Când pământul vorbește în limba dorului. Ștefan Mitroi și întoarcerea acasă prin poezie, la Lisabona
Întâlnirea dintre Ștefan Mitroi, traducătorul Dan Caragea și publicul prezent la Institutul Cultural Român din Lisabona a transformat lansarea ediției portugheze a volumului "Om de pământ" (Homem de Terra), într-o autentică pledoarie pentru memorie, rădăcini și forța literaturii de a păstra vie identitatea românească în spațiul european.

Lansarea ediției portugheze a volumului Om de pământ (Homem de Terra), de Ștefan Mitroi, organizată la Institutul Cultural Român din Lisabona, a fost mai mult decât prezentarea unei noi traduceri. Întâlnirea dintre autor, traducătorul Dan Caragea și public s-a transformat într-un dialog despre memorie, rădăcini și identitate, confirmând puterea literaturii de a traversa granițele fără să-și piardă sufletul.
Dialogul dintre Ștefan Mitroi și Dan Caragea, traducătorul ediției portugheze Om de pământ (Homem de Terra), a depășit convenția unei lansări de carte și s-a transformat într-o conversație despre timp, memorie, copilărie și destinul literaturii. Întrebările formulate cu sensibilitate și rigoare, au deschis drumul către marile teme ale volumului, iar răspunsurile autorului au conturat una dintre cele mai autentice confesiuni despre condiția scriitorului și despre legătura indestructibilă dintre om și pământ.

Puțini autori români contemporani au parcurs un drum profesional atât de divers fără ca acesta să le umbrească vocația literară. Născut în satul Siliștea (Grosu), județul Teleorman, Ștefan Mitroi a fost procuror, jurnalist, redactor-șef al unor importante publicații, redactor-șef adjunct al Televiziunii Române și cadru universitar. În paralel, a construit una dintre cele mai consistente opere ale literaturii române contemporane, reunind peste trei decenii de creație în poezie, proză, dramaturgie și literatură pentru copii.
Distins cu Premiul Academiei Române, Premiul Național „Vasile Voiculescu”, Premiul Uniunii Scriitorilor din România și, recent, cu Premiul Opera Omnia, Ștefan Mitroi este un autor tradus în mai multe limbi, a cărui operă se situează la granița fertilă dintre realism și fabulos. Titlul volumului spune aproape totul despre universul său poetic: „Om de pământ, asta sunt!”
Această mărturisire nu vorbește doar despre origine, ci despre apartenență. În poezia lui Ștefan Mitroi, pământul nu este materie, ci memorie. Satul nu este un decor, ci locul în care timpul și sufletul continuă să se întâlnească. Copilăria, părinții, moartea, Dumnezeu și cosmosul coexistă într-o lume în care granițele dintre real și imaginar devin aproape insesizabile.
Dialogul de la Lisabona a oferit și cheia de lectură a cărții. Întrebat ce înseamnă pentru el această identitate de „om de pământ”, autorul a răspuns simplu și esențial: „Datorez aproape totul pământului de unde vin și din care sunt făcut.”
Iar atunci când discuția a ajuns la sensul scrisului, răspunsul său a sintetizat întreaga filosofie a operei: „D-asta și scriu, ca să mă pot întâlni cu cei care nu mai sunt.” În aceste câteva cuvinte se află esența poeziei sale. Literatura devine locul în care memoria învinge uitarea, iar cei plecați continuă să trăiască prin iubirea și amintirea celor rămași.
Pentru cititorii din diaspora, Om de pământ dobândește o semnificație aparte. Departe de România, satul încetează să mai fie doar un spațiu geografic și devine o geografie interioară. Dorul capătă consistența unei limbi comune, iar literatura se transformă într-una dintre cele mai puternice forme de păstrare a identității culturale.
Din această perspectivă, lansarea de la Institutul Cultural Român din Lisabona a însemnat mai mult decât prezentarea unei traduceri în limba portugheză. A fost confirmarea faptului că literatura română autentică poate traversa granițe fără să-și piardă rădăcinile și că poezia, atunci când este scrisă cu sinceritate, vorbește despre ceea ce este universal în experiența umană.
Ștefan Mitroi nu scrie despre trecut, ci despre felul în care trecutul continuă să trăiască în noi. Iar Om de pământ este una dintre acele cărți care nu se închid odată cu ultima pagină. Ele rămân în memoria cititorului asemenea unui drum care, oricât de lung ar fi, sfârșește întotdeauna acasă.
Redacția Occidentul Românesc
Publicația românilor din Occident, cu prioritate în Peninsula Iberică
Independentă, demnă, neînregimentată
Din 2010, cu voce proprie și răspundere editorială.
