Corespondență specială din Los Angeles de la Tudor Petruț
DACĂ POLITICHIE NU E NIMIC NU E
Totuși, noi despre ce votăm?
Toată lumea discută cu aplomb despre prezidențialele americane, o bătălie aproape comică între doi pensionari simpatici care se iau în serios. Fiecare dintre cei doi candidați vor să salveze America. Trump păstrând-o tradițional-imaculată, Biden transformând-o în ofrandă a socialismului utopic. În spatele poveștilor ideologizate din mass-media și în întunericul catacombelor unde bărbați adevărați (și câteva doamne de familie bună) pun țara la cale, pariurile sunt mult mai mari. Bătălia pentru viitorul socio-politic și cultural al celei mai puternice nații din lume se petrece în cu totul altă parte.
De parcă nici nu s-ar întâmpla, în paralel cu alegerile prezidențiale, noi alegem și la nivel local, apoi reprezentanții noștri din Camera Reprezentanților, și, extrem de important, senatori pentru Senatul american, parte din cei o sută de tovarăși și prieteni de care depinde, în mare măsură tot ce se întâmplă în țara tuturor posibilităților. Știm cu toții ce înseamnă separarea puterilor în stat. Numai că Senatul, camera superioară a legislativului, înmagazinează o sumă de puteri care depășesc administrativul și justiția.
În era unei catastrofale falii între ideologii, o posibilă acaparare de putere în Senat a democraților, în paralel cu păstrarea majorității în Camera Reprezentanților și o posibilă victorie prezidențială (deci o totală lipsa de veto) ar crea o dictatură ideală. Și perfect legală. Ar fi cadrul “democratic” în care s-ar putea schimba radical o parte din legile prin care se păstrează un echilibru de putere, de la inceptia Constituției încoace.
Desigur că au mai fost etape în care și legislativul și administrația au fost de aceiași culoare politică (primii doi ani ai prezidenției Trump, de exemplu), dar a existat un tradițional bun-simț politic în a nu exagera acapararea de putere și de a păstra măcar impresia de echilibru bi-partinic. Încălcând tradiția, democrații zilelor noastre au declarat deja, sus și tare, că în cazul în care vor avea întreaga putere la dispoziție, vor instaura majoritatea simplă în Senat, ceea ce va înlesni acceptul oricărei inițiative legislative democrate fără drept de apel din partea partidului de opoziție și fără posibilitatea unui veto prezidențial.
În contextul unor legislații modificate prin majoritatea simplă, există posibilitatea ca Partidul Democrat să fie în majoritate în perpetuitate. Singurul mod de a balanța această putere legislativă ar rămâne ca republicanii să câștige (din când în când) prezidenția. În acest context este de înțeles de ce confirmarea la Curtea Supremă americană a unei judecătoare conservatoare (propusă de președintele Trump) este atât de importantă pentru republicani și atât de încrâncenată.
În concluzie, ar trebui să fim mult mai atenți la campania electorală pentru locurile deschise din Senat. Deocamdată republicanii au majoritatea. Sondajele de opinie preconizează posibilitatea ca Senatul să ajungă jumătate-jumătate. Moment în care vice-președintele poate să încline votul. Cu un Senat fără o majoritate (simplă) republicană, chiar și dacă Donald Trump câștigă prezidențialele, intrăm într-un real impas politico-ideologic. Așa că zic și eu, parafrazând marele poet:
Și totuși există votare
Și totuși există blestem
Dau lumii întregi înștiințare
Votez, am curaj și mă tem!
Autor: Tudor Petruț (Los Angeles – SUA)
Actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor #MinutulDeHollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile #RomaniansInHollywood. Colaborator la Occidentul Românesc din anul 2011.