Dan Caragea: Mic îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație

Dan-Caragea

Mic îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație

Dificultăți morfologice

Substantivul II

(continuare)

  1. Unele substantive pot avea două forme de plural, ambele admise, dar cu preferință pentru una dintre acestea, considerată forma-tip: căpşuni / căpşune, cicatrice / cicatrici, cireşe / cireşi, coarde / corzi, coperte / coperţi, găluşte / găluşti, râpe / râpi; chipie / chipiuri, niveluri / nivele („înălţime, stadiu, treaptă”), tuneluri / tunele; vremuri / vremi; robinete / robineți.

„Acceptarea şi a pluralului în -i, alături de cel în -e, la două substantive de genul feminin nume de fructe: căpşuni şi cireşi, s-a bazat pe faptul că:

  1. se înregistrează progresul, în uzul literar, al pluralelor în cauză;
  2. nu există decât plurale în -i, atât pentru numele de pomi sau de tufe, cât şi pentru numele fructelor acestora, în cazul mai multor astfel de substantive: fragi, gutui, lămâi, nuci, piersici, rodii;
  3. formele de plural din sistemul multor substantive feminine au evoluat, în istoria limbii române, de la desinenţa -e la -i, plurale ca boale, roate, strade, şcoale ş.a. supravieţuind, eventual, numai în expresii (a băga în boale, a merge ca pe roate), dar fiind înlocuite în uzul general prin boli, roţi, străzi, şcoli;
  4. 4. încă din Îndreptar…, căpşună avea pluralul căpşuni.” (cf. Ioana Vintilă-Rădulescu Ce e nou în DOOM, Internet)

NOTĂ: Este acceptabilă observația că pluralul căpșuni, ca nume de fructe, să se fi generalizat. Așa apare, vizibil, în rafturile cu fructe ale supermagazinelor. În privința pluralului cireși, multă lume îl consideră neavenit din cauza omonimiei cu pomul fructifer.

În cazul variatelor cicatrice / cicatrici, este plauzibil ca forma cicatrici să fie resimțită ca „adevărata” formă de plural, pentru evitarea omonimiei cu forma de singular. De altfel, este forma preferată de unele dicționare mai vechi, dar și de NODEX, 2002. Am putea adăuga că frecvența formei cicatrici este foarte ridicată.

În ceea ce privește perechea coarde / corzi, putem constata o tendință de specializare:

„Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită,

Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită” (M. Eminescu, Epigonii)

„Laringita este o inflamație a laringelui (a corzilor vocale), asociată de obicei cu răgușeală.” (Internet)

„Johnson l-a băgat în corzi pe Bute și l-a uimit cu agilitatea sa, astfel că Stephan Larouche i-a cerut să facă tot posibilul să-i blocheze lovitura de dreapta în gala de la Quebec.” (Internet)

Personal cred că în sintagma „corzi vocale” sau în expresia pugilistică „a băga în corzi” nu suntem, popular vorbind, în variație liberă cu coarde.

În privința perechii niveluri / nivele, pluralul nivele era acceptat numai pentru „poloboc”, în rest se spunea niveluri. Azi, ambele sunt admise. Și totuși, nu cred că spunem nivele de trai, ci niveluri de trai.

NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊ Loc. prep. La nivelul = în regiunea…, în dreptul… ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treptată (a calității), indice (al cantității). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [Var.: (2) nivélă s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).”

  1. Unele substantive pot avea mai multe forme de plural, dar acestea sunt specializate: corn, pl. corni, coarne, cornuri; vis, vise, visuri.

vis1 (aspirație) s. n., pl. vísuri

vis2 (imagine din timpul somnului) s. n., pl. víse” (DOOM, 2005)

  1. Alternanță z / j la formele de plural a cuvintelor nume de etnii nu este admisă. Cu toate acestea, se mai aude în pronunții nerecomandate: chinezi, nu chineji; englezi, nu engleji; francezi, nu franceji sau franțuji.

„Astfel față cu englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundul conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare de umilire, am oftat și am comandat un prânz la otel.” (N. Gane, Impresiuni de călătorie)

  1. Se admit noi forme de singular pentru sandală / sandale; bretea / bretele. Anterior era recomandată forma sandală. Pentru bretea, ca accesoriu de îmbrăcăminte, se recomanda doar forma de pl. Astăzi avem în vedere și folosirea la singular: „Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susține pe umeri.” (NODEX, 2002)

„Bruneta și-a lăsat breteaua sutienului să alunece pe umărul ei și cu siguranță a creat fantezii în mințile tuturor bărbaților care au văzut-o.” (Internet)

  1. Se admite singularul cârnat (nu cârnaț). Astfel, se precizează:

„Tendinţa distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârnaţ), refăcut din forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opoziţiei de număr şi prin alternanţa t/ţ.” (cf. Ioana Vintilă-Rădulescu Ce e nou în DOOM, Internet)

O a treia serie de dificultăți ține de caz.

  1. Substantivele feminine terminate în -ee și -e, care nu se folosesc sau nu au forme distincte la plural, au aceleași forme la genitivul și dativul nearticulat. Pentru genitivul și dativul articulat terminațiile sunt -eei și -ei: azalee, cornee, dispneei, logoreei, orhideei, interfeței, justeței, suprafeței, tandreței. Cele care își schimbă forma la plural au formele de genitiv și dativ în –ii: aleii, tristeții.
  2. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maică „călugăriţă”, g.-d. art. maicii; maică „mamă”, g.-d. art. maicei / maicii / ma (cf. DOOM, 2005)

O a patra serie de dificultăți ține de categoria determinării (articularea).

  1. Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă, leva / levă, nutrie. (cf. DOOM, 2005)
  2. Substantivele masculine a căror formă de plural nearticulat se termină în -ii, se scriu la nominativ-acuzativ articulat cu articol hotărât cu –iii: copii, copiii; fii, fiii; cafegii, cafegiii; geamgii, geamgiii; macaragii, macaragiii.

NOTĂ: Spunem cu „trei i”, nu cu „trei de i”.

Dan CarageaCritic literar / Portugalia

 

Citește și