„Demnitatea învinge întotdeauna”

1.474

Pentru mulţi dintre noi, a face voluntariat se rezumă, de multe ori, la acţiuni singulare sau repetabile ocazional, dar există şi oameni pentru care voluntariatul devine un mod de viaţă. Aceștia nu se abat nicio clipă de la misiunea asumată şi existenţa lor personală şi profesională devine mai bogată şi mai intensă tocmai pentru că fac asta. În orice domeniu, voluntariatul nu este uşor; în jurnalism, este poate şi mai solicitant, pentru că atenţia şi peniţa nu pot fi niciodată lăsate deoparte. Despre ce înseamnă treisprezece ani dedicați voluntariatului în mass-media din afara graniţelor vorbim cu Kasandra Kalmann Năsăudean, editor pentru Spania al „Gândacului de Colorado” (publicație din Denver, Colorado – SUA), redactor-șef al Radio Diaspora Online din Chicago și director editorial al publicației în limba română „Occidentul Românesc”.

13 ani de voluntariat în jurnalismul românesc din afara granițelor

Camelia Jula: Cu treisprezece ani în urmă, deveneai pentru publicaţia Gândacul de Colorado din Denver (SUA), editor în Spania şi, ulterior, redactor-şef al Radio Diaspora Online din Chicago. Prin intermediul acestor instituţii de presă ai reuşit să creezi o punte de legătură între comunităţile româneşti din Spania, SUA, dar şi între acestea şi românii de acasă. Toată munca ta pentru această misiune este voluntară, de atâţia ani. Ce înseamnă să faci voluntariat pentru presa românească din diaspora, mai ales pe o perioadă atât de lungă?

Kasandra Kalmann Năsăudean: Visul meu, ca imigrant în două lumi diferite, America și Regatul Spaniei, a fost acela ca, pe lângă munca existențială, să creez, printr-o altă muncă, neplătită (adică voluntariatul), un liant, o punte de legătură între românii de pe cele două continente și, împreună, cu cei de acasă. Așadar, anul acesta, se împlinesc 13 ani, de când visul meu a devenit realitate. Voluntariatul sau munca neplătită pentru presa românească din afara granițelor, pe o perioadă, iată, de 13 ani, pentru mine înseamnă, de fapt, acumularea unei experienţe profesionale care m-a ajutat să trăiesc lucruri noi, să mă dezvolt, să ajut. Practic, a face voluntariat înseamnă a ajuta necondiţionat, astfel încât beneficiarii să ajute, la rândul lor, pe principiul „dă mai departe”!

Respectul faţă de tine şi faţă de ceilalţi îl câştigi prin responsabilitatea cu care iei anumite decizii, indiferent de natura lor. Al doilea element definitoriu al voluntariatului este comunicarea. A face voluntariat înseamnă, de asemenea, apartentența la un grup care devine în scurt timp o „familie”, iar relaţiile, deşi sunt de natură profesională, devin şi personale. Așa s-a creat familia Gândacul de Colorado și Radio Diaspora Online și, apoi, familia Occidentul Românesc.

Sub marea umbrelă a comunicării, socializarea a jucat, în cei 13 ani, un al treilea rol foarte important. Voluntariatul creează punţi între oameni şi comunităţi. Dacă investeşti suficient timp în tine ca profesionist, vei deveni în scurt timp un lider. Leadership-ul se învaţă cu ajutorul celor trei elemente: responsabilitate, comunicare şi socializare. Succesul înseamnă să te conduci. Dacă ştii să fii un bun lider cu tine însuţi, cu siguranţă vei şti să-i manageriezi şi pe ceilalţi. Investiţia în propria persoană pe termen scurt, mediu sau lung înseamnă responsabilitatea pe care ţi-o asumi să devii acea persoană de succes care doreşti să fii. 

Voluntariatul pentru mine înseamnă, mai mult decât orice definiţie, investiţia în propria persoană. Creşti odată cu proiectul tău, îţi asumi riscuri şi creezi legături durabile. Tu te ajuţi pe tine, ceea ce este comparabil cu şcoala vieţii. Toate situaţiile care pot interveni în finalizarea proiectului de voluntariat înseamnă acumularea de experienţă profesională şi învăţarea gestionării crizelor de orice fel.

Românii de valoare ajung pe culmi în toate colțurile lumii” 

Camelia Jula: Care au fost cele mai frumoase momente de care îţi aduci aminte legate de activitatea ta pentru Gândacul de Colorado?

