Ce trebuie să știe românii imigranți care muncesc fără asigurări sociale în străinătate

Partea nevăzută și neștiută a emigrării

Ce trebuie să știe românii imigranți care muncesc fără asigurări sociale în străinătate

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX):
EMIGRARE: emigrație, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare.
IMIGRÁ: a veni să se așeze într-o țară străină, părăsindu-și țara de origine (de obicei silit de împrejurări economice sau politice).

Drama celor doi români se desfășoară între anii 2012 și 2019.
Viorica și Găvriluț Moisă au venit în Spania în toamna anului 2012, la insistențele unor rude rezidente în Alicante, pentru a lucra în casa unei familii octogenare de olandezi, stabilite pe coasta de est a Spaniei, la Mediterană. Cei doi români aveau în anul 2012, 51 și respectiv 57 de ani și erau disponibilizați de la o fabrică din județul Alba unde lucraseră peste 30 de ani, ca muncitori.

Cu studii gimnaziale, fără cunoștințe de limbă spaniolă sau alte limbi străine, au început munca în casa celor doi olandezi pe baza unei înțelegeri între aceștia și rudele din Alicante, aventurându-se în lumea necunoscută a imigrației. Pe parcurs, au reușit să acumuleze cunoștințe de neerlandeză (Nederlands, forma scrisă comună a dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia), reușind astfel să se înțeleagă unii cu alții, și mai apoi, cunoștințe de limba spaniolă la nivel de conversație.

Pe scurt, conform înțelegerii verbale dintre cele două părți, românii trebuia să aibă grijă de cei doi soți olandezi în vârstă de peste 80 de ani (83 și 87 în 2012), să fie la dispoziția acestora până la finalul vieții, să administreze casa (curățenie, îngrijire curte și grădină, piscină; reparații și întreținere casă, mașină etc.) și să fie responsabili de toate problemele legate de sănătatea, viața de zi cu zi, nevoile și confortul acestora (cumpărături, gătit, călcat, curățenie, administrare medicamente, spălat, vizite la medic, întreținere, vacanțe etc.) fără drepturi salariale sau contractuale. Pe baza înțelegerii verbale, contra masă și dormit, folosirea la discreție a alimentelor, a tuturor utilităților casnice, mașină, iar la final, casa și mașina să rămână în posesia lor.

Cei doi rezidenți spanioli de origine olandeză, decedează în anul 2016, și respectiv 2018 fără să perfecteze documente legale de donație sau moștenire pentru cei care i-au îngrijit timp de șase ani de zile. Copiii olandezilor (stabiliți în Rotterdam, provincia Olanda de Sud, Țările de Jos), moștenitori legali, revendică casa în toamna anului 2018, toate bunurile părintești, și le pun în vânzare printr-o agenție imobiliară, întorcându-se apoi la Rotterdam. Din declarațiile lor, rezultă că nu au avut cunoștință de vreo înțelegere verbală sau în altă formă între părinții lor și familia de români, afirmând că aceștia din urmă ar fi fost plătiți lunar „la negru” de către părinți, cu suma de 2.300 euro, plus avantaje materiale: masă, casă și vacanțe gratuite, cadouri etc.

Românii susțin că nu au fost retribuiți cu bani niciodată, așteptând să moștenească casa și mașina, conform înțelegerii verbale dintre ei, rudele din Alicante și familia octogenară de olandezi. Nu au documente în acest sens, nu au vorbit cu alți români despre înțelegerile lor, de „frica de a nu li se fura/pierde… moștenirea”. În momentul de față, familia de români este sub supraveghere psihologică, urmând ca la final de tratament să se întoarcă în România (mai săraci ca și când au emigrat și cu grave probleme de sănătate).

În acest context, am solicitat părerea unui avocat de specialitate, care să precizeze cu subiect și predicat, unde au greșit concetățenii noștri când au ales să emigreze și să accepte o muncă fără protecție; ce măsuri trebuia să-și ia pentru a nu ajunge în situația disperată cu care se confruntă în momentul de față, și ce trebuie să știe românii imigranți care muncesc fără contract de muncă și asigurări sociale în străinătate.
Autor: Ilinca Fodor Van Scheyk (Redactor-șef adjunct la Occidentul Românesc).

Opinie juridică – Avocat Ioana Brătuleanu

Situația este fără urmă de îndoială, una extrem de tristă, având la bază mai multe greșeli care s-au acceptat pe parcursul acestor ani. Din păcate, drepturile acestora s-au văzut afectate în totalitatea lor și voi încerca să dezbat fiecare greșeală în parte și să ofer o soluție sau, mai bine zis, un „ce e de făcut dacă…”.

Încep cu faptul că au lucrat timp de șase ani fără contract. În cazul în care vi se promit bunuri (o mașină, o casă) în schimbul îngrijirii unei persoane, trebuie în primul rând să vedeți dacă acest lucru vă avantajează pentru că pe parcursul anilor se pot întâmpla multe situații neprevăzute.

Un contract de muncă vă aduce o siguranță, un salariu prestabilit și care va fi actualizat în funcție de creșterile salariale (cum a fost cea de anul acesta), determinarea cu exactitate a timpului de odihnă și a vacanțelor și nu în ultimul rând, poate că cel mai important aspect este cel al cotizării la Sistemul de Securitate Socială.

Cred că sunt două aspecte care trebuie privite separat: una este moștenirea, care să zicem că poate veni ca remunerație în schimbul muncii și cu totul altceva este cotizarea la Securitatea Socială. Se asigură drepturi diferite: una este o remunerație finală în schimbul muncii prestate și cu totul altceva este asigurarea de sănătate și asigurarea pensiei. Sau mai direct, cu sau fără casă, de pensie și de medic cu siguranță vom avea nevoie.

