Dan Caragea: VORBE, SIMȚĂMINTE, PURTĂRI (1)

VORBE, SIMȚĂMINTE, PURTĂRI (1)

DESPRE LEGĂTURĂ

Legătura este un termen ușor desuet, folosit, ca în franceză, pentru o „relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie”, după cum ne arată DEX-ul. Putem spune: legături de rudenie sau legături de prietenie, dar înțelesul este diferit când ne referim la fiecare dintre acestea. Astfel, legăturile de rudenie sunt inalterabile, cele de prietenie sunt, de obicei, durabile, dar când pomenim de o legătură amoroasă sugerăm mai degrabă superficialitatea relației. Spunem „am o legătură” sau, mai nou, „sunt într-o relație”, fără ca nimeni să priceapă prea bine despre ce este vorba. Când ne exprim astfel, fugim de clarificări, descrieri și evaluări. În mod paradoxal, „legătura” este o relație mai „slabă”. Cum însă dicționarul, fără un excurs istoric, nu ne este de ajuns, va trebui, desigur, să căutăm înțelesuri prin texte vechi și mai noi.

Despre prietenie scria A. D. Xenopol în Istoria ideilor mele, un manuscris de 73 de pagini:

„Cea dintâi legătură [s.n.] a inimei mele în afară de frați și părinți, fu aceea cu vărul meu, Emil Costinescu, care închegă pentru mult timp o comunitate de gândiri și un schimb de cugetări între noi, despre care voiu vorbi mai la vale, întrucât a avut o înrâurire asupra desvoltării mele intelectuale, mai ales în ce privește cunoștințele mai desăvârșite ale limbei franceze.”

În romanul Adela, G. Ibrăileanu, reușește câteva bune pagini de analiză a ipotezei îndrăgostirii unei tinere de un bărbat matur:

„Dacă nu-i sunt indiferent, sentimentul ei este o simplă iluzie psihică. Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea), fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura [s.n.] prin toate formele și ritualele, cu atât mai potrivite scopului cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură [s.n.] amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. Dar pe o femeie pe care aș înjosi-o și care s-ar înjosi n-aș mai putea s-o prețuiesc.”

Firește personajul masculin e chinuit de „problema morală” a iubirii necuvenite. Tot Ibrăileanu ne spune peremptoriu în Eternul feminin:

„Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături [s.n.] cu o femeie; o femeie, fără niciun sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât cu un adânc dezgust…”.

Când vorbim de legături amoroase ne referim, așadar, la relații împlinite sexual, dar fără acea rezonanță profundă care caracterizează iubirea. „A avea o legătură cu cineva…” implică o conotație depreciativă la adresa celuilalt. Este un fel de a expedia subiectul în sertarul lucrurilor fără prea mare importanță.

Poate că o mai bună instruire psihologică o putem dobândi citind romanul lui Choderlos de Laclos, Legăturile periculoase (1782), o carte de referință pentru arta seducției și mentalitatea libertină. Trofeul îl constituie aici pierderea inocenței. Dorința de a poseda o femeie, mărturisește protagonistul, vine din nevoia de a evita situația ridicolă de a se îndrăgosti de ea. Iată și o generalizare:

„L’homme jouit du bonheur qu’il ressent, et la femme de celui qu’elle procure. Le plaisir de l’un est de satisfaire des désirs, celui de l’autre est surtout de les faire naître.”

…Și cu aceasta credem că am lămurit întrucâtva semantismul termenului legătură în vocabularul amoros.

La o sută de ani de la scrierea romanului Adela, ne putem întreba dacă în ochii publici legătura dintre o tânără, uneori o adolescentă, și un bărbat matur este astăzi la fel de nefirească. Citim în Adevărul (29.08.2015) opina psihologului Oana Vasiu:

„Avantajul unei relaţii cu un partener în vârstă este că acesta este mai experimentat decât un altul mai tânăr, fiind capabil să ofere îndrumare, răbdare, înțelegere, sprijin în evoluţia partenerului mai tânăr, oferă siguranţă şi stabilitate. Deoarece diferența de vârstă între parteneri poate ajunge până la două generaţii, unul dintre aspectele negative ţine de expectanţa ca partenerul mai tânăr să rămână singur la bătrâneţe, ca nevoile sale psiho-emoţionale, sexuale, sociale sau financiare să nu mai poată fi împlinite odată cu avansarea în vârstă a celuilalt. Astfel de relaţii pot rezista în timp, în situaţia în care motivele ambilor parteneri de a alege acest tip de relaţie rămân aceleaşi. Este important ca partenerii să aibă activităţi comune, să se bucure de timpul petrecut împreună, să îşi discute deschis emoţiile şi dificultăţile în gestionarea relaţiei, să îşi manifeste iubirea.”