Kasandra Kalmann Năsăudean: Relatarea unei povești de succes: românul Andrei Grama, un eminent student primit în America într-un colegiu al elitelor din universitate, respectiv în „clasa de onoare” a specialității sale, o distincție despre care nu am auzit în universitățile din România. Pe Andrei l-am întâlnit în aeroportul din Los Angeles. Tocmai absolvise Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune la Western Michigan University din Kalamazoo, Michigan. Fusese între cei mai buni studenți ai specialității și la facultatea de profil din București, dar șansa de a relua în statul american studiile nu a fost ratată, chiar dacă din cei doi ani absolviți în România i s-a recunoscut doar unul. Recuperarea și-a făcut-o luându-și multe examene în fiecare an, și la acel moment, Andrei era absolvent în „clasa de onoare” între 32 de viitori specialiști cu contract de angajare deja semnat. 

Pe când vor reveni în România asemenea absolvenți eminenți precum Andrei Grama, care să găsească și pentru domeniile deficitare ale economiei de acasă soluții salvatoare? Poate că niciodată! Cu toate că de astfel de specialiști are România nevoie în momentul de față. În toate domeniile. Dar cui îi pasă? Românii de valoare ajung pe culmi în toate colțurile lumii, iar țara se adâncește tot mai mult și mai mult în somnul lung al nepăsării, al sărăciei și al degradării. Pe toate planurile. Și ce dacă?! Cui îi pasă? 

Camelia Jula: Ce ai învăţat, de-a lungul acestor ani, din poziţia de jurnalist pentru trei instituţii media, despre oameni, despre societate, despre comunităţile româneşti din afara graniţelor? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Am învățat că trebuie să-ți păstrezi echilibrul și verticalitatea. Dacă privim în mass-media românească vom vedea aşa-numiţi jurnalişti, reporteri de radio şi televiziune care promovează minciuni, defăimări, imoralitate etc. Obligația jurnalistului este să-i apere pe oameni și să le comunice adevărul. 

În viaţa noastră intervin evenimente şi anumiţi factori care afectează într-un fel sau altul pasiunea noastră pentru ceea ce facem. Dar un jurnalist integru va rămâne pasionat să proclame adevărul şi să slujească oamenilor. Nicio publicaţie, post de radio sau de televiziune nu pot rămâne în viață dacă acestea și colaboratorii lor nu respectă disciplina necesară. 

Trăim într-o lume agitată în care uităm să visăm, uităm să zâmbim, dar mai ales uităm să fim mai buni cu cei din jur. O lume în care interesele personale și banii au prioritate. Am ajuns în punctul în care cariera e mai importantă decât familia, iar rețelele de socializare au reușit să distrugă comunicarea dintre noi. Trebuie să avem voința să ne schimbăm, să putem zâmbi celor din jur, să putem oferi un sfat fără a cere ceva în schimb, să putem ierta, chiar dacă am avut dreptate. Primul pas în această schimbare începe de la propria persoană. 

Camelia Jula: Cum s-a îmbinat, de-a lungul anilor, activitatea ta de consultant financiar independent cu munca voluntară de jurnalist? S-au „ajutat” între ele cele două ocupaţii ori a fost dificil să le „împaci”? Există sacrificii pe care le-ai făcut de-a lungul anilor, în favoarea muncii tale ca jurnalist? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Fără sacrificiu nu poți menține linia dreaptă și corectă, în orice domeniu de activitate, iar a mea este una complexă. Mă străduiesc, atât cât pot, să îmbin munca existențială cu cea de voluntariat. Este extraordinar să faci în viaţă ceea ce-ţi place, ceea ce ţi se potriveşte. Niciun efort nu este prea mare atunci când lupţi pentru un scop anume. 

Eu mi-am dorit să demonstrez că un om poate să ia viaţa de la zero, într-o țară adoptivă, că poate, prin sacrificii și dăruire, să devină un profesionist în domeniul său de activitate. Am dorit să demonstrez că o femeie poate să fie drăguţă şi plină de succes chiar dacă nu este o frumuseţe, chiar dacă nu are dimensiunile ideale. Frumuseţea şi feminitatea vin din interior şi se păstrează indiferent de vârstă. Pentru mine succesul nu înseamnă numai bani. În fiecare zi răspund unor noi provocări și cea mai mare provocare din viaţa mea a fost să devin consultant financiar independent şi jurnalist. 

