Dan Caragea: Academia și dicționarele sale – Limba română îngrijită atât în scris, cât și în vorbire

ACADEMIA ȘI DICȚIONARELE SALE – DOOM – EDIȚIA A TREIA (II) 

Limba română îngrijită atât în scris, cât și în vorbire

Să privim acum mai îndeaproape prima categorie, cea a articolelor noi.

(1) Faptul că s-au introdus cuvinte formate prin abreviere, (2) diverse locuțiuni, a căror cunoaștere servește precumpănitor publicului școlar la analizele gramaticale, sau (3) termeni muzicali, termeni gramaticali, nume de substanțe, de zodii, de zone geografice, nu reprezintă situații delicate, pentru a stărui asupra lor. Vom menționa totuși că numele zodiilor, ca și ale constelațiilor, se scriu cu literă mare.

(4) O altă clasă, de natură enciclopedică, fără vreun interes special pentru noi, este cea a numelor proprii care au legătură cu nume comune și care sunt termeni tehnici din fizică, metrologie etc. Acest tratament era cunoscut din DOOM², după cum se poate verifica:

newton (unitate de măsură) [pron. engl. nĭuton] s. n., pl. newtoni [pron. nĭutoni]; simb. N

Newton (om de știință englez) [pron. nĭuton] s. propriu

Pentru noi faptul că „au legătură”, face trimitere la eponim. Dacă ar fi așa, înseamnă că lipsesc, ca să dăm doar două exemple, Faraday (fizician englez), pentru farad (unitate de măsură), sau Volta (fizician italian), pentru volt (unitate de măsură), după cum indică Dicționarul de neologisme (1986). În realitate, DOOM nu se ocupă decât de aspecte privind ortoepia, ortografia și morfologia. De aceea, presupunem că sunt introduse eponimele numai dacă cele două substantive, în flexiune, au forme care se diferențiază doar prin scrierea cu literă mică/literă mare, ca de exemplu:

yală s. f., g.-d. art. yalei; pl. yale (chei ~)

+Yale (inventator american) [pron. engl. ĭeĭl] s. propriu

În acest caz, pl. yale și Yale sunt într-o astfel de situație. DOOM³ are însă și scăpări. La bermudă s-a dat numele propriu, nu însă și la bikini, care ar fi trebuit tratat la fel.

(5) Chestiunea omografelor va interesa precumpănitor lexicografia, dar și morfologia, căci vom distinge între:

marker¹ (creion) [e pron. engl. ă] s. n., pl. markere

+marker² (genă) [e pron. engl. ă] s. m., pl. markeri

așa cum ne-am obișnuit să facem distincția între:

!virus¹ (agent patogen) s. n., pl. virusuri

virus² (program distructiv de calculator) s. m., pl. viruşi

Tratarea în două articole, în limba noastră, se justifică aici prin comportamentul morfologic distinct (pluralul nu este la fel!).

O situație nouă o reprezintă a scăpăta, dat ca exemplu de autoare:

+scăpăta¹ (a ~) (a apune) (pop.) vb., ind. prez. 3 scapătă, imperf. 3 pl. scăpătau; conj. prez. 3 să scapete

scăpăta² (a ~) (a sărăci) vb., ind. prez. 1 sg. scapăt, 2 sg. scapeți, 3 scapătă; conj. prez. 1 sg. să scapăt, 3 să scapete; imper. 2 sg. poz. scapătă

În acest caz, avem de-a face cu comportamente morfologice distincte: +scăpăta¹ (a ~) (a apune) este un verb impersonal, care se conjugă doar la persoana a III-a, iar scăpăta² (a ~) (a sărăci), este un verb personal.

(6) Am reținut ca oportună diferențierea între paronime. Astfel:

hiat (lingv.) s. n., pl. hiaturi

+hiatus (discontinuitate) (hi-a-) s. n., pl. hiatusuri

(7) O schimbare a normei o reprezintă distincția introdusă între un pronume compus intermediar (o noutate în gramatica noastră!) și locuțiunea pronominală:

!Domnia Ei/Lui (despre un domnitor, boier) (înv.) loc. pr., g.-d. Domniei Ei/Lui

+domnia-ei (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dânsa, dumneaei) (rar) pr., g.-d. domniei-ei

+domnia-lui (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dânsul, dumnealui) (rar) pr., g.-d. domniei-lui

+Domnia Mea (înv., azi glumeț) loc. pr., g.-d. art. Domniei Mele

+Domnia Sa (despre un domnitor, boier) (înv.) loc. pr., g.-d. Domniei Sale

+domnia-sa (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dânsul, dumnealui) pr., g.-d. domniei-sale

+Domnia Ta (către un domnitor, boier) (înv.) loc. pr., g.-d. Domniei Tale

+domnia-ta (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dumneata) pr., g.-d. domniei-tale

!Domnia Voastră (către un domnitor, boier) (înv.) loc. pr., g.-d. Domniei Voastre

+domnia-voastră (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dumneavoastră) pr., g.-d. domniei-voastre

!Domniile Lor (despre domnitori, boieri) (înv.) (-ni-i-) loc. pr. pl., g.-d. Domniilor Lor

+domniile-lor (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dânșii/dânsele, dumnealor) (-ni-i-) pr. pl.

!Domniile Voastre (către domnitori, boieri) (înv.) (-ni-i-) loc. pr. pl., g.-d. Domniilor Voastre

+domniile-voastre (despre sau către o persoană căreia i te adresezi reverențios) (dumneavoastră) (-ni-i-) pr. pl.