Tinerele interesate de o asemenea relație, nu foarte puține după cu se poate constata, primesc, pe Unica.ro „6 sfaturi pentru relația cu un bărbat mai în vârstă”:

„O relație romantică serioasă cu un bărbat mai în vârstă nu e deloc ușoară, probleme putând apărea la fiecare pas. Dacă bărbatul respectiv stă bine din punct de vedere financiar cu atât mai mult, [întru]cât toți cei din jur te vor considera rău intenționată, avidă după bani și nu vor crede sub nicio formă ca relația respectivă s-ar putea baza pe iubire. Iar șansele să dai peste un bărbat mai în vârstă decât tine care să beneficieze și de stabilitate financiară sunt destul de mari. Chiar și în cazul în care problema banilor nu intră în discuție, se vor găsi destui care să te ironizeze pe tema relației și să îți ofere remarci acide de fiecare dată când au ocazia.

Cu toate acestea, o asemenea relație poate aduce și beneficii și avantaje. Iar dacă simți ca el e bărbatul potrivit pentru tine în ciuda diferenței de vârsta, nimic în lume nu ar trebui să te oprească din drumul tău către fericire. Iată câteva sfaturi:

1) Nu privi diferența de vârstă ca [pe] un impediment în calea unei relații desăvârșite. Privește-o mai degrabă ca pe o oportunitate de a învăța lucruri noi. Cu siguranță că partenerul tău e mai experimentat, mai matur, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, tu ești dintr-o generație mai tânără, cunoști mai bine prezentul și ești mai bine ancorată în realitatea socială și tehnologică. Ai ce învăța de la el, și viceversa.

2) Fii atentă mai degrabă la lucrurile pe care le aveți în comun decât la cele care vă despart. Și cu siguranță sunt suficient de multe, de vreme ce sunteți împreună și reușiți să comunicați la un nivel care să permită o relație serioasă, de lungă durată.

3) Banii nu fac o persoană să fie mai bună sau mai rea. Dacă partenerul are o situație financiară solidă, foarte bine. Dacă nu, nicio problemă. Banii nu ar trebui să constituie un impediment în calea fericirii, în calea unei relații sănătoase. Contează nu averea ci personalitatea.

4) Nu uita că, de vreme ce e mai în vârstă, toate deprinderile și obiceiurile sunt foarte bine cimentate în personalitatea sa. Nu te aștepta prin urmare să îl schimbi și nici nu încerca acest lucru. De altfel, aceasta este o regulă esențială pentru orice fel de relație.

5) Dacă are copii, cu atât mai mult cu cât sunt de vârste apropiate cu tine, lasă-i să se apropie singuri de tine. Nu încerc să te impui în viața lor. E mai greu la început dar cu timpul, lucrurile se vor așeza dacă există voință de ambele părți.

6) Doar pentru faptul că nu mai e un tânăr adolescent ghidat în viață de hormoni nu înseamnă că viața intimă nu va fi la fel de satisfăcătoare, ba chiar mai mult decât în cazul unei relații cu un bărbat de aceeași vârstă cu tine. Apetitul sau este diminuat, dar experiența este mult mai mare și, prin urmare, șansele de a te bucura de o viață intimă satisfăcătoare, cresc exponențial.”

Parcurgând mai multe articole pe această temă putem observa o atitudine binevoitoare din partea psihologilor și jurnaliștilor din publicațiile roz, care nu ar trebuie confundată cu realitatea socială în care se constituie un astfel de cuplu. În Adela, frământările erau ale bărbatului, azi articolele sunt scrise mai ales din perspectiva tinerei (pe Google: „relatia dintre o femeie tanara si un barbat mai in varsta”). Dacă inversăm perspectiva, Google răspunde cu această formulă: „barbatii in varsta prefera femeile tinere”. Iată ce se scrie pe un site intitulat Doctorul zilei:

„De ce preferă bărbații în vârstă femeile mai tinere? Nu mai este de mult o curiozitate să vezi o femeie tânără la braț cu un bărbat cu cel puțin 20 de ani mai în vârstă. Vezi astfel de cupluri la restaurant, la teatru, la film, în vacanțe, la cumpărături. Peste tot în lume, bărbații în vârstă preferă tinerele. Se pare că nu mai este nimic de făcut în ceea ce privește trendul ascendent al acestui stil de viață, chiar dacă unii ar invoca pretexte morale. Și totuși, ce îi atrage ca un magnet pe bărbații maturi? De ce vor femei tinere?

