Dan Caragea: Limba noastră cea de toate zilele – Ați auzit de neutralitatea genului în limbă?

Am citit zilele acestea o broșurică întitulată „Limbajul neutru din perspectiva genului în Parlamentul European”, apărută în 2018.

Mărturisesc că m-am simțit tot mai incomodat în ultimii ani de noua cenzură a „corectitudinii politice”, pe care am considerat-o o pornire împotriva libertății de exprimare, un fel de terorism de stat cu apucături totalitare. Nu e în spiritul marilor democrații să ni se spună „de la centru” ce se cuvinte să alegem în exprimare, cum nu e firesc ca dintr-o dată jumate de omenire să se simtă jignită pentru că nu are penis sau este de altă rasă.

Ei bine, de la o vreme încoace, în loc să se ocupe de gravele perturbări sociale, de crearea a noi locuri de muncă, în loc să ne ofere un model educațional viguros, o renaștere culturală, iată că UE să ocupă și ea, adesea jenant, de chestiuni de egalitate în problema genului și, probabil, al minorităților sexuale în exprimarea lingvistică.

Broșura de care vă vorbeam se deschide cu o catalogare a limbilor în raport cu categoria gramaticală a genului (lăsăm la o parte tăria „criteriilor”!). Astfel:

„Limbi cu gen natural (cum ar fi daneza, engleza și suedeza), în care substantivele care desemnează persoane sunt în general neutre din punctul de vedere al genului și în care există pronume personale specifice fiecărui gen. În aceste limbi tendința generală este de a se reduce cât mai mult posibil utilizarea termenilor specifici fiecărui gen. Strategia lingvistică cel mai des folosită în aceste limbi este neutralizarea. Pentru a evita referințele de gen, se pot utiliza termeni neutri din punctul de vedere al genului, și anume cuvinte care nu sunt specifice fiecărui gen și se referă la persoane în general, fără a face vreo referire la femei sau bărbați. Astfel, „chairman” (președinte) este înlocuit de „chair” sau „chairperson”, „policeman” (polițist) sau „policewoman” (polițistă) de „police officer” (ofițer de poliție), „spokesman” (purtător de cuvânt) de „spokesperson”, „stewardess” (stewardesă) de „flight attendant”, „headmaster” (director de școală) sau „headmistress” (directoare de școală) de „director” sau „principal” etc. Această tendință de neutralizare a limbajului a condus la dispariția vechilor forme de feminin, în vreme ce formele de masculin au devenit neutre (de exemplu, în engleză, „actor” în loc de „actress”). Se folosește, de asemenea, limbajul incluziv, înlocuindu-se, de exemplu, „he” (el) ca termen general de referință prin termenii „he or she” (el sau ea)!”

Mai întâi, nu înțeleg de ce genul natural este neutru și de ce exultăm că substantivele englezești nu cunosc categoria genului. Dacă te-ai născut într-o astfel de limbă, ai norocul unui singur termen pentru ambele genuri, ți-e indiferent dacă profesorul tău e bărbat sau femeie? Sau îl percepi ca pe un androgin? Mare aiureală și, în fapt, doar aparentă căci, dacă i te adresezi, intră în joc pronumele personale care „stabilesc” genul. Oricât de mult ne-am dori să nu fie așa, limba s-a construit pe genul natural diferențiat, așa că a ascunde femininul „stewaredess” sub „flight attendent” e pură ipocrizie. Vreți să spuneți că aici e o tendință firească a limbii sau o operație de remediere a lexicologilor vigilenți din SUA și UE? Este ca și cum numele feminine ar fi „rușinoase” sau cele masculine „imorale”!!! Câtă îngustime mintală la acești „bruxellezi” fanatici care dau lecții de limbă limbilor europene!

A doua categorie este aceasta:

„Limbi cu gen gramatical (cum ar fi germana, limbile romanice și limbile slave), în care fiecare substantiv are un gen gramatical, iar genul substantivelor și pronumelor care desemnează persoane corespunde, de obicei, cu genul natural al obiectului de referință. Deoarece este aproape imposibil, din punct de vedere lexical, să se creeze, pornind de la cuvinte existente în limba respectivă, forme neutre din perspectiva genului care să fie acceptate pe scară largă, s-au căutat și recomandat abordări alternative mai ales în limbajul administrativ și politic.

