„Cel mai aproape mă simt de România prin muzică”

În cadrul campaniei de excelență a românilor din străinătate, publicația Occidentul Românesc și-a propus să vă facă cunoștință cu oameni de valoare, ale căror cariere ne fac cinste în lume. În această ediție, vorbim cu o tânără violonistă de origine română, crescută în Spania, care studiază în prezent la Londra: Maria Gîlicel.

Ceea ce frapează puțin când o cauți pe Google este că aproape toate informațiile despre ea sunt în limba engleză. În limba română apar poate una – două știri, ceea ce duce cu gândul automat la faptul că Maria este mai cunoscută festivalurilor și publicului din afara României. Iar când te uiți pe parcursul ei profesional de până acum, înțelegi și de ce lucrurile stau astfel.

Maria Gîlicel are 25 de ani și s-a născut în Spania, la Málaga. De la vârsta de trei ani, a locuit în Madrid. Părinții ei trăiesc în Spania de 28 de ani, iar alți frați sau alte surori nu mai are. De șapte ani încoace, Maria studiază la Royal College of Music din Londra, Marea Britanie. Printre pasiunile sale se numără pictura, cititul și natura. Pe site-ul personal, mariagilicel.com, tânăra este prezentată drept o violonistă româncă aflată în plină ascensiune, apreciată și recunoscută pentru pasiunea pe care o pune în interpretare și pentru versatilitatea de care dă dovadă pe scenă.

Maria a început să cânte încă de la o vârstă fragedă. A debutat ca artist la National Auditorium din Madrid și, de atunci, a fost oaspete al unor scene de prestigiu: Wigmore Hall, Buckingham Palace, Royal Festival Hall, St. John’s Smith Square, Casa Tartini (Slovenia), dar și Institutul Cultural Româna din Londra. A lucrat cu muzicieni de valoare – spre exemplu, Patricia Kopatchinskaja, Nicola Benedetti, Alina Ibragimova, Leonid Kerbel, Oleksandr Semchuk, Vera Rodríguez Mehner, Mari Tampere-Bezrodny și Mariana Sîrbu, precum și sub bagheta unor dirijori de excepție – cum este Maxim Vengerov. Pe lângă activitatea ca artist solist, Maria este foarte implicată și în muzica de cameră și orchestrală. În anul 2018, tânăra violonistă s-a aflat alături de Chamber Orchestra of Europe (Orchestra de Cameră a Europei) în turneul lor prin Italia. De asemenea, a colaborat și cu BBC Symphony Orchestra. Este co-fondatoare a trio-ului Chloé Piano Trio.

Maria și-a luat cu brio licența în muzică și a urmat, de asemenea, cursurile unui master la același Royal College of Music din Londra. În prezent, studiază la aceeași prestigioasă instituție pentru a obține diploma de artist, fiind eleva profesorului Maciej Rakowski. Se bucură de susținere din partea Dashei Shenkman și a Albert Cooper Music Trust. Recent, a câștigat câteva premii importante (Tillett Trust Young Artists Platform, Emily Anderson Prize, din partea Royal Philharmonic Society, precum și o distincție din partea Park Lane Group Music Trust). Maria se exprimă muzical cu ajutorul unei viori Jean-Baptiste Vuillaume din 1850 și al unui arcuș James Tubbs, împrumutat chiar de către școala de muzică unde studiază.

Camelia Jula: Maria, cum ai ajuns să studiezi vioara, de ce tocmai acest instrument? A fost o alegere a ta sau a unui profesor, a unui părinte ori o întâmplare – desigur, fericită, după cum se vede?

Maria Gîlicel: Părinții mei sunt amândoi muzicieni, mama mea este percuționistă și tata violonist. La început nu a fost alegerea mea să studiez vioară, dar am crescut ascultând multă muzică și a fost un proces destul de natural. Am început să fac lecții de vioară cu tatăl meu pe la vârsta de 4 ani și jumătate.

Camelia Jula: Unde ai cântat prima oară în fața unui public, îți mai amintești?

Maria Gîlicel: Am început să cânt în mod regulat la școala mea elementară din Madrid, când eram destul de mică, deci… nu pot spune că mai țin minte primul meu concert. Apoi am cântat tot mai des, uneori alături de părinții mei, mai târziu cu alți copii de vârsta mea la masterclass-uri, la Conservator (am studiat doi ani la Conservatorul Adolfo Salazar din Madrid, la clasa profesorului Farid Fasla) și… lucrurile au venit de la sine, mai departe.

