Dan Caragea: Din istoria relaţiilor diplomatice şi culturale româno-spaniole (IV)

Mai întâi, Madridul
La 10 martie, după cum relatează presa spaniolă, Al. Plagino soseşte la Madrid. Reprezentantul României a făcut mai întâi o vizită ministrului de Stat (preşedintelui Consiliului de Miniştri). Pe 11 martie, are o întrevedere cu regina-mamă Isabela, detronată de lovitura de stat republicană din 1868 şi care, în exil, la Paris, abdicase în favoarea fiului său, Alfonso al XII-lea, chemat, la 1874, să urce pe tronul Spaniei. A doua zi, Plagino urma să meargă la Curte şi să-şi prezinte scrisorile de acreditare.

Pe 12 martie, la ora 13:00, regele Alfonso al XII-lea, însoţit de ministrul de Stat, îl primeşte într-o audienţă particulară. Al. Plagino i-a înmânat regelui scrisorile de acreditare, ca trimis extraordinar al prinţului Carol I al României, şi a spus următoarele:

„Sire, Însărcinat de a înmâna Maiestăţii Voastre Catolice scrisoarea Alteţei Sale Regale Principele României, Suveranul meu, şi însemnele ordinului Steaua României, mă felicit, Sire, de a fi fost desemnat pentru o asemenea înaltă misiune, care îmi oferă marea onoare de a mă fi prezentat Maiestăţii Voastre cu scopul de a Vă aduce la cunoştinţă independenţa absolută a României şi de a fi fidel interpret al sentimentelor de vie simpatie pe care Suveranul meu şi românii le au pentru Maiestatea Voastră şi pentru nobila Voastră ţară. Binevoiască Maiestatea Voastră a-mi permite să exprim cele mai arzătoare urări pe care le pot adresa pentru o lungă domnie a Maiestăţii Voastre Catolice, pentru Maiestatea Sa Regina, pentru întreaga Familie Regală şi pentru prosperitatea Spaniei”.

Regele Alfonso al XII-lea a răspuns: „Domnule trimis extraordinar, Primesc cu mare satisfacţie scrisoarea prin care Alteţa Sa Regală Principele Carol I mă anunţă că v-a încredinţat misiunea de a-mi aduce la cunoştinţă independenţa absolută a României şi să-mi oferiţi, în numele Său, însemnele ordinului Steaua României, pe care îl accept cu recunoştinţă. Făcându-vă interpret al viei simpatii pe care Suveranul vostru şi românii mi-o transmit, precum şi nobilei ţări ale cărei destine îmi sunt încredinţate, credeţi, domnule trimis, că aceasta corespunde aceloraşi sentimente care ne animă faţă de Alteţele Lor Regale şi de acel Principat, pentru a cărui prosperitate şi noroc ne exprimăm cele mai fierbinţi urări”. Terminată audienţa, Plagino şi-a prezentat omagiile sale reginei şi principesei Asturiilor, retrăgându-se apoi conform protocolului.

Regele Alfonso al XII-lea îi trimitea lui Carol o scrisoare, datată 12 martie, prin care îi comunică că era de acord cu strângerea relaţiilor dintre cele două state, drept pentru care îl însărcinase pe contele de Benomar să meargă într-o misiune specială la Bucureşti şi să-i înmâneze, din parte sa, ca semn de preţuire, ordinul Carol al III-lea. În misiva din 10 mai 1880, trimisul special al regelui Spaniei, Francisco de Paula Merry y Colom, conte de Benomar, informa din Bucureşti: „Guvernul român apreciază cum se cuvine şi preţuieşte prietenia poporului spaniol; nu uită că o legiune spaniolă adusă de Traian a dat naştere poporului României, care păstrează limba şi obiceiurile strămoşilor săi, şi care doreşte din inimă să cultive relaţiile cu Spania…”.

Apoi, într-o altă scrisoare, din 11 mai, contele relatează ministrului de Stat: „Alteţa Sa Regală m-a primit cu o cordială bunăvoinţă. Mi-a invitat să mă aşez alături de el şi a petrecut cu mine mai bine de jumătate de ceas. Expresia sinceră a sentimentelor de prietenie şi simpatie ale Principelui pentru Maiestatea Sa Regele: amintirile din Spania unde a fost în 1861 [1862]… Puteţi, Excelenţă, să o asiguraţi pe Maiestatea Sa Regele că are în Principele României un prieten adevărat şi un entuziast admirator al înzestrărilor Maiestăţii Sale, a energiei poporului spaniol şi a valorii armatei noastre”.

