„Loialitatea. Este vorba de o însușire a caracterului, de o capacitate de a evita oportunismul, duplicitatea, fățărnicia, fariseismul. Un om loial nu face tranzacții de principii. Una dintre cele mai grave consecințe ale comunismului este tocmai această aiuritoare gimnastică a valorilor în care dispar distincțiile dintre onoare și dezonoare. Un univers plumburiu unde totul este o apă și-un pământ, vorba Monicăi Lovinescu, așadar unul în care totul se transformă în noroi…” (Vladimir Tismăneanu)
Trăim într-o lume în care loialitatea față de o persoană, un grup sau o instituție este considerată de către mulți un semn de slăbiciune, nicidecum o calitate sau o dovadă de caracter. A fi loial înseamnă să pui interesele celuilalt deasupra intereselor tale. Este un semn de altruism, indiferent dacă vorbim despre o persoană sau o cauză pe care am decis să o susținem. Pe de altă parte, dacă dorim să ne manifestăm loialitatea trebuie să ne pregătim de sacrificii. Nu este vorba doar despre cel suprem, față de țară, pe care l-au făcut milioane de militari și civili de-a lungul istoriei, ci și de sacrificiile mai mărunte, față de familie sau prieteni.
Loialitatea este un cuvânt cu greutate. Într-o lume în care conceptul de a fi loial unui principiu, unor tradiții, unei cauze, unui lider, a devenit unul superfluu. Dacă este așa, ce șanse sunt de a construi și consolida relații de business bazate pe asemenea principii și idei?
Se spune că noțiunile de loialitate și onoare par să fie elemente mistice rupte din poveștile cu eroi, caracteristici ale unor personaje fabuloase pierdute undeva în negura timpului, despre care putem doar să povestim. Oare chiar așa să fie? Să ne fi cufundat atât de mult în goana nebună a supraviețuirii, încât să fi uitat complet de ele, să fi eliminat în totalitate un element de bază, un element atât de important? Până la urmă în ce constă conceptul acesta și cine mai este în stare să se ghideze după el?
Loialitatea presupune să-ți dovedești integritatea prin acțiuni cinstite față de o cauză, un proiect, așa numitele acte de bună-credință. Mai mult decât atât, reprezintă asumarea și respectarea cu fidelitate a unor angajamente luate, iar cel care o face este caracterizat prin onestitate și probitate. Cu alte cuvinte, să oferi ceea ce ai promis, atunci când ai promis. Să o faci cu devotament, nu din constrângere, să o faci pentru că așa e echitabil. Așa arată de fapt normalitatea.
Toate cele menționate mai sus, nu sunt, de altfel, decât practici normale de business. Cu toții căutăm, și la rândul nostru încercăm să oferim tot ceea ce avem mai bun, să ne asumăm calitatea unor produse sau servicii prin angajamentele pe care ni le-am luat în momentul în care am semnat un contract și facem asta pentru simplul motiv că ne respectăm propria muncă, ne respectăm pe noi, ne respectăm colegii și mai ales partenerii.
Așadar, printr-un raționament foarte simplu și logic, loialitatea nu este nimic mai mult decât o practică în business. Ea nu se cere, ci se câștigă. Și se câștigă prin reciprocitate. Loialitatea nu poate fi cerută fără a oferi la schimb aceleași valori și sentimente. Și atunci de ce ne este atât de greu să fim loiali? De ce ne lăsăm „cumpărați” atât de ușor de un preț insignifiant mai mic, fără să înțelegem ce se află în spatele acelui cost? Poate pentru că e mai ușor, dar să nu uităm că lucrurile cu adevărat bune și rezistente nu se obțin ușor.
Un partener cu adevărat de încredere este cel care, vorba americanilor, „will stick to his guns”. Un partener puternic este cel pe care te vei putea baza în orice împrejurare, fie ea criză economică, pandemie sau de orice altă natură. Cel care indiferent de conjunctură, nu va dispărea, ci din contră, va fi întotdeauna doar la un telefon distanță.
Există desigur și reversul. Nu trebuie confundată loialitatea cu o comoditate lipsită de inițiativă sau o teamă de schimbare. A fi loial unui partener, de exemplu, înseamnă mai mult decât refuzul de a încerca ceva nou, doar pentru că ar presupune un efort suplimentar de a te informa și de a transmite la rândul tău o serie de informații. Loialitatea provenită din inerție, nu este constructivă, ea creează o rezistență la schimbare și progres.
Am crezut inițial, la începutul acestei pandemii, că acest concept al valorii și al loialității se va pierde total. Realitatea a demonstrat însă contrariul. Și anume, aceea că oamenii și companiile, care au înțeles și au transformat aceste principii într-un mod de viață sănătos, au supraviețuit. Și nu este puțin lucru.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean (Director editorial – Occidentul Românesc, jurnalist investigații, membru CCNMA)
FOTO: Arhiva personală