„Dacă politichie nu e, nimic nu e!”, de Tudor Petruț – Marea păcăleală
Pe vremurile de tristă amintire, să fi fost 2019, când Statele Unite ale Americii se scăldau în prosperitate urmărind cum crește valoare companiilor și acțiunilor lor (exportau petrol și gaze), președinte în funcție era un guraliv, când simpatic, când agasant. Cu un solid suport popular, insuficient contra-balansat de lupta de clasă, de pizma și ura întregii mișcări de stânga americane, Donald Trump era ca și reales în funcția supremă. Acuzat, investigat, hulit, criticat în presă și pentru aerul pe care-l respiră, prezidentul conducea lejer în sondajele de opinie.
În același timp, aflați în opoziție și în tranziție, democrații americani se obișnuiau cu avântul revoluționar al aripii socialiste din partid. Printr-un grup de candidați la prezidenție, colorat dar lipsit de idei novatoare, plin de aplomb doar în a sublinia cât de mizerabil, ordinar, rasist, xenofob, misogin este celebrul portocaliu, democrații păreau să nu aibă mari șanse în alegeri.
Ba chiar, printr-o ciudată dinamică în rândul alegătorilor, senatorul independent Bernie Sanders, socialist declarat, devenea încet dar sigur, favorit. Ceea ce a panicat partidul și a generat o seamă de negocieri secrete care l-au adus în lumina rampei pe Joe Biden, eternul unchi al tuturor americanilor.
Apoi a sosit în vilegiatură tocmai din China tovarășul Covid. O mână cerească, pardon – chinezească, pentru democrați. Pandemia l-a îngenunchiat pe Trump, după care a urmat încercarea de revoluție socialistă din vara anului 2020. America s-a divizat la maxim într-un război ideologic surd din care democrații au ieșit învingători în primul rând prin propaganda din mass media americane, devenite unelte de partid.
A revenit într-un rol principal doamna Kamala Harris, aleasă pentru competență și integritate. Sau pentru că este o distinsă și atrăgătoare doamna non-albă. Alături de noua sa parteneră de dans politic, Joe Biden s-a relansat ca un unificator al sufletelor, rănită de trumpism, moderat și înțelegător, un viitor președinte al tuturor americanilor.
Cu un masiv val de voturi împotriva lui Donald Trump, Joe și Kamala s-au trezit la Casa Albă. Nici nu au trecut cinci minute în biroul oval că a început să se distingă marea păcăleală. Moderatul Joe Biden s-a dovedit a fi de fapt și de drept sub influența socialiștilor democrați. Hotărât să purceadă la fundamentala transformare a Americii, profesată de fostul lui patron Barak Obama. Nenea Joe se arată a fi un președinte a cărui agendă este să impună unei întregi națiuni un plan de viitor al unei minorități politice.
Între timp, crizele și scandalurile n-au contenit. Marea păcăleală a ascuns de ochiul public și simplul fapt că aleșii, din păcate, sunt cam incompetenți. Ca să se distanțeze de propriul ei președinte, păcălită la rându-i că vor guverna în tandem, doamna Kamala aproape a dispărut.
Nu a durat mult și alegătorii au descoperit marea păcăleală prin care l-au pus pe alesul lor, unchiul Joe, responsabil șef. Confruntați cu realitățile unei crize acute în multe domenii, peste 70% din păcăliți au hotărât că nu agreează cu direcția în care se îndreaptă America, și mai mult de jumătate (acum) cred că Biden nu e în stare să conducă. Mai rău ca în sondajele de opinie din timpul Donald-ului.
Marea păcăleală propagată de democrați și de aleșii lor a fost deconspirată. Și va avea consecințe majore în viitoarele alegeri. Fraieriți o dată (dar bine) marea masă a alegătorilor americani încep să descopere că socialismul nu e pentru ei. Și că, pe ici-colo, pandemie au ba, era mai bine pe vremea aceluia…
Autor text și foto: Tudor Petruț (Los Angeles – SUA). Actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor #MinutulDeHollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile #RomaniansInHollywood. Contributor la Occidentul Românesc din anul 2011.