De ce este important să cotizăm la sistemul de Asigurări Sociale? Chiar și în cazul muncii în domeniul domestic, dacă poate nu ați cotizat și pentru șomaj, totuși cotizați pentru alte aspecte cum ar fi – boli comune sau din muncă (niciodată nu putem ști ce se poate întâmpla peste ani, iar asigurarea medicală este extrem de importantă pentru cazul în care apare o boală care ne poate împiedica să mai lucrăm), ajutor economic din partea statului (avem posibilitatea de a solicita ajutorul economic din partea statului spaniol, care, deși nu reprezintă o sumă mare, este un venit care ne poate ajuta să supraviețuim până găsim un alt loc de muncă sau până solicităm eventual pensionarea anticipată în România) și pensia (în cazul expus anterior, având îndeplinită vârsta pentru pensionare, plus anii cotizați în România, s-ar fi putut solicita pensionarea în Spania).

În cazul prezentat, prima problemă a pornit de la inexistența unui contract de muncă. Neavând un contract de muncă, nici documente care să arate că sunt rezidenți pe teritoriul Spaniei și că au cotizat ceva, nu pot beneficia de niciun ajutor. Dacă ar fi cotizat măcar la sistemul de Asigurări Sociale, altele ar fi fost acum posibilitățile lor.

De aceea, recomand clienților mei să lucreze întotdeauna cu contract de muncă, oricum ar fi acesta, să se asigure că cotizează la sistemul de Asigurări Sociale și ideal ar fi să se înscrie la Sindicatul Muncitorilor din zona în care aparțin (în schimbul unei taxe modice) pentru a se putea informa de fiecare dată când au nedumeriri cu privire la drepturile lor și de asemenea, pentru a beneficia de asistență juridică gratuită în cazul unui litigiu în instanță. Acestea dispun de departamente specializate pe fiecare Convenție Colectivă în parte și vă pot consilia în cunoștință de cauză.

A doua problemă a pornit de la promisiunea de moștenire pe cale verbală, fără a exista un contract între părți. Și aici am să fac câteva precizări pentru a stabili ce fel de contract trebuie să faceți în cazul în care vi se promite o moștenire în schimbul muncii.

În primul rând, trebuie să specific că orice contract care privește un bun imobil (casă, apartament sau teren), trebuie încheiat în fața notarului. Așadar, un contract semnat între părți, de mână, vă poate crea multe probleme în momentul în care veți dori să intrați în posesia bunului. Așadar, nu vă ajută nici o înregistrare audio unde vi se promite că vi se lasă casa în schimbul unei contra-prestații. În schimb, contractele care privesc bunurile mobile (de exemplu, o mașină, bijuterii) da, pot fi încheiate de mână, între părți.

Testamentul. Deși o formă obișnuită de a împărți bunurile lăsate moștenire este testamentul la notar, totuși se aplică vorba populară „nici când vezi să nu crezi”. De ce? Pentru că testamentul poate fi schimbat oricând, fără ca dumneavoastră să aflați. Astăzi puteți merge la notar să semnați și mâine proprietarul poate merge la notar să-l schimbe în favoarea altcuiva fără ca dumneavoastră să știți. Apoi, depinzând de starea de sănătate a persoanei care vă lasă moștenirea (de obicei sunt persoane în vârstă, care suferă de diferite afecțiuni), un testament poate fi atacat în instanță de către moștenitorii legali (copiii, nepoții, sau alți moștenitori) și poate fi anulat dacă se dovedește că persoana care a lăsat moștenirea nu era în deplinătatea facultăților mentale la realizarea testamentului. În plus, atunci când există moștenitori legali cum ar fi de exemplu copiii sau nepoții, trebuie verificate totalitatea bunurilor pe care proprietarul le lasă moștenire pentru că nu se poate încălca cota legală care le revine acestora. Conform legii, copiii trebuie să moștenească un procent din bunuri (procent care depinde de numărul de copii) și doar restul se poate lăsa moștenire altcuiva prin testament.

Contractul de donație cu clauză de întreținere și drept de habitație. Acest contract se semnează la notar și se stabilesc condițiile clare – vă lasă bunul în schimbul îngrijirilor. Până la deces, proprietarii au dreptul să locuiască în casă, iar dumneavoastră trebuie să vă ocupați de îngrijirea lor. Atenție însă: dacă vi se donează de exemplu o casă cu o valoare de 80.000 de euro, veți fi obligați să achitați impozitul pentru donație. Așadar, întrebați la notar, în momentul realizării actului, și ce veți datora Finanțelor ca impozit la decesul proprietarului, pentru că aceste sume depind de fiecare Comunitate Autonomă în parte și pot fi destul de mari, iar dacă dumneavoastră ați lucrat fără nicio remunerație economică, nu veți avea posibilitatea de a achita impozitul. În cazul când intervin moștenitorii legali (copiii) – care de obicei intervin în majoritatea cazurilor cu bunuri de valoare mare – vă puteți solicita drepturile conform contractului de donație.

În consecință, pentru a rezuma în câteva idei clare: când vorbim despre moștenirea unei case, niciodată nu ne putem mulțumi cu o înțelegere verbală și nici măcar cu o înțelegere scrisă, înțelegerea trebuie făcută neapărat în fața notarului. Iar când lucrați pentru o persoană, indiferent de modalitatea în care alege să vă plătească, aveți în vedere măcar să cotizați la sistemul de Asigurări Sociale.

Autor: Avocat Ioana Brătuleanu (Specialist în Drept European, BRILAW ABOGADOS Madrid).

Articol publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc / martie 2019.