„De la Burgas la Denver”

(eseu impotriva violentei )

Tragedia de la Burgas, unde turisti din Israel au devenit victime ale exploziei puse la cale de un terorist a carui identitate nu se cunoaste exact (sau nu este data publicitatii deocamdata), a fost urmata la scurt timp de tragedia de la Denver (petrecuta in timpul proiectarii unui film). Desi cele doua nefericite evenimente nu au o legatura directa intre ele si s-au petrecut la mare distanta geografica unul de altul, cred totusi ca o legatura exista: proliferarea contemporana a vilentei. De la „jocurile video” pe calculator pana la filmele „de actiune si de groaza” de la televizor si de pe ecranele cinematografelor, totul pare menit a „stimula si educa in respectul violentei” pe copiii si tineriii de azi. Ma aflam recent la un Internet cafe unde incercam sa joc sah, in timp ce alaturi de mine un tanar, captivat si exaltat de „jocul sau violent” de pe calculator, striga si injura de fiecare data cu patima atunci cand reusea sa anihileze „un dusman” sau era „anihilat”. I-am atras atentia politicos ca, daca si eu as striga mutarile care le fac la sah si mi-as exprima la fel de zgomotos trairile ca si el, probabil atunci nici el nu s-ar mai putea concentra la jocul sau… Si-a cerut scuze (fapt incredibil, care a produs o impresie buna pentru moment, fiindca dupa cateva minute uitase si a revenit la „comportamentul” initial…, adevarat, cu oarecare „cenzura”!). Mi-am dat seama ca tinerii de azi sunt „invitati si tentati” sa traiasca in lumea virtuala; tentati si invitati de produsele video (care aduc profituri substantiale firmelor respective) ce prolifereaza violenta. Desigur ca este interesant si captivant pentru un copil sa se simta un „God ce-si poate distruge dusmanii”… Dar el va uita, la un moment dat, ca acel lucru se petrece IN SPATIUL VIRTUAL si nu in realitate. Ca primeste „puteri sporite” de distrugere datorita unui joc pe calculator si nu unor exercitii sau unui antrenament sportiv sau militar. Cred ca marea problema a societatii contemporane (indiferent pe care continent am analiza lucrurile, pe „continentul unde se afla statiunea Burgas de la Marea Neagra” sau pe „continentul unde se afla Denver, din statul Colorado”) este aceasta proliferare necontrolata a violentei. Nu stiu daca jocurile violente de pe calculator ar trebui „cenzurate” cu un cerculet rosu in care sa scrie „18”, dar cred ca ceva ar trebui facut: o campanie la nivel mondial de constientizare a copiilor si tinerilor de a nu confunda spatiul virtual cu realitatea si „mana” oferita de un joc pe calculator cu capacitatile personale reale. Un vechi proverb spune ca „cine seamana vant culege furtuna”! Sa nu ne iluzionam ca scoala si media (in special televiziunile) vor putea suplini carentele educationale din familie. Citisem undeva, in urma cu zeci de ani, ca „cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca primii sapte ani sunt fundamentali pentru educatia unui copil”; si ma gandeam atunci ca cercetatorii americani descoperisera, vorba romaneasca, ce facea trimitere la „cei sapte ani de acasa”. Atat timp cat copiii nostri care vor deveni tineri si mai tarziu adulti, nu vor primi si o educatie impotriva violentei nu doar „pro violenta” prin jocurile video, nu vor fi invatati sa constientizeze pericolul „confuziei” dintre virtual si real, atat timp cat societatea umana – in ansamblul ei – nu va constientiza pericolul carentelor educationale incepand din familie, sa nu ne miram ca tinerii de azi vor fi „fascinati” de „produse multimedia ce propaga violenta” si ca demersurile violente din politica, societate, media etc. vor tinde sa inlocuiasca valorile reale ale societatii.

Profesor Ioan Iacob – Bucuresti

Citește și