Dan Caragea: Limba noastră cea de toate zilele (10) – Rătăcit printre tineri (III)

Astăzi prezentăm a treia parte din Dicționarul Urban, adaptat nevoilor noastre. Așa cum spunem, varianta online românească a acestuia, rezultată din colaborări nespecializate, este destul de eclectică, conține sensuri figurate, cuvinte deja intrate în limbă, termeni de argou, mai vechi sau recenți, formațiuni având la bază engleză, englezisme etc. O clasă specială este a termenilor obsceni, foarte frecvenți în limba necultivată. O imagine, fie și simulată, ne-o putem face din unele scrieri erotice publicate, de pe site-urile dedicate sau din limba folosită „fără perdea” pe rețelele sociale.

Limbajul sexualității este plin astăzi de exprimări în engleză (cuvinte și expresii), alternând cu formularea neaoșă. Din materialele la care am avut acces, se poate vedea că exprimarea în engleză pare de un rang mai elevat, e mai „fină”, cea în română fiind socotită mai „urâtă”, mai „trivială”.

Studiile pe aceste teme sunt însă destul de modeste, mai ales dacă ne raportăm la magnitudinea fenomenului și la faptul că este vorba de cuvinte care ar trebui să aparțină vocabularului fundamental. O pudibonderie fără noimă în chestiuni de limbă planeză asupra cercetării și repertoriilor lexicografice de la noi. O situație oarecum inversă față de limba vorbită azi în majoritatea mediilor sociale, dar pe care lingviștii se fac că nu o aud. Să detaliem.

Este vorba de cuvinte licențioase, obscene, vulgare, triviale, tabuuri lingvistice. Adevărul este că a existat până nu demult, în cultura noastră oficială, o barieră de netrecut. Chiar și literatura și jurnalismul au fost obligate să „mascheze” grafiile nepermise prin celebrele puncte de suspensie. Ne referim cu osebire, la trei cuvinte neacceptate în dicționare până în secolul al XXI-lea.

Al. Graur mărturisea în Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, din 1954: „Procentul cuvintelor de origine latină ar fi fost ușor sporit (cam cu 6-7 la mie), dacă aș fi inserat câteva cuvinte pe care buna-cuviință m-a oprit de a le nota și care sunt aproape fără excepție de origine latină”.

Așadar „buna-cuviință”, cu irizările ei comuniste, a tabuizat aceste cuvinte, chiar în discutarea fondului principal al limbii noastre! Sper că nu se va deduce de aici că ignor normele de decență socială sau că aș fi apologetul unui limbaj licențios. Dar știința e știință!

Un termen de argou, ca „muie”, nu este tratat convenabil decât de MDA:

muie sf [At: BL II, 174 / V: mâie, moi s / Pl: (rar) mui / E: rrm mui] (Arg) 1 Gură. 2 (Îe) A duce cu ~ia A face promisiuni înșelătoare Si: a amăgi, a înșela. 3 (Îae) A duce cu vorba. 4-5 (D. bărbați; îe) A da ~ (A invita o femeie să practice sau) a practica sexul oral. 6 (Și îe a da ~) Invitație la sex oral adresată unei persoane indiferent de sex, cu intenția de a jigni, de a înjosi. 7 Gest făcut prin ridicarea degetului cel mai lung de la mână și strângerea celorlalte patru, eventual orientându-l în direcția gurii, cu semnificația de muie (4-6). 8-9 (Rar; îe) A da ~ la statuie A sfida (lumea în general sau) simbolurile ei consacrate.

Sensurile 1-3 sunt, de fapt, folosiri argotice nepeiorative, echivalente cu fleanca, mecla. Îl găsim atestat, de exemplu, în romanul lui Mihai Drumeș, Elevul Dima dintr-a șaptea (1946): „Nu cred că Jim Blacke ne-a dus cu muia…” Sensurile 4-9 sunt create în română, cu omisiunea prepoziție „în” sau folosirea prepoziției „la”, după modelul a (o) da în gură, a (o) lua în gură.

„De-a lungul anilor, am ajuns să cred că o muie mișto e ceva ce se presupune că știi să faci, dar n-am simțit niciodată că stăpânesc foarte bine acest capitol.” (https://www.vice.com/ro/article/eznnv4/cum-m-am-straduit-sa-mi-depasesc-teama-de-sex-oral-368)

De la acest cuvânt de origine țigănească, avem și derivatul muist, -ă, înregistrate de Dicționarul de argou, 2007:

muist, muiști s. m. (peior.) 1. bărbat care practică contactul sexual oral (cuniliția). 2. informator al poliției.

Notă. Dicționarul Urban adaogă sensul: „Persoana neserioasă sau antipatică, care displace”

muistă, muiste s. f. (peior.) femeie care practică contactul sexual oral (felația).

„Ce muist ești, a spus Alexei râzând. Sper că n-o să scrii în articol că am zis că ești muist.” (Bogdan Răileanu, Teoria apropierii, Editura Humanitas, București, 2019)

„S-a uitat în urmă, apoi a continuat, tot pe un ton strigat, dar și șoptit în același timp : — Cel mai mișto e să te căsătorești cu o muistă.” (Radu Mihai, Sebastian, ceilalți și-un câine, Editura Polirom, Iași-București, 2014)

O altă familie este găoază, găozar. În acest caz, nu mai este vorba de un termen de argou (cuvântul de bază), ci de unul vechi, absent din DEX, dar tratat de MDA (2010):

găoază sf [At: ANON. CAR. / V: ~oz sn, ns găvo~, glo~ / P: gă-oa~ / Pl: ~ze / E: nct] (Pop) 1 Anus. 2 Gaură. 3 Vagin. 4 Cloacă.