Responsabilitatea unor astfel de profesii este extrem de mare. Un consultant financiar trebuie să aibă anumite calităţi (ambiţios, punctual, apt pentru munca în echipă, entuziast, sociabil), care se educă şi se dezvoltă în timp, iar un jurnalist, abilitatea de a transmite oamenilor emoţie, încredere şi, mai ales, siguranţă. În cazul meu, fără echilibrul dintre cele două profesii și familie nu aș putea să trăiesc. 

Camelia Jula: Publicul are, de regulă, anumite așteptări de la jurnaliștii care îi livrează informația; dar ce așteptări are jurnalistul (în acest caz, tu) de la publicul în slujba căruia se pune zi de zi, de treisprezece ani încoace? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Să fie mai buni. Și mai uniți. 

„Ca imigrant, ai șansa unică de a te reinventa”

Camelia Jula: Ai organizat două gale de premiere a excelenței, două gale prin care „Occidentul Românesc” a celebrat oameni merituoși, români care ne fac cinste peste hotare prin implicarea lor civică și profesionalismul de care dau dovadă. Au fost rezultatele acestor evenimente pe măsura așteptărilor tale, ca inițiator și organizator? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: A organiza astfel de evenimente care să aducă în prim-plan români de succes și să-i faci cunoscuți într-o țară de adopție, contribuind astfel la imaginea țării tale în străinătate, nu e o misiune ușoară și la îndemâna oricui. E nevoie de foarte multă voință, curaj, putere și o enormă responsabilitate. O astfel de acțiune nu îți aduce venituri materiale. Nu e o afacere. Dimpotrivă. Trebuie să investești din bugetul personal, din timpul tău liber, să faci investigații luni de zile și să urci pe podium cei mai valoroși români ale căror cultură, inteligență, competență și comportament civilizat sunt greu de contestat, indiferent de simpatii, antipatii și interese; să cauți sponsori și donatori care să gândească la fel ca tine, oameni dispuși să dea o mână de ajutor la promovarea valorii românilor din străinătate care, prin comportamentul și munca lor, aduc un plus de valoare imaginii României. Desigur, e o picătură într-un imens ocean, dar contează. La finalul unui astfel de eveniment, poți rămâne cu sechele financiare greu de recuperat sau cu daune sufletești care-ți pot afecta sănătatea și imaginea. Și toate acestea, pentru că nu suntem suficient de serioși, de responsabili, de corecți, de uniți, precum alte națiuni cu care conviețuim în țările de adopție. 

Printre 100 de români care luptă să se adapteze cu succes la condițiile dure ale imigrației și să aibă un comportament corect, să fie serioși și de cuvânt, vor fi întotdeauna „10 mititei”plini de frustrări, acei 10 „Gică Contra” care vor susține insistent puncte de vedere care contrazic flagrant opiniile marii majorități; persoane fără cuvânt, „băgători de strâmbe”, indivizi plini de frustrări, invidie și răutate. Oameni ca tine sau ca mine, cu aproape aceeași educație, care, dintr-o dată, încep să susțină lucruri contrare sau să conteste însăși existența problemelor cu care până într-un anume moment erau în linii mari de acord. Caracteristic unor astfel de „Gică Contra” este faptul că se agață de orice. Nu doar de aspectele principale ale chestiunii, ci și de mici detalii. 

Speculează orice cuvânt al tău, orice „like” pe Facebook, inventează, fac scenarii imaginare, denigrează. Celebră și definitorie în acest sens este întrebarea „Cine le-a dat lanterne?” unor astfel de personaje, care scotocesc în cele mai mici unghere ale realității pentru a găsi, vorba poetului, „pete multe, răutăți și mici scandale” de care să se poată agăța. De fapt, schimbarea centrului de greutate al discuției de la major la minor este chiar obiectivul lor, după ce au epuizat – fără să convingă – argumentele care vizau dimensiunile importante ale subiectului principal. 

Din experiența mea de imigrant care a trăit în două lumi diferite, pot afirma cu certitudine că astfel de indivizi, deși se laudă că „mișună” prin străinătate de peste un deceniu, nu au învățat absolut nimic bun de la cei cu care conviețuiesc în țara de adopție. Au același comportament, se complac în a trăi pe aceleași „principii comunisto-securiste” (trădare, minciună, șpagă, pile; turnător, informator etc.) de care ar fi trebuit să se debaraseze în secunda doi după ce au plecat din România. Din păcate, astfel de indivizi nu vor putea niciodată evolua, indiferent cât și unde vor „mișuna” în această lume. Singurul lor scop este și va fi de a dezmembra, de a dezinforma, de a manipula, de a încerca prin cele mai josnice metode să dărâme ceea ce alții construiesc cu propriile puteri, contribuind la imaginea pozitivă a nației românești în străinătate.