Astfel de diferențiere perturbă nu doar morfologia (ar sta în sarcina Gramaticii să se pronunțe), ci și ortografia (literă mare/literă mică, absența/prezența cratimei).

Remarcați că Domnia Mea are în DOOM³ aceeași formă fie că vorbește un domnitor (în vechime), fie o persoană oarecare (în actualitate), altfel spus, pronumele domnia-mea este absent. Deopotrivă, Domnia Noastră, Domniile Noastre nu apar nici ele, deși sunt atestate:

„De aceea și domnia mea, deși cuprins încă de neștiință și plin de greutăți, am râvnit domnia mea către mai înainte zișii domni și împărați care pentru sufletele lor bine au întocmit și pe domnul Dumnezeu cu bine l-au bucurat.” (Documenta Romaniae historica: 1526-1635, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 327)

„Scrie domnia noastră [Mihai Viteazul] către cinstiții, luminații mitropoliți și către boierii care sînteţi cu fratele nostru, cu Ieremia Moghilă voievod, aici în cetate.” (Documenta Romaniae historica: 1593-1600, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 521)

„Și apoi acele case aŭ ars. Și pentru locul rĕposatului părintelui Domniei Nóstre, Dumitru Buhuș, ce aŭ fost Spătar mare, cu aceste locuri cu tóte am făcut Domnia nóstră schimbături cu Dumnea-ei Anița logofitésa.” (Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei și Sucevei și a Catedralei Mitropolitane din Iași, Iași, Tipografia Cărților Bisericești, 1888, p. 8; document din 1695)

„…avem domniile noastre pomenire în sfânta mânăstire, din an în an, pentru acești zloți ungurești mai înainte ziși.” (Documente privind istoria României, tomul XVI, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1951, p. 97)

Acestea fiind arătate, nu vedem de ce ar fi necesară introducerea acestui pronume (numit în tabel PRONUME II), neîndoios „fabricat” de autoare, în limbă nefiind reală decât distincția de tip dumneata / Domnia Ta sau dumneavoastră / Domnia Voastră, Domniile Voastre etc. Folosirea în limba actuală a locuțiunii în sens metaforic, reverențios solemn sau peiorativ, nu ar trebui să impună o nouă clasă morfologică. O ultimă nedumerire: DOOM² considera formele Domniile… ca forme de plural ale singularelor Domnia… DOOM³ consideră locuțiunile independente, ceea ce le îndepărtează de la paradigma pronominală. Să urmărim tabelul.

PRONUME I	PRONUME II	LOCUȚIUNI
		SINGULAR	PLURAL
	*domnia-mea	Domnia Mea
dumneata	domnia-ta	Domnia Ta
dumneasa	domnia-sa	Domnia Sa
dumnealui	domnia-lui	Domnia Lui
dumneaei	domnia-ei	Domnia Ei
	*domnia-noastră	Domnia Noastră
dumneavoastră	domnia-voastră	Domnia Voastră
	*domniile-noastre		Domniile Noastre
dumneavoastră	domniile-voastre		Domniile Voastre
dumnealor	domniile-lor		Domniile Lor

Am marcat cu * formele neînregistrate în DOOM³.

(8) Au fost introduse și unele substantive feminine mai rar folosite, nume de ocupații, ca de pildă +dramaturgă, pe care l-am atestat la mai mulți autori contemporani:

„Dar mai ales Dorothy Sayers. Mai întâi că autoarea aceasta de romane detective a fost și dramaturgă, a scris piese cu subiect teologal.” (N. Steinhardt, Drumul către isihie. Ispita lecturii, București, Polirom, 2016, ebook)

(9) Constituie intrări noi, cu implicații pentru lexicografie și morfologie, o serie de verbe cu valoare reflexivă sau/și impersonală, care implică și diferențiere semantică. Se dau ca exemple:

înnopta¹ (a ~) (a petrece noaptea) vb., ind. prez. 1 sg. înnoptez, 3 înnoptează; conj. prez. 1 sg. să înnoptez, 3 să înnopteze

+înnopta² (a se ~) (a se face noapte) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înnoptează; conj. prez. 3 să se înnopteze; ger. înnoptându-se 

revărsa¹ (a ~ ) (a împrăștia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. revărs, 2 sg. reverși, 3 revarsă; conj. prez. 1 sg. să revărs, 3 să reverse; imper. 2 sg. poz. Revarsă

+revărsa² (a se ~ ) (a inunda) vb. refl., ind. prez. 3 se revarsă, imperf. 3 pl. se revărsau; conj. prez. 3 să se reverse; ger. revărsându-se

Tot așa a intrat și

+întuneca² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se întunecă; conj. prez. 3 sg. să se întunece; ger. întunecându-se

dar nu și a se lumina, corelat cu a lumina, pe care ediția această nu-l ia în seamă.

(va continua)

Autor: Dan Caragea

Dan Caragea este critic de artă, critic de teatru, critic literar, publicist, eseist și traducător român. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Debutul său în critică a avut loc încă din clasa a X-a, în revista liceului „Frații Buzești” din Craiova, publicând de atunci o serie de articole și studii de specialitate în reviste din țară și din străinătate. Treptat, eseurile și studiile sale și-au lărgit tematica, îndreptându-se spre lumea artei, literaturii, psihologiei și analizei automate a discursului. A publicat, începând cu anul 2011, în calitate de senior editor, cronici de limbă în publicația Occidentul Românesc din Spania. Din august 2019, redactor -șef .