Feminizarea (adică utilizarea termenilor feminini corespunzători celor masculini sau utilizarea ambilor termeni) este o abordare din ce în ce mai utilizată în aceste limbi, mai ales în contexte profesionale. De exemplu, denumirea funcțiilor și a profesiilor este la feminin atunci când se face referire la femei. Majoritatea ocupațiilor fiind desemnată tradițional prin substantive de gen gramatical masculin, se resimte o puternică discriminare. Există foarte puține excepții, de obicei substantivele ce denotă ocupații tradițional feminine, cum ar fi „asistentă” sau „moașă”. Din acest motiv, au început să se creeze și să fie tot mai des folosite echivalente feminine pentru practic toate funcțiile de gen masculin („Kanzlerin”, „présidente”, „sénatrice”, „assessora” etc.). De asemenea, în multe limbi este tot mai acceptată înlocuirea masculinului generic prin forme duble pentru termeni de referință specifici (‘tutti i consiglieri e tutte le consigliere’).

Astfel, folosirea termenilor generici la masculin nu mai reprezintă practica absolută, chiar și în textele legislative. De exemplu, în versiunea în limba germană a Tratatului de la Lisabona, termenul generic de „cetățeni” figurează de asemenea ca „Unionsbürgerinnen und Unionsbürger” (cetățeni ai/cetățene ale Uniunii).”

Ce păcat că la limbile astea nu prea merge neutralizarea, adică uniformizarea, deși, dacă le-am scutura puțin ne-am putea debarasa de toate numele de activității, profesii și meserii marcate ca gen! Mai greu e cu „acceptarea pe scară largă” (sic, în limba de lemn)! Aici comisia înțelepților cere feminizarea, deși la unele derivate feminine strâmbă din nas! Ei, bruxellezi de București! Probabil că și inversul ar fi de dorit: de exemplu „escort” de la „escortă”.

Să vedem însă și ultimul caz, cel mai plăcut cenzorilor:

„Limbi fără gen gramatical (cum ar fi estona, finlandeza și maghiara), în care nu există nici gen gramatical, nici gen pronominal. În general, pentru aceste limbi nu este nevoie de o strategie anume pentru a realiza incluziunea genului, cu excepția unor cazuri foarte specifice care sunt discutate în ghidurile dedicate acestor limbi.”

Bine ar fi să terminăm și cu engleza care domnește de cam multă vreme, mai ales că britanicii s-au cărat din UE, iar maltezii vorbesc malteza, și să proclamăm finlandeza ca limbă oficiala a UE, tot e Finlanda o țară recentă, foarte educată și mântuită de covid.

*

Trec acum la recomandările specifice limbii române, limbă, după cum știți, neașezată și rebelă și mult prea sucită pentru a fi… modelată.

Iar dacă vreți să vedeți cât de puțin ne pasă de academismul vostru, puneți o cohortă de traducători isteți să transpună în limbi domesticite dialogul Liiceanu-Dinescu, cel proaspăt, din aceste zile.

În română, limbă cu trei genuri, zic specialiștii de la PE „nu se poate crea un limbaj propriu-zis neutru din punctul de vedere al genului.” Dar nici nu putem perpetua la nesfârșit forma de masculin, ca și cum nu am vrea să recunoaștem genul feminin!

