Dan Caragea: Splendoarea și mizeria lexicografiei românești de azi (III)

A doua „reevaluare”, cum se exprimă dl Moroianu, altfel spus, actualizarea articolelor în DEX³, este, în fapt, o revizie care nu aduce vreo clătinare structurii. Marile prefaceri anunțate sunt mai degrabă o jonglerie de vorbe decât o modernizare și aliniere, așa cum ni se promitea la începutul acestei comunicări. Iată și exemplele prezentate:

La arhivă, apare sensul 3: „(Inform.) fișier comprimat al unui computer.”

Dacă tot spunem că ne vom alinia la dicționarele din culturile de referință și dacă proveniența termenului este din franceză, atunci să luăm ca model Le Robert (en ligne):

Informatique

1. Dossier rassemblant plusieurs fichiers, le plus souvent sous forme compressée.
2. Site Internet où des données sont mises à la disposition du public.

Pentru o bună redactare, propunem ca lexicograful să țină cont de articolul publicat în Wikipedia: „Arhivă în informatică este un fișier creat cu ajutorul unui program de arhivare numit arhivator. O arhivă poate conține unul sau mai multe fișiere și dosare comprimate, păstrând nealterată structura ierarhică a conținutului ei.” Și adăugarea unităților arhivă electronică, arhivă multimedia ar fi fost binevenită.

La cuvântul ediție, dl Moroianu introduce în viitorul DEX mai multe sintagme, ceea ce nu este rău.

EDÍŢIE, ediții, s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. Ediție revizuită. 2. Versiune (3), manieră de prezentare a unui produs (comercial). Ediție de lux, ediție de colecție, ediție limitată, ediție de vară/iarnă, ediție anuală etc. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var. înv.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. Sensul 2, după engl. edition (DEX³)

După cum vedem, în privința actualizării definiților, dl Moroianu mai mult se laudă decât face. În secolul XXI, a mai vorbi de „zaț tipografic” (sensul 1) înseamnă să fi încremenit în prima ediție a acestui dicționar. Azi, în România, termenul ediție specială (definit în DEX ca tiraj al unui ziar) este mai degrabă legat de emisiuni de radio și televiziune (alături de ediție de seară, ediție de dimineață), ceea ce dlui Moroianu îi scapă din vedere. Ca și în exemplul anterior, lexicograful nu pare să fi auzit de ediție electronică („Sinaxarul sfinților români pentru copii. Ediție electronică”), ediție digitală („Biologie, manual pentru clasa a V-a. Conține ediție digitală”). Uitate sunt în DEX și manifestările cultural-artistice: festivaluri, colocvii, conferințe, emisiuni etc. care au și ele ediții.

Iată și lista sintagmelor risipite prin DEX, pe care ne-am aștepta ca în epoca informatizării să le regăsim laolaltă la consultare: ediție adăugită, ediție bibliofilă, ediție de buzunar, ediție princeps. Ediție critică apare și la adj. critic, -ă. Cuvinte relaționate: hard-back, elzevir.

Sper să se vadă limpede dezavantajul vechiului suport în privința organizării sintagmelor. Din acest punct de vedere, este imperios necesar ca noul DEX să fie un dicționar gândit și gestionat electronic, chiar dacă va avea și o versiune tipărită. Astfel, sintagma ediție de buzunar va fi recuperată fie că scriem ediție, fie buzunar (vezi căutarea avansată pe DexOnline). Oare se vor lua în considerație și alte sintagme: ediție de autor, ediție antumă, ediție postumă, ediție ne varietur, ediție anastatică, ediție facsimilată, ediție originală, ediție bilingvă, ediție-pirat etc. sau articolul redactat de dl Moroianu este cel final?

Un ultim exemplu de „reevaluare” este cuvântul sezon. Acesta are un sens în plus (2) în comparație cu redactarea anterioară:

SEZÓN, sezoane, s.n. 1. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp. Sezon estival. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului. Sezon de băi. ♦ Activitățile desfășurate în acel interval. Sezon sportiv, sezon competițional. ◊ Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. 2. Una sau mai multe serii ale unor programe de televiziune cu același titlu sau cu aceleași personaje; serie, ediție. – Din fr. saison. Sensul 2, după engl. amer. season (DEX³).

Neîndoios, specialitatea casei sunt sintagmele ilustrative. Și este foarte bine. Salutăm, iată: sezon estival, sezon sportiv, sezon competițional. Ne-am putea întreba însă cât de actuală mai este sintagma sezon de băi? În presa online nu am găsit nicio atestare. Prin cărți, se poate întâlni la V. Alecsandri, Nicolae Gane, Radu Rosetti și, mai încoace, la C. Noica, dar frecvența e foarte scăzută. Ar trebui substituit sau precedat de sezon balnear, termen actual și frecvent. O altă observație: primul sens secundar, cu romb plin, de la sensul 1, este vag, dacă nu se dau și exemple: sezonul rece, de pildă. Sensul 2 (preluat după Cambridge Dictionary: „one of several series of television programmes with the same title and the same characters”) nu este satisfăcător în română poate și din pricina formulării „una sau mai multe serii”. De aceea, ar fi bine să ne uităm din nou în Robert, pentru că la noi s-a cam pierdut proprietatea exprimării:

Groupe d’épisodes (d’une série de télévision). La deuxième saison de la série.