Ca o încununare a acestor eforturi, la 23 iunie 1881 a fost înfiinţată la Bucureşti Legaţia Regatului Spaniei, condusă de Juan Pedro Aladro y Kastriota, însărcinat cu afaceri.
*
Cred că se cuvine să arătăm însă că începuturile relaţiilor diplomatice româno-spaniole, decise în 1881, s-au datorat în cea mai mare măsură persoanei lui Carol I. În urmă cu douăzeci de ani, mai bine zis în 1862, prinţul Carol făcuse o vizită în Spania. Nu ştim ziua în care a ajuns, dar cu siguranţă că spre sfârşitul lunii martie 1862 se afla la Sevilia, în vizită la ducii de Montpensier: Antoine d’Orléans, fiul lui Ludovic Filip I al Franţei, şi soţia acestuia, María Luisa Fernanda de Bourbon, sora reginei Isabela a II-a a Spaniei, şi care abandonaseră Franţa după Revoluţia de la 1848. Ducii s-au refugiat mai întâi în Anglia, apoi s-au îndreptat spre Spania. Cum nu au fost bine primiţi la curte, din pricina lui Antoine care cerea o parte din moştenirea lăsată de Fernando al VII-lea, socrul său, ducii de Montpensier s-au îndreptat spre Sevilia. După o scurtă perioadă petrecută în celebrul Alcazar, au cumpărat Palatul San Telmo ca reşedinţă. Palatul a intrat în lungi lucrări de restaurare, cert este că prinţul de Hohenzzolern a fost oaspetele acestei familii. Pe una din cele două lespezi din aşa numita Galerie a Lespezilor, din Palatul San Telmo, se află înscrisă această vizită: „Carlos Hohenzzolern, príncipe de Prusia, marzo de 1862”.

Pe 31 martie, prințul de Hohenzzolern-Sigmaringen se afla la Toledo. Pe 1 aprilie, Carol a fost primit de regina Isabela a II-a a Spaniei în audienţă particulară, în prezenţa ministrului de Stat şi a ministrului plenipotenţiar al Prusiei la Madrid. S-a anunţat cu acest prilej că peste două zile regina va da un dineu în onoarea prinţului. Pe 2 aprilie. prinţul a asistat la o serie de manevre militate în Extremadura, la care au participat un batalion de vânători din Navas, regimentul de cavalerie al regelui şi unele forţe de artilerie, comandate de generalul José de la Concha. Prinţul a elogiat iscusinţa armatei spaniole. La Madrid, Carol a ocupat un apartament la Hotelul Principilor, la Puerta del Sol, pentru a putea primi personalităţile de la Curte care au dorit să-l viziteze. În ziua următoare, pe 3 aprilie, are loc banchetul.

Regina l-a avut în dreapta pe prinţul Carol, iar la stânga pe infantele Francisco de Paula Antonio. În dreapta regelui, a stat soţia ambasadorului Franţei, iar în stânga, soţia ministrului Prusiei. Printre personalităţi: nunţiul apostolic, ambasadorul Franţei, miniştrii Danemarcei, Ţărilor de Jos, Portugaliei, Rusiei, Prusiei, Angliei, Belgiei şi însărcinaţii cu afaceri ai Două Sicilii şi Statelor Unite, înalţi ofiţeri etc. Dineul a fost servit în Sala Coloanelor, între orele 19:30 şi 21. După dineu, regina i-a oferit braţul prinţului şi au trecut cu toţii în Salonul Gasparini unde s-a servit cafeaua. La orele 22 invitaţii au părăsit Palatul Regal. Aici se încheie vizita prinţului de Hohenzzolern care, la acea dată, nu putea ghici că peste câţiva ani va de veni domnul României. (Va urma)

Autor: Dan Caragea – Critic literar (Portugalia)

Material publicat în ediția tipărită OR – Septembrie 2017.

Citește și