să o aibă românii din afara ţării când vorbim despre imaginea României şi tot ce ţine de diplomaţie publică. Media poate juca diverse roluri pentru Diaspora românească: de informare asupra realităţilor din ţara gazdă (în sensul prezentării chestiunilor de interes practic), de ‘‘interfaţă’’ cu ţara-gazdă, dar şi ca platformă de socializare şi relaţionare între membrii comunităţii. Diaspora românească poate contribui de asemenea la regândirea turismului românesc prin relaţionarea cu agenţiile de turism din ţară şi din afara ţării. Încurajarea creării de agenţii de turism în afara României de către reprezentanţi ai Diasporei româneşti şi acordarea primei de incoming este un proiect viabil. Nu mai surprinde pe nimeni când Diaspora românească vede în infrastructura ţării principala problemă a României. Recent, prin studiul viitorul României în opinia românilor din Belgia (septembrie 2010), 80,3% din persoanele chestionate au considerat că îmbunătătirea infrastructurii (şosele, drumuri, autostrăzi, etc) ar trebui să primeze în ordinea prioritătilor Guvernului României. Există şi o frustrare ascunsă a românilor din afară, prea puţin mediatizată încă. Românii din Diaspora doresc să fie implicaţi în proiecte de modernizare a ţării, dar nu doar ca muncitori necalificaţi, ci şi ca manageri de proiect. Experienţa lor managerială în atâtea şantiere din Italia şi Spania poate să fie benefică pentru România. Dar cred că autorităţile româneşti au decis deja, facem autostrăzile patriei cu chinezi şi pakistanezi, iar compatrioţilor plecaţi nu le propunem nici un plan concret de implicare. Este foarte bine că avem filiale ale partidelor româneşti în Diasporă. Dar atenţie, aceşti români doresc o politică aşa cum o simt în ţara de adopţie, nu aşa cum o vizualizează pe Digi TV. Nu le pasă de găleţi de culoare portocalie, chiar dacă lucrează în construcţii, şi nici nu vor să fie duşi cu autobuze la vot, chiar dacă cea mai apropiată secţie de votare este la 100 km. Vor altceva de la clasa politică din care doresc poate să facă şi ei parte.

Dan Luca / Bruxelles

Dan LUCA trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în Consiliul Naţional PSD.