Desigur, primul criteriu este legat de aspectul fizic. Deoarece sunt atrași de trupuri tinere și zvelte, energice și care emană vigoare prin toți porii. Nu este niciun mister de ce bărbații preferă tinerele. Ei nu își pierd apetitul sexual nici la 80 de ani, iar o femeie în vârstă, în subconștientul lor, nu le transmite ideea de sexualitate, nu simt că ea le-ar putea satisface nevoile sexuale, comparativ cu o femeie tânără.

Bărbații se simt mai bine în pielea lor, mai siguri pe ei, dacă partenera lor este mai tânără. De aceea, o aventură extraconjugală este primul semn al crizei de vârsta a doua.

Femeile tinere sunt mai sănătoase. În plus, au mai puține prejudecăți în dormitor. Sunt mult mai deschise la lucruri noi, la a experimenta sexual, nu au spaima că nu se pot mișca și nici nu vor avea dureri articulare în timpul contactului sexual. E mai ușor să te desparți de o femeie tânără. Ea nu va fi devastată atunci când vrei să închei relația, fiindcă știe că are de unde alege, sigur își va găsi repede un alt iubit. Când este o diferență mare de vârstă, se presupune că faceți parte din cercuri sociale diferite, deci relația va fi și mai discretă. Trupurile tinere sunt mai flexibile. Când e vorba de sex, desigur că sunt preferate femeile tinere, sunt mai flexibile, atât la trup, cât și la atitudine. Bărbații mai în vârstă caută să-și satisfacă fanteziile sexuale pe care poate nu le-au trăit cu partenerele lor mai în vârstă. E mult mai simplu pentru bărbați să iasă cu femei tinere, în fața cărora nu au sentimentul că trebuie să își asume responsabilități. Pentru bărbați, este o binecuvântare să facă sex și să nu audă de «implicare».

Le place să dețină controlul, e mult mai simplu pentru un bărbat experimentat să țină frâiele unei relații cu o tânără, fiindcă va ști cum să își joace cărțile mult mai bine. El va fi autoritatea, el va spune ce și cum, e ideea de supunere, de nevoia de a domina a unor bărbați și de ipostaza docilă a unor femei.

Bărbații maturi care au posibilitatea de a se și afișa cu cuceririle mai tinere, rezolvând cumva problema nevestei mânioase, aceia sunt cei mai fericiți. Emană siguranță și superioritate în fața celorlalți bărbați. De obicei, bărbații în vârstă cu iubite tinere sunt și prosperi, oameni de succes, iar asta este un magnet pentru unele femei tinere.

În plus, felul în care evoluează lumea îi pune pe gânduri și vor să fie la curent cu noutățile. Și ei experimentează acum cu femeile ceea ce poate nu au făcut în tinerețile lor, când existau mai multe prejudecăți.”

Așadar, intimitatea este, deopotrivă, o redută, dar și o cetate cu porțile deschise, ceva de care ne temem, dar și ceva pe care o putem oferi celorlalți după bunul plac. Diferența de vârstă pare a nu mai avea aceeași forță morală prohibitivă în lumea de azi. Legăturile amoroase, așa cum am văzut, se înfruptă din intimitatea celuilalt, dar fără efortul de ne dărui pe deplin. Este vorba, cum bine sugerează ultimul articol, de relații efemere, superficiale, oportuniste și… la modă (un trend ascendent, cum se spune). Naturile masculine le preferă, cel mai adesea, pentru că astfel de relații satisfac nevoia de simplitate erotică și de dominare a bărbatului. Femeile le acceptă, de cele mai multe ori, din lipsa alternativei. Când legătura devine neconfortabilă, prin inerție și rutină, judecata morală o taie, așa cum se tăie o sfoară. Nu se pomenește de drame, de prăbușiri psihice. Terapia curentă: legătura se reface prin noi legături.

Trăind neîndoios într-o epocă a dezordinii amoroase. Presupun că frecvența și frenezia cu care se leagă și se dezleagă oamenii vor conduce, treptat, la o epuizare psihosocială a persoanei (fie bărbat, fie femeie), cu riscul de a deveni cu toții ființe nevrotice prin excelență.

Autor: Dan Caragea

Foto: © Leszek Paradowski

Citește și