Explicat simplu: un film serial poate avea mai multe sezoane, fiecare sezon, de regulă, cu același număr de episoade. Serialul poate fi difuzat de către o televiziune sau un site Internet. Analog, se mai folosește și în legătură cu unele programe televizate (de divertisment, reality show). După cum se vede, definiția dată de dl Moroianu nu e doar neclară, este și incompletă. Definiția din Merriam Webster (dacă tot vorbim de un americanism) ar putea servi de model: „a period of time when a series of new television shows, plays, etc., are being shown or performed”. În privința etimologiilor, observăm că s-au operat unele modificări.

Edițiile anterioare ale DEX-ului consideră cuvântul arhivă un împrumut din fr. archives (așa cum procedează și Al. Ciorănescu în dicționarul său etimologic). DEX³ introduce varianta învechită arhiv, s.n. (apare în dicționarul lui Ioan Bobb, 1822-1823) de unde și soluția mai elaborată: „din fr. archives. Var. arhiv, din germ. Archiv, lat. archivum.” Prin urmare, la variantă se vede că germanii au luat termenul din latină, dar la forma de bază apare doar franceza. În opinia noastră, ori optăm pentru soluția elegantă din DLRM, ori pentru soluția din DELR, cu observația că etimologia variantelor complică secțiunea. La noi, modelul suprem este cel conceput de A. Scriban, care, mergând până la greacă, ne duce la etimon. Grecii numeau ἀρχεῖον, „clădirea unde locuia magistratul” și, la plural, ἀρχεῖα „registrul actelor publice, arhiva”, întrucât acestea să păstrau în reședința magistratului (arhontelui). Altfel, etimologia nu dă seama de sensul originar în microstructura dicționarului. Ce satisfacție să simtă cineva că un anume cuvânt a fost împrumutat din latina târzie sau, prin intermediar, din germană sau franceză? Dimpotrivă, punerea în evidență a sensului primitiv aduce o lumină, întrucât, în articol, ordinea sensurilor nu este una istorică (ca în DLR), ci are în vedere frecvența înțelesurilor în limba actuală.

Tot așa, ediție provine din fr. édition, lat. editio, -onis. În latină, să adăugăm, sensul este de „dare la iveală, publicare”. DLR (litera E, 2009) dă invers: din latină și franceză. Dl Moroianu menține linia DEX-ului. În opinia noastră, trebuie revizuite cu atenție toate dubletele precum creație, creațiune; direcție, direcțiune; fracție, fracțiune, reacție, reacțiune etc. care ar merita o prezentare sintetică, ca în Nuovo Oli-Devoto, fiind un fapt specific limbii noastre, uneori cu diferențe semantice subtile.

La sezon, sensul „un grupaj de episoade al unui film serial”, așa cum s-a spus, vine din engleza americană (cf. Merriam-Webster).

Este limpede că dl Moroianu va revizui atent secțiunea de etimologie. Bine ar fi să urmeze exemplul lui Scriban, dacă vrem să oferim cititorilor (elevilor de liceu, studenților) o înțelegere mai profundă a evoluției unui cuvânt. Și anul primei datări ar fi fost binevenit, dar această exigență e poate prea grea în etapa actuală.
Autor: Profesor Dan Caragea (Lisabona, Portugalia)
Articol publicat în ediția Occidentul Românesc a lunii iulie 2023.

Nota Redacției:

Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc. Dan Caragea a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (specialitate B: Limba și Literatura Portugheză). Este doctor în Psihologie. În perioada 1978-1990, a fost profesor de limba română și asistent la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (unde a predat limba portugheză), autor de manuale de limbă portugheză, traducător, publicând în reviste culturale din România. Între 1991 și 1993, a fost bursier al Institutul Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini, director al societății Cyberlex, responsabil pentru versiunile portugheză și spaniolă ale programului „Tropes” (analiza semantică a textului). Între 2009 și 2015 lucrează ca expert la UEFISCDI, unde realizează versiunea românească a programului „Tropes” și un software de detectare a similitudinilor (Semplag). Publică „Analiza automată a discursului”, în 2013, la Editura Academiei (coautor Adrian Curaj). În 2017 coordonează la Lisabona un mare album despre relațiile culturale și diplomatice româno-portugheze (la care este și coautor). În anii 2018-2019 este expert la Institutul de Lingvistică „Al. Rosetti – Iorgu Iordan” din București, colaborând la implementarea proiectului „Romtext” în România. Publică și în revista culturală Leviatan.