Dan Caragea: Mic îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație – Verbul

Dan-Caragea

Verbele românești continuă dă fie „maltratate” după cum se va arăta în cele ce urmează.

  1. Unele verbe neologice de conjugarea I nu prezintă alternanța -o /-oa: invoc, invocă, să invoce, nu invoacă, să invoace; abrog, abrogă, să abroge (nu abroagă, să abroage). La fel: aloc, alocă, să aloce; evoc, evocă, să evoce; revoc, revocă, să revoce. Greșelile provin din analogia cu convoc, convoacă, să convoace; provoc, provoacă, să provoace, unde alternanța este corectă.
  2. Verbele a decerna și a se prosterna fac la indicativ prezent, persoana I, a II-a, a III-a singular, precum și la conjunctivul prezent: decernez, decernezi, decernează, să decernez , nu decern, decerni, decernă, să decern etc.; mă prosternez, te prosternezi, se prosternează, să mă prosternez, nu mă prostern, te prosterni, se prosternă, să mă prostern etc. (cf. DOOM, 2005)
  3. Se scriu și se pronunță fără -ez, la indicativ prezent, persoana a III-a singular, verbele: a ignora (ignoră), a îndruma (îndrumă), a înfoia (înfoaie). (cf. DOOM, 2005)
  4. Se scrie și se pronunță fără şi cu -ez, în această ordine, la indicativ prezent, persoana a III-a singular, verbul: a înjgheba (înjghebează / înjgheabă) ş.a. (cf. DOOM, 2005)
  5. Verbul a continua are, conform normei actuale, la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (să) continui, nu (să) continuu, ca şi la persoana a II-a singular, după modelul unor verbe în -ia (ca a apropia). (cf. DOOM, 2005)
  6. Se pronunță, cu accentul pe prima silabă, la indicativ și conjunctiv prezent, persoanele I și a II-a plural, verbele de conjugarea a III-a: batem, bateți, să batem, să bateți, nu bătem, băteți, să bătem, să băteți; facem, faceți, să facem, să faceți, nu făcem, făceți, să făcem, să făceți; mergem, mergeți, să mergem, să mergeți, nu mergem, mergeți, să mergem, să mergeți.
  7. Verbul a scrie, la indicativ și conjunctiv prezent, persoanele I și a II-a plural, se scrie și se pronunță scriem, scrieți, să scriem, să scrieți, nu scrim, scriți, să scrim, să scriți.
  8. Se scriu și se pronunță fără -esc, la indicativ prezent, persoana a III-a singular, verbele: a bombăni (bombăne), a dăinui (dăinuie), a ţârâi (ţârâie); la fel a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/o formă de învăţământ”. (cf. DOOM, 2005)
  9. Se scriu și se pronunță cu și fără -esc, la indicativ prezent, persoana a III-a singular, verbele: a biciui (biciuie / biciuieşte), a birui (biruie / biruieşte) ş.a. (cf. DOOM, 2005)

„În cazul fluctuaţiei dintre formele sufixate şi cele nesufixate nu se poate impune, din păcate, cu forţa, o coerenţă, neconfirmată de uz, numai de dragul coerenţei. La asemenea verbe (unele provenite din onomatopee), lucrurile nu pot fi încă tranşate definitiv şi într-un mod care să satisfacă sentimentul tuturor vorbitorilor.

Nu există mijloace de memorare a formelor recomandate sau criterii pentru deducerea lor logică, fiind necesară consultarea DOOM 2. Nu înseamnă că şi alte variante decât cele înregistrate în DOOM 2 nu ar fi posibile şi, cum şi între diversele dicţionare există deosebiri, folosirea, în cazurile de dubiu, a altei variante decât cea indicată în DOOM 2  nu ar trebui penalizată, făcând parte mai curând dintre variaţiile de uz decât dintre abaterile de la o normă categorică.” (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce e nou în DOOM, Internet)

  1. Verbul a mirosi are, la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma (ei) miros, nu (ei) miroase.
  2. Verbul a fi, la indicativ prezent, persoana I singular și plural, persoanele a II-a și a III-a singular, se scrie și se pronunță sunt, suntem, sunteți, nu sînt, sîntem, sînteți. De asemenea, verbul a fi, la indicativ prezent, persoanele I și a II-a plural, se pronunță suntem, sunteți, nu suntem, sunteți.
  3. Verbele a aprinde, a arde, a auzi, a cădea se scriu și se pronunță la persoana I singular a indicativului prezent și la persoana a III-a singular și plural a conjunctivului prezent: aprind, să aprindă, nu aprinz, să aprinză; ard, să ardă, nu arz, să arză; aud, să audă, nu auz, să auză; cad, să cadă, nu caz, să cază.
  4. Verbele a pieri, a sări se scriu și se pronunță la persoanele I și a II-a singular ale indicativului prezent și la persoana a III-a singular și plural a conjunctivului prezent: pier, pieri, să piară, nu piei, să pieie; sar, sari, să sară, nu sai sau sări, să saie.
  5. Este neliterar verbul a vroi (rezultat din contopirea verbelor literare a vrea cu a voi) cu respectivele sale forme nerecomandate: vroiesc, vroiești, am vroit, vroiam, vroiai
  6. Verbul a trebui, ca impersonal, are forme doar pentru persoana a III-a singular: trebuie, trebuia, a trebuit, să trebuiască, nu trebuiește, să trebuie. Când nu este impersonal, are forme și pentru persoana a III-a plural: Actele îmi trebuiau la bancă.
  7. Verbele de conjugarea a IV-a terminate în -i se scriu și se pronunță, la persoana I a perfectului simplu, (eu) sfârșii, venii, iar la persoana a III-a: (el) sfârșie, veni.
  8. Conjunctivul prezent al verbului a avea se scrie și se pronunță la persoana a III-a singular și plural: să aibă, nu să aibe.
  9. Auxiliarul persoanei I singular al condiționalului optativ se scrie și se pronunță aș, nu ași.
  10. Imperativul negativ al verbelor a duce, a face, a zice se scrie și se pronunță: nu duce, nu face, nu zice, și nu nu du, nu fă, nu zi. La imperativul afirmativ aceste ultime forme sunt cele corecte: du, fă, zi. Scriem cu un singur i: zi (ceva)!, nu zii (ceva)!
  11. Imperativul negativ al verbului a fi se scrie cu un singur i: nu fi (rău)! În schimb, imperativul afirmativ se scrie cu doi i: fii (bun)!
  12. Se scrie și se pronunță, la infinitiv, a apărea, a cădea, a plăcea, a prevedea, nu a apare, a cade, a pare, a place, a prevede. La fel, la indicativul viitor și la condiționalul optativ: va apărea, ar apărea, nu va apare, ar apare
  13. Se scrie și se pronunță, la infinitiv, a face, nu a făcea. La fel, la indicativul viitor și la condiționalul optativ: va face, ar face, nu va făcea, ar făcea.
  14. Verbele de conjugarea a IV-a terminate în -î, se scriu cu această literă la finală, nu cu -â: a hotărî, nu a hotărâ, etc.
  15. Se scrie cu â gerunziul format cu -ând: cântând, având, făcând, urând.

Dan CarageaCritic literar / Portugalia

 

Citește și