Maramureș – Magia festinului

Farmecul sărbătorilor religioase nu poate fi compensat de nici o altă manifestare tradiţională, mai ales atunci, când este vorba de ceremonialurile care au loc înaintea şi în timpul Crăciunului. În zona maramureşeană, ca şi în multe alte locuri din ţară, asemenea evenimente se desfăşoară până la sfârşitul anului. Nimic nu egalează, parcă, acest ritual fascinant al Crăciunului, de provenienţa divină, care deşi se repetă anual, capătă mereu alte rezonanțe, întărind afirmaţia lui Constantin Noica: ”Are reminiscenţele unui banchet al zeilor”.

Obiceiurile de iarnă din Maramureş, înmănunchează o serie de rituri înscrise într-o constelaţie de 12 zile sacre. Datina capătă în casele locuitorilor din N-V ţării o aureolă aparte. Îi întâlneşti pe drum, dacă te afli invitat sau simplu turist în această perioadă a anului şi ai bucuria să-i vezi pe localnici îmbrăcaţi în multicolorele costume populare sau mascaţi, înlănţuiţi în practicile magice străvechi. Îi vei simţi aproape, însoţindu-te pe uliţele satelor din Ţara Lăpuşului sau întâmpinându-te cu alaiul colindelor ce răsună în Festival la Sighetu Marmaţiei. De la Vadu Izei şi  până în Ţara Chioarului, din zona etnografică Lăpuş sau cea a culoarului Someşului, te întâlneşti în aceasta magică perioadă a anului cu personaje arhetipale: magii, moşul, îngerii, ursul, cerbul, capra, Maria, Iosif, duhurile bune şi rele. Oricine poposeşte în a doua parte a lunii decembrie la Târgu Lăpuş are norocul să participe la Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă, unde vin cântăreţii de pe Văile Izei şi ale Marei sau a Vişeului, care te colindă. Te întâlneşti pe drum cu trâmbiţaşii din Ieud, cu buciumaşii din Bârsana, cu copii colindători din Botiza sau Rozalvea, care antrenează întreaga colectivitate la urat, dar şi la felicitat locuitorii comunităţilor în care trăiesc, colindatul din aceasta perioadă având şi asemenea menire exprimând stilul de viaţă al acestora. Poţi asculta străvechea melodie Viflaimul sau Cântarea bradului dar şi colindul Mioriţei în diverse variante, totul culminând cu teatrul popular Constantinul, o piesă păstrată în Maramureş, un joc dramatic, răspândit din Cavnic. El aminteşte de sfârşitul domnitorului  Constantin Brancoveanu şi se desfăşoară cu ocazia sărbătorilor de An Nou.

Un obicei din noaptea Anului Nou se referă la fetele de măritat, care pot afla înfăţişarea viitorului soţ, după alegerea pe întuneric a unui par din gard, bărbatul fiind scund sau înalt, drept sau nu, în funcţie de cum arată parul. De asemenea, bătrânii satelor află cum vor fi lunile anului agricol, dacă sparg o ceapă, aleg 12 foi, iar a doua zi vor şti care lună e ploioasă sau secetoasă. Aşadar, considerându-se de bun augur, ca maramureşenii să petreacă aceste 12 ultime zile ale anului cu urări de bine, încep colindele şi felicitările înainte de zilele de Crăciun, într-o atmosferă de veselie şi belşug. O trăire vitală, depăşind timpul. Totul într-un peisaj de basm, culoare şi mitologie, în care ideea de comunicare este la nivel ceremonial, prin funcţionarea magiei festinului. Iar simbolul sărbătorii de Crăciun, ca semn de recunoaştere universală a ideii de centru al lumii, face mai lesne legătura dintre pământ şi lumea celestă. E o semnificaţie pe care o atribuim acestui spaţiu geografic românesc, unic prin obiceiurile şi datinile sale.

Un material realizat de Elisabeta Iosif

Citește și