Camelia Jula: Muzica își duce artiștii pe toate scenele lumii. Care sunt marile scene pe care speri sau îți dorești să ajungi?

Maria Gîlicel: De când sunt în Londra am avut șansa să cânt în două dintre locurile mele preferate, Wigmore Hall și Southbank Centre. În curând, o să am privilegiul să cânt la Concergebouw în Amsterdam,  urmând să fac parte din Orchestra Națională de Cameră din Olanda – un loc de muncă (în calitate de artist) pe care l-am câștigat acum câteva luni.

Camelia Jula: Cum este viața ta la Londra, în prezent?

Maria Gîlicel: Înainte de COVID, aveam câteva concerte pe lună, solo și cu orchestră, făceam multă muzică de cameră și predam elevilor mei în mod regulat. Acum situația s-a schimbat mult din cauza COVID-ului, dar și din cauza Brexit-ului. Astfel că mă tem că va fi foarte greu pentru muzicieni să se miște în libertate, iar acest fapt cu siguranță va fi extrem de dăunător pentru cultură.

Camelia Jula: Cum interacționezi cu alți români de pe meleagurile pe care te afli (fie prieteni, fie comunitatea românească în ansamblu)? La ce evenimente participați împreună, faceți activități, există proiecte comune în care te-ai implicat sau urmează să te implici?

Maria Gîlicel: Am câțiva colegi români la Royal Colleg of Music, dar nu este un cerc foarte mare. Acum un an (deja!) am avut plăcerea să fiu invitată la Institutul Cultural Român din Londra să vorbesc despre viața ca artist român în străinătate cu ocazia Zilei Culturii Naționale; totodată, am cântat de câteva ori la același Institut Cultural Român.

Camelia Jula: Ce impact consideri că va avea asupra ta Brexit-ul, din moment ce te afli în Marea Britanie? Este intenția ta de a rămâne acolo sau ți-ai dori să locuiești în altă țară europeană?

Maria Gîlicel: Este o situație foarte frustrantă, mai ales pentru noi, cei care muncim freelance în Europa. Eu am locuit în UK destui ani ca să nu am problemă cu locul de muncă, mă pot bucura în continuare de o anumită libertate. În momentul de față, nu am decis încă ce o să fac, dar părerea mea este că muzicienii au nevoie de un permis de mișcare liberă în Europa. Asta nu este atât o chestiune birocratică, cât este o problemă de considerare și recunoaște a culturii și artei drept ceva necesar pentru omenire și societate.

Camelia Jula: Cum te-ai adaptat vieții din Londra, care au fost provocările care te-au așteptat acolo și care au fost lucrurile de care te-ai îndrăgostit pe loc?

Maria Gîlicel: Decizia de a studia într-o țară diferită, de a petrece timp într-un loc nou cu altă cultură, este cu siguranță una dintre cele mai bune decizii pe care le-ar putea lua un om tânăr. Eu am crescut și m-am dezvoltat emoțional nu atât datorită Londrei, cât a faptului că a trebuit să mă îngrijesc pe mine însămi într-o țară străină. Londra este un oraș extrem de nebun, cu o gamă de culturi imensă și multe, multe oportunități. Poți cunoaște oameni extraordinari și poți avea experiențe care să te îmbogățească într-un mod fantastic!

Camelia Jula: Timpul liber cum ți-l petreci?

Maria Gîlicel: Pictez, ascult muzică, petrec timp în natură și încerc să învăț mereu ceva nou (acum, spre exemplu, m-am apucat de limba germană!).

Camelia Jula: Dar România ce înseamnă pentru tine?

Maria Gîlicel: Eu am crescut foarte departe de România și de familia mea, astfel că tot ce știu este de la părinții mei și prin prisma valorilor pe care ei mi le-au insuflat. Niciodată n-am locuit în România și am fost în vacanță acolo destul de rar, dar, în cele din urmă, mă simt cel mai aproape de România tot prin muzică.

Camelia Jula: Care sunt piesele tale preferate din tot ce ai studiat până în acest moment?

Maria Gîlicel: Nu am o piesă anume pe care aș cânta-o mereu, nu am piese „exclusive”, dar recunosc că pot deveni, în anumite momente, „obsedată” de ce cânt sau aud în jurul meu. Spre exemplu, acum învăț Concertul pentru vioară de Hindemith și mă gândesc mult la el.

Camelia Jula: Care compozitor crezi că ți se potrivește cel mai bine sau în a cărui muzică te regăsești tu cel mai profund?

