„Dacă politică nu e, nimic nu e!” cu Tudor Petruț
Socialism cu față americană
Când m-am stabilit în California, la puțină vreme după revoluțiile anti-comuniste est-europene, documentate minuțios în mass-media americane, noțiunile de socialism și comunism erau considerate total și inconfundabil negative. Însă chiar de la început anumite nuanțe politice și ideologice din legislatura californiană m-au surprins prin asemănarea lor cu elemente doctrinare din „viața de dinainte”. Mai ales limitarea tacită a libertății de exprimare în favoarea unei corectitudini politice din ce în ce mai restrictive. Nimic însă care să nu fie intolerabil și viața să meargă înainte. La nivelul clasei politice, democrații au continuat să considere extrema stângă ca liberalism american și mai târziu ca stângă progresistă.
Am devenit mai atent în timpul primei campanii electorale a domnului Barak Obama. Din umbra elocvenței sale oratorice începeau să se înfiripeze nuanțe pe care le mai auzisem undeva. Dreptate socială bazată pe o istorie revizionistă prin care greșelile trecutului – chibzuit materialist dialectic – trebuie adjudecate chiar dacă în prezent ele au dispărut în neant. Redistribuirea averilor, pentru că bogații și capitalismul lor sălbatic trebuie să plătească datorii societății din care provin și clasei muncitoare. Asta nu înseamnă că la vremea aceea candidatul Obama ar fi fost socialist. Ci doar că o parte din ideile sale politice pot fi considerate astfel. Președintele Obama, și prin cea de-a doua candidatură, a devenit din ce în ce mai vocal în a articula aceste nuanțe. Și nici măcar criticii săi acerbi nu le-au considerat ca tendințe socialiste, iar pentru colegii săi democrați noțiunea a rămas ca o anatemă politică.
A apărut apoi în orbita politică majoră senatorul Bernie Sanders. A cărui discurs socialist nici măcar nu a mai fost disimulat. Decât prin titulatură, pentru că așa cum extrema stângă e liberal americană, așa și socialismul (american) e democrat-socialism. Cu claritate diferit de social-democrație, deși același set ideologic. Prin multi-candidatul la prezidenție Sanders și succesul lui mai ales în rândul tinerilor, elemente de justiție economică și socială (și de orice fel) au început să marcheze noua limbă de lemn a politicii de stânga americane. Și nu am ales formularea „limba de lemn” la întâmplare. Apologeții democrați au continuat să refuze în a numi socialismul Bernie-an pe nume. Până când noua aripa din partid a inundat Congresul american.
Primul care a exclamat sus și tare că socialismul nu are o conotație negativă ci este o realitate politică admisibilă, a fost Bill Maher în emisiunea sa pe HBO. O seamă de persoane publice i s-au alăturat, și prin ascensiunea meteorică e membrilor de extremă stânga din Congres, socialismul s-a transformat din ostracizat în acceptat. O ideologie ascendentă, novatoare și divergentă de variantele comunist-dictatoriale de după cortina de fier a războiului rece, sau social-democrația vest europeană. Așa s-a născut socialismul american, un răspuns progresist la toate tarele Americii capitaliste. Noua modă a ideologiei prezentului, socialismul cu față americană este din ce în ce mai adulat.
Nu mai rămâne decât să începem și procesul sinuos de reeducare politică. Iar dacă încerc să le povestesc colegilor mei americani de unde vin și cât de bine ne-a fost, încă se mai uită la mine ca sosit de pe altă planetă și nu din istorie. Și dacă am ceva de comentat despre socialism, majoritatea mă privesc cu suspiciune că nu o fac decât pentru că sunt republican. Sau Trump-ist. Din păcate pentru ei, sunt doar un sărman realist. Pentru că am dansat aproape trei decenii pe muzică de socialism.
Autor: Tudor Petruț (Los Angeles – SUA)
Actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor MinutulDeHollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile RomaniansInHollywood.