Cum s-au distrus patru bănci europene – ABN Amro sfâşiată de Royal Bank of Scotland, Santander şi Fortis

ABN Amro a fost sfâşiată de băncile Royal Bank of Scotland, Santander (Spania) şi Fortis (Belgia)!

Criza băncii italiene Monte dei Paschi îşi are rădăcinile într-o tranzacţie sortită eşecului care a implicat ABN-Amro, scrie Wall Street Journal. Criza cu care se confruntă cea mai veche bancă a lumii, banca italiană Banca Monte dei Paschi di Siena, are multe cauze, însă rădăcinile sale au legătură cu un prânz luat la un hotel din Geneva.

Acolo, la hotelul Four Seasons Hotel des Bergues, trei dintre bancherii de top ai Europei s-au întâlnit pentru a pune la cale o ofertă ostilă de achiziţionare şi divizare a băncii olandeze ABN Amro în cadrul a ceea ce a devenit cea mai mare preluare a unei bănci, cu o valoare de 71 miliarde de euro (atunci 101 mld. dolari). Tranzacţia se va dovedi drept una dintre cele mai proaste afaceri din istorie. Aceasta a dus la salvarea de către stat a ceea ce constituia pe atunci cea mai mare bancă din lume, Royal Bank of Scotland, şi cea mai mare bancă a Belgiei, Fortis, cât şi a băncii olandeze SNS Reaal. Acum, efectele acesteia pun în pericol şi cea mai mare bancă din lume.

În condiţiile în care activitatea M&A duduie din nou, au tras oare investitorii învăţăminte de pe urma tranzacţiei cu ABN? La prima vedere, răspunsul ar fi unul afirmativ, o tranzacţie la fel de dezastruoasă având puţine şanse să se încheie în curând. Şi totuşi, având în vedere că investitorii dau dovadă în continuare de o incapacitate de a evita asumarea de riscuri excesive, răspunsul este unul negativ.

Prânzul de la restaurantul din Geneva a reprezentat pentru directorii executivi ai RBS, Fortis şi Santander (Spania) punctul de plecare a ceea ce a devenit o crâncenă luptă de preluare a ABN. Fragila bancă olandeză constituise de ani întregi o ţintă evidentă. Fiecare bancher întrevedea oportunităţi, însă aceştia trebuia să smulgă ABN dintr-un acord încheiat cu Barclays. După ce planul a reuşit, Santander şi-a abandonat intenţia declarată de a se extinde în Italia şi a vândut Banca Antonveneta a ABN, băncii Monte dei Paschi pentru 9 miliarde de euro.

Santander a fost serios afectată de criză, însă graţie acestei manevre profitabile a fost singura bancă implicată care nu a avut de suferit foarte mult de pe urma tranzacţiei cu ABN. Monte dei Paschi însă, după ce a plătit prea mult pentru Banca Antonveneta, este în criză de capital încă din acel an, 2007, fiindu-i extrem de greu să lupte cu anii de recesiune din Italia. În criză de capital este şi cea mai mare bancă a Italiei, UniCredit. Pentru a-şi întări baza de capital, banca a anunţat că intenţionează să elimine mii de locuri de muncă şi să vândă acţiuni, cât şi o porţie însemnată de credite rele, potrivit Wall Street Journal. Banca va lansa o emisiune de drepturi de 13 miliarde de euro până la sfârşitul lunii martie, una dintre cele mai vaste operaţiuni de acest gen înregistrate în Italia.

UniCredit are o capitalizare de piaţă de uşor sub 15 miliarde de euro. În paralel, cea mai mare bancă italiană după active plănuieşte să scape de credite rele de 17,7 miliarde de euro împachetându-le în titluri financiare care vor fi vândute către investitori. Cea mai importantă lecţie care poate fi învăţată de pe urma tranzacţiei cu ABN este că vremurile bune nu durează la nesfârşit. RBS, Fortis şi Monte dei Paschi şi-au asumat prea multe datorii pentru a cumpăra părţi din ABN, ceea ce le-a slăbit considerabil, chiar înaintea crizei.

La opt ani de la începutul uneia dintre cele mai lungi perioade de creştere economică din SUA, companiile au început din nou să acumuleze datorii şi s-au întors la preluări. În cazul unui declin, companiile cu cele mai mari datorii vor avea cel mai mult de suferit. Şi totuşi, iată de unde vine vestea bună. Spre deosebire de 2007, preluările din sectorul bancar nu mai sunt la modă. Acestea s-au accelerat uşor în SUA, însă acest an va avea cel mai scăzut număr de oferte pentru bănci la nivel mondial din orice an de dinainte de 1999, valoarea totală a ofertelor, de 117 miliarde de dolari, fiind cea mai scăzută din 2003.

Companiile pot avea probleme dacă creşterea încetineşte, însă spre deosebire de bănci, companiile non-financiare pot da faliment fără a pune în pericol economia generală. În august 2007, pericolul unui declin era deja clar şi totuşi acţionarii RBS au aprobat oferta băncii în unanimitate. Prea mulţi şefi de companii acţionează din egoism şi lăcomie, însă tind să realizeze foarte uşor ce vor acţionarii. În 2007, acest lucru însemna tranzacţii din ce în ce mai ample bazate pe credinţa că vremurile bune vor dura la nesfârşit. În ultimii ani, acesta priveşte răscumpărări de acşiuni pe baza credinţei că banii iefini veniţi de la băncile centrale vor menţine economia sub control, iar randamentele obligaţiunilor vor rămâne scăzute.

Citește și