Diaspora, ciuma portocalie și consecințele unor guvernări dezastruoase

Să ne reamintim…

Începând cu anul 1990, românii care și-au dorit un viitor mai bun, mai curat, o viață normală și o țară civilizată pentru copiii lor, au plecat în lumea largă. Și astfel, timp de peste 22 de ani, românii înarmați cu mult optimism și cu dorința de-a începe o nouă viață de la zero, s-au stabilit în țări civilizate și normale care le-au oferit o a doua șansă, o țară unde oamenii sunt respectați și apreciați la adevărata lor valoare, unde copiii pot fi educați și crescuți în siguranță, în pace și liniște. Majoritatea au făcut sacrificii enorme în toți acești ani, pentru a putea asigura familiilor lor un strop de mai bine. Unii nu și-au văzut părinții și rudele rămase acasă de multă vreme, alții au rămas doar cu amintiri despre locurile natale și cu o mână de pământ de pe mormintele părinților. Pe scurt, viața imigranților români este una dulce-amară, indiferent în ce colț de lume se află. Muncesc mult și greu, unii îndură chiar și umilința numai să-și vadă familia în siguranță iar copiii în medii de educație civilizate. Fiecare și-a construit cu multă trudă și sacrificii un habitat al său acolo unde s-a stabilit. S-a încadrat cu succes în țara care l-a adoptat și e hotărât să respecte legile și să-și atingă visul prin muncă cinstită și corectă, vis pentru care a plecat din țara natală. Nu este interesat de politica din România și nu dorește decât să fie lăsat în pace, fără să fie implicat în lupta partidelor pentru putere. Incidentul rușinos care s-a petrecut la Madrid între reprezentanții PDL și reprezentantul opoziției, demonstrează încă o dată faptul că nimic nu s-a schimbat în România. Să ne reamintim faptul că în luna martie 2012, cunoscutul Departament pentru Românii de Pretutindeni a organizat la Madrid, cu sprijinul reprezentanților PDL din Spania și Ambasada României în Regatul Spaniei, Conferinţa „Şanse egale într-o Europă Unită”, un eveniment la care au fost invitați doar o parte din reprezentanți ai mediului asociativ românesc şi ai mass-media din Spania, iar principalele teme ale acestei conferințe s-au dorit a fi: identitatea lingvistică, culturală şi spirituală în context european, principiile de funcţionare a sistemului de asigurări sociale şi pensii pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în afara ţării, politicile europene pentru protecţia cetăţenilor europeni cât și exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot de către alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în Spania. Cuvinte mari, însă pentru majoritatea dintre participanți nu a fost greu de realizat că de fapt sub masca unui eveniment cu un astfel de titlu: „Şanse egale într-o Europă Unită” s-a ascuns o campanie electorală a regimului portocaliu care încerca pe toate căile să convingă încă o dată și încă o dată românii din diaspora că ei sunt cei mai corecți și că trebuie să rămână în fruntea României încă mulți ani. Oare?! Cei implicați în organizarea acestui eveniment au uitat însă că, dacă majoritatea românilor de acasă au fost cumpărați cu o găleată, o mătură, un kilogram de ulei sau de zahăr, pe cei din diaspora nu-i poate cumpăra cu o umbrelă portocalie sau cu povești, evenimente și proiecte nerealizabile. Nu e suficientă polemica zilnică de acasă, mai mult, reprezentanți ai celor care conduc destinele țării își permit să vină și în străinătate la evenimente dedicate diasporei și nu politicii și să se facă de râs – să ne facă de râs, în fața celor care ne-au primit cu brațele deschise, în fața celor care ne-au oferit credibilitate și posibilitatea de-a dovedi că merităm respectul lor. Domnilor, nu suntem proprietatea voastră, suntem oameni liberi într-o țară care nu vă aparține și unde nu aveți niciun drept, deci, spălați-vă rufele murdare ale politicii pe care o conduceți, acasă, în România! Nu vă amintiți de noi decât în anii electorali când aveți nevoie de votul nostru sau ca să vă facem propagandă. Nimic concret și benefic nu ne-ați oferit în ultimii opt ani. Doar minciuni, promisiuni deșarte și scandaluri politice. Ați încurajat escrocii și mincinoșii și aici în loc să-i luați acasă și să-i educați. N-ați mișcat un deget când spaniolii, sătui de noi, ne-au tăiat dreptul la muncă iar bulgarii au rămas pe poziție. Ați dat undă verde fondurilor și ajutoarelor financiare doar celor care v-au pupat poalele fie că erau români sau din alte țări foste comuniste. Ați alocat bani unor organizații pentru ziua mărțișorului în noiembrie… Și atunci? Pentru ce ne deranjați cu prezența voastră când am putea foarte bine să ne petrecem timpul alături de familiile noastre sau vizitând țara care ne-a adoptat și care ne-a oferit ceea ce voi nu ați fost în stare în toți acești ani în care v-am dat votul nostru de încredere de care v-ați bătut joc, călcându-ne în picioare demnitatea și onoarea? Cum vă permiteți să transformați evenimentele destinate comunității în dispute politice, să faceți circ fără bani, luându-vă la harță în fața unor oameni care în 20 de ani și-au primenit țara și și-au schimbat mentalitățile în mod benefic, oferindu-ne și nouă lecții de democrație, educație, comportament civilizat și limite de bun simț?! Le ordonați slugilor care vă reprezintă să ne verifice, cereți cu nerușinare celor pe care i-ați transformat în sifonari să ne fie trenă. Cine vă permite așa ceva și în virtutea cărei legi? Cine vă credeți? Ne-ați umilit bunicii și părinții, iar pe cei aflați în viață i-ați lăsat să-i îngroape nămeții până la cer în iarna care a trecut, fără să vă intereseze că sunt la un pas de pierzanie. De ce veniți să ne tulburați liniștea și pacea pe care ne-am câștigat-o cu multă muncă și corectitutine, fără să fim nevoiți să ne prostituăm, fără să facem plecăciuni în fața voastră și să ne umilim. Noi trăim simplu, în case cu chirie, nu ca voi în palate de milioane de euro. Ne îmbrăcăm modest, nu cu haine de firmă scumpe cumpărate din banii furați de la gura amărâților aflați în pragul sărăciei. Ne-am educat copiii la cele mai bune școli și i-am îndrumat pe un drum drept și cinstit fără să vă cerem ajutorul. Și atunci, de ce vă permiteți să ne răpiți din timpul nostru prețios pentru treburile voastre politice murdare? Cu ce drepturi? Cine vi le dă? Întoarceți-vă în România pe care ați sărăcit-o și ați transformat-o într-o epavă… Luați-vă la bătaie și faceți circ fără bani cât vă poftește inima, dar nu veniți la noi să ne faceți de rușine ca nație, nu veniți să dărâmați ceea ce fiecare dintre noi a reușit să construiască cu propriile puteri în domeniul său. Nu ne umbriți viața simplă și curată pe care o trăim prin muncă cinstită! Nimeni și nimic nu vă dă dreptul să ne atingeți nici măcar cu o floare! Luați-vă slugile și sifonarii cu voi și uitați să vă mai întoarceți vreodată. Rămâneți în mocirla comunistă în care vă afundați de peste 20 de ani și din care nu veți reuși să scăpați oricât de mult încercați să vă pudrați fețele și să vă lustruiți caracterul. Să ne căutați atunci când veți fi în stare să ne sprijiniți și să ne reprezentați cu adevărat interesele. Necondiționat, fără falsitate, fără ipocrizie! Nu vă erijați în reprezentanții noștri pentru că nu sunteți și nici nu veți fi vreodată. Nu ne meritați încrederea! Nu și de data aceasta!