Așadar, toate dicționarele la topit! Sunt prost alcătuite și reflectă mentalitatea dominant masculină al lexicografiei dâmbovițene. Substantivele nume de profesii și afine (adică unde avem ambele genuri) se vor da în titlu la ambele genuri. Deci: deputat, deputată; profesor, profesoară, doctor, doctoriță etc. Veți protesta că sufixul ultim e de alt fel, dar ce contează!… Politica înainte de toate! E dreptul egalității de gen ca să dăm croitor, croitoreasă… Sau nu vreți, așa? Ce frumoasă ar fi intrarea: croitor, croitoreasă, croitori, croitorese. Și fără abrevieri, că și ele știrbesc demnitatea femeilor, de genul: croitor, -oasă… Astea sunt practici burgheze sau primitiv comuniste, de pe vremurile când femeile erau croitorese, dar fără demnitate în nomenclator. Uitați ce critică usturătoare primim! „Ca în toate limbile romanice, codificarea genului lingvistic în limba română reflectă un puternic androcentrism lingvistic.” Vă dați seama din ce neamuri ne tragem?!

Poate chiar faptul că începem cu masculinul să fie un păcat! Dar ce să facem? Genul masculin e încă considerat elevat, ceremonios, zic doamnele noaste specialiste. La universitate spui „doamna profesor”, la televizor auzi „doamna academician”, la cabinet „doamna doctor”. Cum altfel? Mă apără vreun românaș de oprobiul PE, cu judecățile lor hermafrodite, dacă zic, „doamnă doctoriță, îmi dați și mie o rețetă?

Iată ce aflăm: „Încă din anii 2000, diverse organizații sau actori politici au cerut o „revoluție de dicționar” pentru a nu mai avea denumiri ale profesiilor exclusiv la masculin (2006, Cartea neagră a egalității de șanse între femei și bărbați în România, Societatea de Analize Feministe ANA, p. 19). Ați auzit bine: REVOLUȚIE!

Mărturisesc însă că nu știam nimic despre acea Carte neagră… dar, cam ce vor dânșii, deducem din broșurică.

Se aplaudă apariția unor feminine în DOOM, DEX ca: decană, politiciană, senatoare, abatesă, astronaută, halterofilă grefieră, coraportoare, mineralogă (rar), dirigintă, modelieră, modelatoare, dialectologă, etimologă, filologă, meteorologă. De ce or fi băgat-o și pe „abatesă”? Să fi ajuns vreuna recent pe post de vază?

O altă serie: „Aceste feminine se formează cel mai adesea cu sufixul moțional -ă (agentă, arbitră, bancheră, cameramană, designeră, manageră, masterandă, ministră, lideră de partid, office-manageră, asistentă-manageră). Vechile sufixe de feminin -iță și -easă sunt mai puțin productive și încep să fie evitate din cauza conotațiilor peiorative sau diminutivale: doctoriță, decăniță, primăriță/primăreasă, notăriță. Astfel de feminine sunt percepute ca aparținând mai mult registrului familiar.”

Păi și noi ce facem? Nu mai zicem rectoriță sau notăriță? Cine dictează aici ‒ genul sau registrul? Secretul este sufixul -ă (ăsta da!): decană, doctoră, primară etc. (v. mai jos norma UE)

Lupta bruxellezilor nu pare să fi ajuns la niciun rezultat. („Doctor, doctoră sau doctoriță? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute și la feminin”, Gândul, 5 mai 2010, https://www.gandul.ro/reportaj/doctor-doctora-sau-doctorita-limba-romana-le-ar-putea-face-dreptate-femeilor-numele-de-profesii-trecute-si-la-feminin-6093445) Asupra acestui text mă voi opri în detaliu în numărul viitor.

Deocamdată să vedem ce mai vrea cenzura? Mai întâi o notă de perplexitate:

„Dacă vom consulta ultima variantă actualizată a COR din 2017, vom vedea că din 4307 de ocupații clasificate, avem un singur dublet masculin-feminin recunoscut oficial pentru numele de profesii: stareț-stareță, dar și câteva nume de ocupații exclusiv feminine: soră medicală șefă, moașă-șefă, femeie de serviciu, călcătoreasă lenjerie, curățătoreasă/spălătoreasă lenjerie și menajeră, precum și îngrijitoare de copii/bătrâni la domiciliu/bolnavi la domiciliu/la unități de ocrotire socială și sanitară, lenjereasă de hotel, cameristă hotel, guvernantă. Se observă, așadar, că la nivelul oficial al recunoașterii ocupațiilor, femininul profesional este în continuare legat de atribuțiile casnice tradiționale: curățenia și îngrijirea copiilor și a celor suferinzi.