Camelia Jula: Dincolo de eforturile uriașe implicate de organizarea unor astfel de evenimente, de timpul dedicat și resursele financiare care au provenit exclusiv din contribuții private (a ta și a celor care, la fel ca tine, împărtășesc credința că valoarea trebuie scoasă în față, promovată și recunoscută), care au fost concluziile tale la încheierea acestor campanii ale „Occidentului Românesc” și… ce urmează? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Mulți oameni „investesc” lunar în imagine, ținute de „firmă”, bijuterii, pantofi, poșete, vacanțe exotice, tutun, băuturi scumpe etc. Eu am ales să investesc, prin munca mea, într-un proiect personal: un ziar în limba română (Occidentul Românesc), care să susțină necondiționat și să informeze corect imigranții români din străinătate, iar prin acțiunile profesionale și personale, să susțin valoarea; să promovez educația, cultura, tradiția și succesul românilor din afara granițelor, care pot fi un exemplu pentru generațiile tinere. Și toate acestea la un loc să aducă un plus de valoare României. Cum spuneam, o picătură într-un ocean imens de imagine pozitivă de care țara noastră are mare nevoie. Aceasta este investiția mea! Atât pot dărui României în care m-am născut și căreia, moral, îi sunt datoare. Necondiționat! Cu demnitate și responsabilitate, fără falsitate, interese meschine sau ipocrizie! Așadar, viața merge mai departe, cu bune și mai puțin bune, iar proiectul „Occidentul Românesc” (și, implicit, galele de excelență) va trăi atât cât voi avea puterea necesară să-l susțin! Pe toate planurile! 

Indivizi „cu lanterne”, „Gică Contra” sau cei care „dădeau din coate” să-și asume merite gratuite pe munca și sacrificiile noastre, fără să fi contribuit la aceste evenimente măcar cu 1 cent, vor fi ignorați și ținuți la distanță indiferent de context! 

Satisfacția finală în urma celor două gale este de necontestat: acei români extraordinari pentru care premiile au contat enorm, pentru că, susțin ei, le-au „schimbat viața” și „traiectoria profesională”. Și atunci, cum să nu te bucuri de rezultat și să-ți lași sufletul să crească precum o „pită” ardelenească și să continui mai departe cu demnitate? Pentru că, indiferent unde vom trăi în această lume, demnitatea va învinge întotdeauna! 

Camelia Jula: Care este mesajul tău pentru cititorii „Occidentului Românesc” acum, la început de an 2019? 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Reamintesc tuturor românilor de bună-credință că, pentru a răzbate în lumea extrem de dură a competenței și a concurenței din Occident, trebuie să se debaraseze de toate metehnele și obiceiurile comuniste (bârfă, minciună, hoție, răutate, invidie, înșelătorie, falsitate, slugărnicie, pile, șpagă etc.). Ca imigrant, într-o țară de adopție din Europa sau de pe alte continente, ai șansa unică de a te reinventa, de a-ți schimba soarta în bine pentru tine și familia ta, de a începe o nouă viață de la zero, bazată pe cinste, corectitudine, responsabilitate, seriozitate și respect reciproc.

Așadar, să nu uite de unde au plecat, să respecte legile țării în care trăiesc și muncesc! Privirea să le fie doar înainte, pentru prezent și viitor! Să nu privească înapoi și trecutul cu toate metehnele lui comuniste, să-l uite pentru vecie! Să nu se lase manipulați de indivizi de tip „Gică Contra”! Doar așa vor putea răzbate prin hățișul dur al emigrării, vor evolua spectaculos și vor ajunge pe „cupola lumii”, unde nimeni și nimic rău nu-i mai poate „atinge”. Altfel, e foarte greu , aproape imposibil! 

Vă doresc tuturor un an mai bun și mai plin de realizări pe toate planurile, pace și liniște în suflet, credință, noroc și multă înțelepciune. La Mulți Ani! 

A consemnat: Camelia Jula
Foto: arhiva Occidentul Românesc