Opinii

Criza economică din Spania i-a afectat și pe românii din Peninsula Iberică. Mulți au rămas fără muncă și sunt în imposibilitatea de a-și achita datoriile, aflându-se în pragul disperării.

În ce situație vă aflați în momentul de față?

Mihaela Ghebuș – Coslada

Mai am două luni de șomaj iar soțul meu a rămas fără muncă de o săptămână. Suntem în Spania de șapte ani, avem doi copii dintre care unul s-a născut aici. Suntem disperați. Nu știu ce vom face. Ne-am mutat cu încă șase persoane în apartament ca să împărțim datoriile pentru chirie și întreținere. Sunt zile în care noi bem doar apă sau ceai. Copiii sunt importanți, lor trebuie să le asigurăm întreținerea și hrana zilnică.

Întoarcerea în România, nu credeți că este o soluție?

Și ce să facem în România? Părinții sunt pensionari, bolnavi, abia se descurcă cu banii pentru medicamente și câte toate. Cu ce să ne ajute? La 34 și 39 de ani cine ne mai angajează pe noi și unde, având în vedere situația cu care se confruntă și România în momentul de față!? Țara noastră nu ne poate oferi absolut nimic dacă ne întoarcem. Poate mai încolo…

Și ce veți face? V-ați găndit la ceva anume?