În schimb, întâlnim în mod neașteptat și „netradițional” termeni precum remaieur ciorapi și broder la gherghef. Dintre profesiile moderne apare menționat numai la feminin doar stewardesă. Și chiar și ocupațiile recente, făcute de femei sunt tot/numai la masculin: asistent maternal.

COR se dovedește a fi mai receptiv față de anglicisme, pe care le adoptă in corpore: specialist în activitatea de coaching, brand manager, copywriter.

Realitatea pieței muncii din România, în care femeile și bărbații nu mai au ocupații diferite, segregate pe gen, duce la multe inovații lingvistice, dar și la situații paradoxal ironice. De pildă, apar anunțuri de muncă care afirmă: Angajăm femeie de serviciu (poate să fie și bărbat)!”

Cu toate acestea, s-au făcut avansuri, în viziune UE, așa că nu ne rămâne decât să reproducem normele lor:

‒ PROFESII ŞI FUNCŢII CU FORME DE FEMININ RECENTE (care acum 10 ani nu erau folosite la feminin): atașată de presă, bancheră, comisară, conferențiară, decană, doctoră, expertă națională, guvernatoare, impresară, jurist-consultă, lectoră, ministră, observatoare, prefectă, primară, psihologă, redactoră, rectoră, trezorieră.

‒ PROFESII ŞI FUNCŢII CU FORMĂ RECUNOSCUTĂ DE FEMININ

1. administrator, administratoare; 2. analist, analistă (fără determinant); 3. arhitect, arhitectă; 4. asistent, asistentă; 5. autor, autoare; 6. avocat, avocată; 7. candidat, candidată; 8. cercetător, cercetătoare; 10. comentator, comentatoare; 11. consilier, consilieră; 12. contabil, contabilă; 13. coordonator, coordonatoare; 14. delegat, delegată; 15. deputat, domnul deputat /deputată, doamna deputată; 16. director (general/adjunct), directoare (generală/adjunctă); 17. director de proiect, directoare de proiect; 18. domnul ambasador, doamna ambasadoare; 19. economist, economistă; 20. editor, editoare; 21. fizician, fiziciană; 22. funcționar, funcționară; 23. inginer, ingineră; 24. inspector, inspectoare; 25. interpret, interpretă; 26. jurist, juristă; 27. jurnalist, jurnalistă; 28. membru, membră; 28a. ministru(adjunct), ministră (adjunctă); 29. pictor, pictoriță, 30. președinte (executiv etc.), președintă (executivă etc.); 31. prezentator, prezentatoare; 32. producător, producătoare; 33. profesor, domnul profesor y, profesoară, doamna profesoară x; 34. publicist publicistă; 35. purtător de cuvânt, purtătoare de cuvânt; 36. raportor, raportoare; 37. realizator, realizatoare; 38. reporter, reporteră; 39. reprezentant, reprezentantă (înaltul reprezentant/înalta reprezentantă); 40. scriitor, scriitoare; 41. sculptor, sculptoriță; 42. secretar de stat, secretară de stat; 43. șef, șefă; 44. senator, senatoare; 45. stagiar, stagiară; 46. titular, titulară; 47. traducător, traducătoare. (va urma)

Autor: Dan Caragea

Dan Caragea este critic de artă, critic de teatru, critic literar, publicist, eseist și traducător român. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Debutul său în critică a avut loc încă din clasa a X-a, în revista liceului „Frații Buzești” din Craiova, publicând de atunci o serie de articole și studii de specialitate în reviste din țară și din străinătate. Treptat, eseurile și studiile sale și-au lărgit tematica, îndreptându-se spre lumea artei, literaturii, psihologiei și analizei automate a discursului. A publicat, începând cu anul 2011, în calitate de senior editor, cronici de limbă în publicația Occidentul Românesc din Spania. Din august 2019, redactor -șef .