Maria Gîlicel: N-aș putea alege. Fiecare compozitor scrie muzică după sufletului lui și cred că a putea cânta muzica fiecărui compozitor este aproape a putea vedea experiența omenească din punctul lui de vedere.

Camelia Jula: Ai cântat în România? Dacă da, unde anume și ce piese?

Maria Gîlicel: Încă nu. Ar fi trebuit să cânt luna trecută, pe 15 februarie, la Iași, cu trio-ul meu (Chloé Piano Trio) la festivalul Classix, dar din cauza COVID-ului concertul s-a amânat. Sperăm să putem veni la toamnă, dacă totul merge bine.

Trio-ul Chloé Piano Trio pe care îl menționează Maria este format din Maria Gîlicel, Jobine Siekman și George Todică, tineri muzicieni în plină ascensiune, toți cu educația muzicală formată la Royal College of Music din Londra. Formația a luat naștere în anul 2017. De atunci, au cântat în Marea Britanie, Elveția și Franța. În aprilie 2018, triou-ul a câștigat premiul al treilea în cadrul competiției Birmingham Intercollegiate Piano Trio. Repertoriul formației cuprinde piese din perioadele barocă și clasică, precum și modernă ori contemporană, cu focalizare specială spre repertoriul scris de femei compozitoare.

Dacă o întrebi care sunt influențele muzicale cu cel mai mare impact asupra ei, Maria îi va enumera pe Sergei Rachmaninoff, Patricia Kopatchinskaja, Henryk Szeryng și Toni Iordache. Dar, așa cum recunoaște și în interviul acordat Occidentului Românesc, preferințele sale muzicale se schimbă în permanență, în funcție de noile descoperiri pe care le face în activitatea și cariera sa. Totuși, admite că are un loc special în inima ei pentru Sonata lui Franck, o piesă pe care se simte liberă să o abordeze spontan, oriunde ar cânta-o.

„Când împărtășești cu alții ceva atât de abstract precum muzica, emoțiile pot fi copleșitoare”, spune Maria într-un scurtă prezentare pe pagina Royal Philharmonic Society, care i-a acordat în anul 2018 premiul Emily Anderson. Tânăra violonistă de origine română nu ezită nici de această dată să amintească faptul că natura este pentru ea o sursă constantă de inspirație în tot ceea ce face – și poate mai ales în muzică. „Cred că cel mai frumos aspect al performanței artistice este capacitatea de a crea atmosferă într-un moment anume și într-un loc anume. Asta face performanța irepetabilă, unică și, prin urmare, extrem de fascinantă – și cred că acesta este totodată cel mai dificil lucru pentru un muzician”, spune tânăra. Printre „ciudățeniile” sale consideră că se numără faptul că… poate imita în mod foarte realist sunetele scoase de ciori!

Privind în viitor, peste zece ani sau mai mulți, tânăra violonistă de origine română speră să devină o inspirație pentru cei care își doresc să facă lucruri bune și frumoase pentru lume. „Știu că mereu spunem asta, că muzica este un limbaj universal, dar eu chiar cred în puterea sa de a genera schimbare, prin schimbarea emoțiilor și a stării de spirit. Cred că artele, în general, pot ajuta oamenii să devină mai empatici și mai conștienți de ei înșiși.” Dacă nu ar fi făcut muzică, Maria crede că, în mod sigur, ar fi făcut tot ceva în domeniul creativ, artistic. Îi place pictura și, de asemenea, își amintește cu plăcere cum făcea scurte filmulețe distractive alături de prieteni în perioada școlii. De asemenea, recunoaște că îi place foarte mult grădinăritul și, așa cum ne spunea mai sus, lectura. De altfel, locul de muncă din prezent, ca asistent bibliotecar la colegiul unde studiază muzica, îi permite să fie mereu în preajma cărților, într-un mediu care invită exact la… lectură.

Cariera Mariei Gîlicel este cu siguranță una de urmărit pe viitor, căci talentul, pasiunea și determinarea sa o vor duce cu siguranță pe marile scene ale lumii pe care visează să cânte. Chiar dacă România nu a avut încă ocazia să o asculte pe viu, cu siguranță vioara Mariei va găsi și drumul spre casă – deși această casă pentru ea este doar una de suflet. Născută pe meleagurile spaniole și devenită muzician european, Maria poartă doar în suflet țara de unde se trage, însă cu siguranță îi face cinste prin excelența care îi caracterizează deja bogatul parcurs profesional de artist internațional.

A consemnat: Camelia Jula

Foto: arhiva personală Maria Gîlicel