Pentru copii facem orice sacrificiu. Mai muncim cu ora, cu ziua și încercăm să supraviețuim. Poate se schimbă ceva. Am îndurat multă umilință și am muncit din greu în anii aceștia ca să realizăm ceva pentru noi, pentru micuți. În curtea părinților ne-am ridicat o căsuță a noastră. E aproape gata. Avem încredere în Dumnezeu. Suntem tineri și în putere. Facem orice muncă cât de grea și de umilitoare dar nu renunțăm la luptă. Dacă n-am avut și noi noroc de niște oameni capabili să conducă țara să ajungă în 20 de ani măcar la jumătate la cum a devenit Spania tot în 20 de ani și să nu fim obligați să slugărim la stăpâni în străinătate… Cred că suntem un popor blestemat. În 22 de ani să nu se facă nimic, dar nimic în țara noastră. Aici, sunt alte condiții de viață. Avem drepturi. E diferit de România. Diferența este uriașă în toate. Și spaniolii sunt de omenie. Săritori și înțelegători. Poate mult prea omenoși și mulți dintre noi nu am merita. Aici în Coslada sunt grupuri, grupuri de români care ne fac de râs. Ne escrochează și pe noi și crează probleme spaniolilor.

Nu v-ați gândit să apelați la ajutoare sociale?

Niciodată. Cum să mai cer și ajutor social? Am primit ajutor la sănătate pentru noi, pentru copii, avem condiții de viață, cum să cerem ajutor social? Să ceară spaniolii că sunt în țara lor și ei au tot dreptul! Mie mi-e rușine să cer ajutor din bani publici și nu am să fac asta indiferent cât de grea ar fi situația. Atâta vreme cât suntem sănătoși și buni de lucru nu vom cere mila altora niciodată. Pentru nimic în lume!

Valentin Panaite – Toledo

În momentul de față lucrez doar eu. Soția mai are o lună de șomaj. Chiria este mare, cheltuielile asemenea. Nu ne este ușor dar nu ne bate gândul să ne întoarcem în țară. Poate mai târziu dacă treburile se vor schimba în bine în România. Acum nu! Din ce vedem pe la televizor și ne spun cei de acasă situația din țară este foarte grea. Din puținul nostru mai trimitem la părinți câte un pachet sau ceva bănuți să-i mai ajutăm. Și ai mei și ai soției sunt pensionari. Și bolnavi de câte toate iar de când le-au tăiat pensiile sunt distruși. E tare greu în țară pentru marea majoritate dintre români. În 22 de ani n-au făcut nimic politicienii. Ba au făcut ceva. Pentru ei. Au furat de la oameni și s-au îmbogățit. I-au sărăcit și i-au adus în pragul disperării și al sărăciei. Și ăștia mai fură dar nu ca cei din România. Ce șosele au spaniolii? Mii de kilometri de autostradă. Ce condiții de viață? Drumuri asfaltate și condiții ca la oraș în toate satele lor. Agricultură pusă la punct, transportul rapid cu trenul ori cu metroul. Ce condiții, ce rapiditate și ordine! Nu va ajunge România nici peste 50 de ani așa cum e la spanioli. Dacă rămân tot politicienii buni de gură și puși pe furat, nu avem șanse. Sperăm să se schimbe ceva. Poate nu vom sări și de data asta din lac în puț. Ar fi mare păcat pentru copiii noștri să nu-și facă un viitor și să fie obligați să muncească tot printre străini. Ajunge cât am îndurat noi! Ani de zile de umilință și muncă de ocnaș. Ar trebui să se schimbe în bine situația din România. Toți așteptăm asta. Doar așa ne vom putea întoarce pe la casele noastre. La pensie măcar să ne putem bucura de o bătrânețe mai ușoară. Cred că mulți români gândesc așa. Dar sunt alții care nici nu vor să audă de întoarcere. Vor rămâne printre străini. Dacă n-am avut și noi noroc să rămânem lângă părinți, în satele noastre. Ce să facem? Fiecare cu soarta și norocul lui. Sperăm însă ca lucrurile să se schimbe în bine. Noi românii am tot sperat din 1990 încoace dar am rămas numai cu speranța. Dar se spune că ea este cea care moare ultima…

Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean