Din 1975, de la prima ediție, și până azi (ultima revizie este din 2016), după aproape cinzeci de ani de existență, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) și-a cam pierdut strălucirea și ar trebui cu necesitate renovat. Nu o spunem (doar) noi, ci actualul șef al departamentelor de Etimologie și Lexicografie ale Institutului de Lingvistică din București care, în colaborare cu institutele similare din Iași și Cluj, deține monopolul lexicografiei românești (DOOM, DEX, DLR, DELR), în tradiția creată de statul comunist. Monopolul difuzării, în schimb, îl are site-ul privat DexOnline, o colecție de dicționare aliniate, consultabile gratuit de către orice persoană care are un PC, o tabletă sau un telefon mobil. DexOnline este și cel mai bun indicator privind numărul de consultări, frecvențe, interese momentane și toate analizele de consum ce se pot extrage din interacțiunea cu publicul.
Cum spuneam, dl Cristian Moroianu a făcut, în 2021, o serie de observații critice la adresa bine-cunoscutului DEX, într-o comunicare intitulată Dicționarul explicativ al limbii române (DEX3). Propuneri structurale. (vezi SCL, LXXII, 2021, nr. 2, București, p. 167–185).
Să vedem care sunt neajunsurile DEX-ului în concepția noii direcții. Spune dl Moroianu: „Intervalul de aproape o jumătate de secol de la prima ediție și până astăzi necesită, în mod obiectiv, o reevaluare atât a structurii, cât și a conținuturilor dicționarului, date fiind îmbogățirea și diversificarea extraordinare ale lexicului și frazeologiei românești cu precădere în ultimele trei decenii și normalitatea integrării instrumentului lexicografic reprezentativ al limbii noastre în rândul dicționarelor actuale similare ale celorlalte limbi de cultură și de civilizație.”
Este un fapt incontestabil că lexicografia academică a ținut cont doar de propria-i tradiție, decisă în epoca comunistă, ignorând profundele schimbări din culturile de referință. Desigur, este firesc și oportun să se facă un studiu comparativ, să se adopte cele mai avansate soluții. Aceasta înseamnă că Academia va fi în sfârșit capabilă să realizeze un dicționar electronic (nu o transpunere digitală a unuia conceput pe hârtie!), disponibil online și actualizat permanent. Dl. Moroianu citează o serie de dicționare, dar nu toate pot fi un model pentru DEX. Ce caută aici Oxford English Dictionary, corespondentul marelui Dicționar al limbii române (19 volume, 2010) de la noi? Le Grand Larousse illustré (2022), publicat de Hachette, este un dicționar comparabil ca număr de intrări comune, dar conține 28.000 de nume proprii, 5.500 de hărți, imagini etc. (după război, doar Dicționarul limbii române moderne, din 1958, a folosit imagini și planșe, DEX-ul dispensându-le complet). Le Petit Robert, cu care DEX-ul s-ar putea compara cu folos, conține însă 35.000 de citate, acordă o importanță particulară sinonimiei, antinomiei și analogiei (ultimele absente în microstructura DEX-ului). Etimologia include anul primei atestări și familii etimologice, ca în Dicționarul etimologic al limbii române (2011, 2015; 2022), din păcate doar cu trei litere publicate (A, B și o parte din C) și cu o cercetare insuficientă, de unde și numărul enorm de erori de datare. În privința dicționarelor italiene, se face referire la Grande dizionario italiano dell’uso al lui Tullio de Mauro. Este vorba de un dicționar cu 260.000 de intrări, în șase volume, la care se adaugă două suplimente (2003 și 2008). Este cel mai extins dicționar italian, comparabil doar cu Grande dizionario della lingua italiana a lui Salvatore Battaglia. Ambele pot fi utile pentru NOUL DLR (modelul Le Grand Robert/Le Petit Robert), conceput electronic, dar mă îndoiesc că ar exista la noi capacități pentru o astfel de abordare temerară și care să pună capăt proiectului secular care se îndreaptă spre niciunde. Il Devoto-Oli. Vocabolario della lingua italiana (s-ar recomanda ediția din 2023) ar însemna, în cazul în care s-ar lua ca model, un tratament al etimologiei cu prima atestare. Interesantă este și abordarea regimurilor prepoziționale, pentru a vedea cum se construiește un anumit verb sau adjectiv. În fine, Il grande dizionario de la Garzanti (ediția a IV-a, pe hârtie, 2020) și care începuse să apeleze la atestări reale, oferă o mică gramatică și un mic dicționar analogic. Nu ne e clar de ce s-ar lua în considerație Diccionario de la lengua española, al Academiei spaniole, de la care ne este greu să credem că am adopta simplitatea versiunii informatice. Acestea fiind spuse, avem nevoie să cunoaștem microstructura propusă și stilul de redactare pentru a înțelege în ce constă noutatea acestui DEX al secolului XXI.
Să vedem acum care sunt marile neajunsuri structurale ale versiunii actuale:
„În primul rând, principalului nostru dicționar de uz general îi lipsește un material simplu și atractiv de explicare a structurii existente, cu sugestii de folosire.” Desigur, așa este, iar acesta e un defect inițial, neîndreptat la ediția a II-a. Cum se face însă că acest defect îl observăm și la recenta ediție a II-a a Dicționarului limbii române (2021), la care dl Moroianu este coordonator, unde, mai grav, lipsește și o introducere pe măsură? Ne așteptăm ca DEX3 să aducă îmbunătățiri grafice, o modernizare și o folosire abilă a resurselor pentru ca articolul să se așeze bine pe ecranul PC-ului sau al telefonului mobil. Oare vom lua ca model gestiunea aplicată de Le Petit Robert, unde edițiile sunt revizuite și actualizate permanent? În opinia noastră, Academia, care este o instituție publică, ar fi obligată să pună la depoziția românilor o variantă online gratuită, devreme ce a acceptat ca lucrările sale să fie publicate electronic de către un site privat.
„În al doilea rând, DEX-ului îi lipsește o regularitate a actualizării corpusului lexical, determinată de dinamica firească a vocabularului și a frazeologiei românești și, mai ales, o implicare instituțională a realizării acestei actualizări, care să presupună monitorizarea inovațiilor lexicale și frazeologice și realizarea unor criterii pentru includerea lor în dicționar.” Oare dl Moroianu proiectează pentru modesta noastră piața de carte ediții anuale pe hârtie care pot aduce beneficii doar editurii private unde apar operele lucrative ale institutului? Dacă Academia se va feri de a concepe și gestiona propria-i ediție online, actualizabilă, atunci măcar să colaboreze deschis cu DexOnline pentru a avea cu toții acces la viitoarele versiuni. Ar mai însemna ca dl Moroianu să poată susține și actualizarea anuală a DOOM-ului care, așa cum știm, este menit să normeze intrările în DEX, funcționând ca predicționar cu valoare normativă.
„În al treilea rând, DEX nu a ținut cont de starea și de evoluția dicționarelor similare din principalele limbi moderne, care i-ar fi putut oferi modele structurale substanțiale.” Dl Moroianu ne spune că DEX-ul ar trebui să evolueze în paralel cu dicționarele similare din marile culturi. Care să fie oare aceste opere? „Le Robert, Larousse, Garzanti, Sabatini-Coletti, Oxford etc.”, răspunde dl Moroianu. Există însă diferențe enorme între Le Petit Robert și Larousse, ambele din 2022. Despre OED, nici nu mai pomenesc. Cele italiene sunt par mai aproape de DEX: Sabatini-Coletti este disponibil online, iar despre dicționarul editat de Garzanti am scris mai sus.
În concluzie, nicio operă lexicografică pentru publicul larg nu poate ignora azi lumea virtuală. Or, în conceperea acestei versiuni stă arta, tehnologia și ingeniozitatea cerute în vremurile actuale. În opinia noastră, drumul este de la ediția electronică la cea pe hârtie, nu invers. Dacă privim articolul ca pe o pagină statică, șansa de a crea un dicționar actual și interconectat cu alte resurse este nulă. Or, în aceasta constă întârzierea noastră lexicografică, nu neapărat în conceperea definiților sau în ordinea și completarea sensurilor. Recomand prezentările Micului Robert, pentru a visa împreună cu dl Moroianu (https://www.lerobert.com/le-petit-robert-de-la-langue-francaise-bienvenue.html).
Să vedem acum considerațiile privind articolele dicționarului.
Mai întâi, dl Moroianu ne expune structura DEX-ului: „1. cuvântul-titlu, 2. categoria/categoriile lexico-gramaticală/-e, 3. succesiunea sensurilor/subsensurilor, de la cele principale la cele derivate, precedate de mărci de uzaj și urmate de sinonime + unitățile frazeologice aferente (locuțiuni și expresii), evidențiate prin semne și/sau indicații de uzaj, 4. eventuale indicații de pronunțare, 5. variante și 6. etimologie.”
Se propune ca, în cazul normei duble, conform DOOM-ului, cuvântul-titlu să conțină și covarianta admisă, nu doar pe cu cea recomandată (plasată în DOOM pe primul loc). Se dau ca exemple: buldog/buldog, cocktail/cocteil.
În privința pronunției, dl Moroianu propune ca aceasta să se indice după cuvântul-titlu, între paranteze drepte, la cuvintele străine. Ne putem întreba, dacă coroborăm aceste ultime paragrafe, ce se va întâmpla cu secțiunea 4 a structurii?
O altă modificare care nu poate fi considerată structurală, ci minoră, este indicarea (sau includerea?) formei de feminin la anumite substantive:
ŞTRENGÁR, ștrengari, s.m. (Adesea adjectival) Persoană tânără, copil zburdalnic, care se tine de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat; (rar) s.f. ștrengăriță. – Ștreang + suf. -ar.
Citind reformularea, rămânem puțin pe gânduri. Dl Moroianu dă forma de feminin doar la sensul secundar, „femeie ușuratică”, dar mai e și ștrengăroaică (cf. MDA). Cum femininul este valabil pentru ambele sensuri, nu este limpede ce s-a dorit. Mai problematică este, în schimb, etimologia, pentru că nu e evident cum se trece de la „ștreang” la ceva zglobiu și vesel. În opinia noastră, este nefiresc să nu avem și unele precizări în cazuri speciale. Laurian și Massim includeau o notă amplă, la 1876, în dicționarul lor și care ar trebui să fie considerat strămoșul DEX-ului (vezi Rodica Zafiu, „Șugubăț, zglobiu și ștrengar”, în Dilema veche, nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018, disponibil online).
Autor: Profesor Dan Caragea (Portugalia)
Nota Redacției:
Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc. Dan Caragea a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (specialitate B: Limba și Literatura Portugheză). Este doctor în Psihologie. În perioada 1978-1990, a fost profesor de limba română și asistent la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (unde a predat limba portugheză), autor de manuale de limbă portugheză, traducător, publicând în reviste culturale din România. Între 1991 și 1993, a fost bursier al Institutul Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini, director al societății Cyberlex, responsabil pentru versiunile portugheză și spaniolă ale programului „Tropes” (analiza semantică a textului). Între 2009 și 2015 lucrează ca expert la UEFISCDI, unde realizează versiunea românească a programului „Tropes” și un software de detectare a similitudinilor (Semplag). Publică „Analiza automată a discursului”, în 2013, la Editura Academiei (coautor Adrian Curaj). În 2017 coordonează la Lisabona un mare album despre relațiile culturale și diplomatice româno-portugheze (la care este și coautor). În anii 2018-2019 este expert la Institutul de Lingvistică „Al. Rosetti – Iorgu Iordan” din București, colaborând la implementarea proiectului „Romtext” în România. Publică și în revista culturală Leviatan.