„M-am apropiat și l-am mângâiat pe bucile goale apoi i-am dat ața de pe găoază la o parte și i-am băgat 2 degete în cur cât mai adânc.” (https://www.wattpad.com/amp/827162281)

Pentru găozar, apelăm la Dicționarul de argou (2007):

găozar, găozari, s. m. 1. om lipsit de personalitate / influențabil / molâu. 2. homosexual.

„Traian Băsescu, aflat în urmă cu zece ani la sediul SRI, a folosit cuvântul găozar pentru a-l eticheta pe un ziarist.” (Evz.ro, 07.10.2016) 

Poponar este, de asemenea, un termen mai vechi pentru homosexual:

poponar, poponari s. m. (vulg., peior.) homosexual.

„La un poponar totul trebuie să aibă legătură cu sexul anal sau oral.” (Cațavencii, 19.11.2012)

În fine, termenul curvă, cuvânt vechi, care apare în primele noastre texte bisericești:

curvă [At: COD. VOR. 121/14 / E: vsl куръва] (Pop) 1-2 sf, a (În morala creștină) (Femeie) care întreține relații sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreață (3-4) Cf curvar (1-2). 3-4 sf, a Prostituată. 5-6 sf, a Adulteră. 7-8 sf, a Curtezană (2). 9 sf Termen injurios (adresat și bărbaților). 10 sf (Fig) Om cu două fețe Și: cutră. 11-12 sf, a (Pan; d. bărbați) Homosexual. 13 sf (În morala țărănească) Femeie care destramă o familie prin întreținerea de relații sexuale cu bărbatul căsătorit, prin intrigi, seducere etc. 14 sf (Reg; îcs) ~va-n-târg Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 15 sf (Om; reg) Pescar de mare (Larus leucocephalus). 16-17 sf, a (Pex; d. obiecte de genul feminin) Ticăloasă. 18 a (Reg; îs) Fasole ~ve Soi de fasole cu boabe jumătate roșii și jumătate albe.

„Dar oricum nu conta, că pentru el am fost curvă oricum. Mă îmbrăcam ca o curvă, mă machiam ca o curvă, până și felul în care pășeam era de curvă.”, (Petronela Rotar, Orbi, Editura Herg Benet, București, 2019)

Să trecem acum la cercetarea unei alte părți a Dicționarului Urban. Așa cum am mai precizat, am operat modificări la materialul oferit de dicționar și am căutat să atestăm pe cât posibil termenii glosați.

pandaimos, s.n.

Închisoare, pușcărie.

Din țig. phandlimos (var. phanglimos), acțiunea de a lega sau a fi legat; legătură, (din phàndel = a lega).

„Reiese că nu avem o mare osebire între bizutările (bizutajurile, n.n.) din armată și cele din pandaimos, decât că la deținuți cazurile de violență sexuală sunt mai frecvente și mai crude.” (Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos, Institutul European, București, 1995, p. 103)

papacioacă, s.f.

1. Gură (V. Dicționarul de argou, 2007) 2. Sex oral, felație. 3. Femeie de moravuri ușoare. 4. A face o ~, a masturba.

Dicționarul Urban reține și varianta papacioc, cu sensul de gură.

Ambele forme sunt și antroponime.

Aici avem de-a face cu o „interpretare” a unui cuvânt mai vechi, înțeles eronat, ca format din verbul a păpa și cioc, -oacă, cu sensul figurat de gură. Iată articolul din MDA (2010):

papacioc, ~oacă [At: LUC. VI, 449 / V: (fam) ~ancioacă sf / Pl: ~oci, ~oace / E: nct] 1 a (Reg; d. oameni) Urât. 2 a (Reg; d. oameni) Urâcios. 3 sf (Fam; dep; îf papancioacă) Epitet pentru o persoană îmbrăcată ridicol. 4 sm (Reg) Epitet pentru un om șiret și mucalit. 5 sn (Reg) Rachiu. 6 sn (Reg) Pahar cu rachiu.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când îi văd și-i aud pe Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă (plus celelalte rebuturi acolite), mi-amintesc de-o chestie irefutabilă, similară legii gravitației: nu există o papacioacă[i] mai zdravănă, mai sinistră, decât o guvernare PSD-ALDE.” (https://psnews.ro/despre-papacioaca-creanga-si-psd-224857/)

„«Bagă tare! Poate-o prindem.» «Păpușica aia cu dinți de lapte? Papacioaca lu’ tata, mânca-mi-ai sexul, lasă-mi mie pațachina, o bag eu cu botu’n p..lă!»” (Un Cristian, Morții mă-tii, Casa de Pariuri Literare, București, 2016)

pelaspatologie, s.f.

„Știința” raporturilor sexuale făcute pe la spate.

Din „pe la spate”+ =logie.

„Mă, voi vă cultivați la universitatea Andrișană, și ieșiți cu mastere în futurologie, sexologie, oralogie sau pelaspatologie; studiați numai seral-nocturn, de nu mai rămâne vlagă-n voi la meciurile pe care le jucați în silă.” (Click!, 26.07.2010)

piropopircăniță, s.f.

Organ genital feminin.

Notă. Unele persoane afirmă pe Internet că piropopircănița este o pasăre mică. Nu am putut însă să o identific.

Nu apare în niciun dicționar al limbii române.

„Când să-și dea vesmintele jos, m-a trăsnit un miros neplăcut de piropopircăniță”. (https://nimfomane.com/forum/topic/92573-0753750140/)

pleampă, s.m.f. și adj.

Prostovan, mocofan, tăntălău.

Nu apare în niciun dicționar al limbii române.

„Râd ca pleampa, a pagubă. Plec. Din lene nu alimentez, mai aveam benzină sigur pana la Trier.” (https://jurnalul23.rssing.com/chan-6251249/all_p2.html)