Dan Luca: Resursa românească în politicile europene – proiect 2015-2019

241

Poza Dan LUCA - Masstricht

Ancorarea ţărilor europene la structura comunitară necesită o pleiadă de specialiști, fie plasaţi la Bruxelles sau activi în capitale. Conctrucţia europeană are o dimensiune covârșitoare instituţională, dar societatea civilă și – mai ales – sectorul de afaceri sunt implicate activ în dezvoltarile contemporane.

Ţãrile care fac parte din Uniunea Europeana au înţeles cã angajamentul european nu este doar ″un joc de sumă nulă″, ci este o oportunitate pentru dezvoltare. Nu întâmplator avem 100.000 de oameni care își deruleazã activitatea în Bruxelles-ul european și ale 500.000 de persoane implicate cel puţin parțial în jocul politicilor sectoriale europene.

Experţii susţin, iar cei care își deruleazã activitatea în acest ″Silicon Valley al afacerilor europene″ înţeleg la ce ma refer, că existã un lobby corporatist foarte pronunţat la Bruxelles, că există lobby-ul ONG-iștilor, dar că cel mai puternic lobby este cel al ţărilor membre.

Acest context este puţin observat în România, o ţară care este de aproape 8 ani membră a Uniunii, care are în 2019 o Președenţie a UE de ″ţinut″, o ţară în care politicianismul partizan domină parcă prea mult abordarea politicilor publice.

Scopul acestui mesaj este însă a privi spre viitor, în a lansa idei noi, ancorate în realitate, pentru ca ţara noastră să fie unde ne dorim cu toţii. Acest exercițiu este încă în faza de pionerat, de aceea orice contribuţie pe acest palier este binevenită.

Permiteţi-mi să schitez câteva idei personale, focalizate pe resursa umană necesară în acest macro-proces, posibilă sursă de inspiraţie pentru Guvernul României, dar și pentru echipa proaspătului Președinte ales.

Sistemul european va intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe instalate în Piaţa Schuman, dornică de a-şi promova proiectele, pe de altă parte din cauza “evoluţiei sistemului european”, impact direct al dezbaterii despre viitorul instituţiilor europene.

Pentru a face faţă acestui volum de muncă, România trebuie să-şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii).

Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar şi la nivelul Prefecturilor din teritoriu. Noua Comisie Europeană va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu digitalizarea. Este de notorietate proiectul beatificat deja de către cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca şi reacţie, România trebuie să-şi consolideze reprezentarea sectorului privat românesc în polul legislativ Bruxelles.

Având în vedere particularităţile economiei româneşti, Guvernul român trebuie să se implice în găsirea schemelor de co-finanţare. O soluţie, care pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin pentru corporaţiile franţuzeşti.

Corporaţiile sunt importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene industriale sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “înşurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursăa necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană.

E nevoie de o strategie coerentă pentru ca românii să percuteze aceste secretariate, dar şi grupurile de lucru tematice specifice fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele acestor structuri.

Aproximativ 2.500 de români îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o masă critică de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în legătură cu priorităţile României.

Este imperativ, ca anual, într-un cadru informal, preferabil la Bucureşti, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului României cu funcţionarii români de nivel înalt din instituţiile europene (de la Şef de Unitate în sus). Astfel va putea exista un schimb direct de opinii despre priorităţile şi poziţiile celor două sisteme.

Cred din toată inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o puternică componentă tehnică.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. În prezent conduce Institutul EurActiv de la Bruxelles.