Când e vorba de țara mea, nu fac compromisuri

Gabriela Căluțiu Sonnenberg: Bună ziua Doamna Mihaela Mihai. Înainte de toate vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați răspuns invitației de a-mi acorda acest interviu, în condițiile în care sunteți angrenată momentan în numeroase activități de reprezentare. Românii din întreaga lume vă cunosc și vă iubesc. Sunteți una din cele mai apreciate cântărețe din România, remarcată în țară începând cu anul 1967 și în străinătate cu începere din 1969, când ați câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional al Prieteniei din Germania. Ce alte premii și distincții v-au marcat cariera ulterior?

Mihaela Mihai: Deși a trecut multă vreme de atunci, mă umplu de emoție și bucurie amintirile legate de Mențiunea obținută la Festivalul Internațional « Cerbul de Aur » din Brașov, în același an, apoi Mențiunea la Festivalul Internațional de la Sopot – Polonia, în 1971 și Marele Premiu la « Coupe d’Europe du tour de Chant » ( retransmis prin Eurovision ) la Knokke le Zoute, Belgia (1971).

GCS: Spre deosebire de mulți artiști cu calități îndoielnice, care au profitat de vremurile tulburi ale proletcultismului, fâcând carieră sub mottoul ”voi ce-n lume cântați/ pe la televizor/nu uitați c-aveți frați/ pe la Conservator”, sunteți una dintre cântărețele noastre profesioniste. Ați absolvit cu brio Facultatea de Muzicologie a Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” din București. Dacă îmi amintesc bine, la scurt timp după debutul muzical a urmat cel artistic, pe marile ecrane.

MM: Așa este. Am avut șansa de a colabora cu regizorul Mircea Mureșan, jucând alături de actori consacrați precum Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Ion Besoiu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, Dan Nuțu, Draga Olteanu-Matei. Am fost distribuită în rolul feminin principal din filmul ”Asediul”, în 1972, respectiv ”Bariera”, în 1973.

GCS: Pentru cititorii noștri români stabiliți în străinătate, ar fi interesant de știut prin ce țări ați efectuat turnee și pe unde ați mai participat la spectacole.

MM: Am apărut în numeroase emisiuni TV si Radio, concerte, discuri, turnee în țară și în străinătate, începând din anul 1967. Printre țările în care am fost invitată se numără Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Elveția, Franța, Germania, Israel, S.U.A., Turcia, fosta URSS.

GCS: Din nefericire, mulți dintre noi au mari lacune la capitolul informării despre activitatea personalităților din cultura noastră, care au optat pentru emigrare. Puteți descrie, pe scurt, evenimentele principale care v-au marcat viața și cariera după ce ați luat drumul pribegiei?

MM: Începând cu anul 1978, mi-am construit cu migală viața nouă, în Franța, în exil, bazându-mi cariera pe pilonii experienței profesionale din consultanță și medii de comunicare. Am colaborat, timp de 16 ani, la derularea campaniilor electorale municipale, legislative, prezidențiale (sub Valéry Giscard d’Estaing ), dar și la campanii publicitare comerciale, pentru parteneri precum Primăria Parisului, Ministerul Agriculturii, Prevenția Rutieră, parfumurile Guerlain, Hitachi, etc. În 1988 mi-am continuat studiile la Universitatea Paris X – Nanterre și am devenit membru al Societății Franceze de Autori și Compozitori Dramatici (SACD). După căderea Cortinei de Fier m-am implicat în liberalizarea audio-vizualului din România, punând bazele Departamentului de Publicitate al T.V.R – București, ca directoare. Între anii 1994 și 1999 am colaborat cu Societatea Națională de Televiziune ”France 3 Télévision” și am predat cursuri de Tehnici de Comunicare și Expresie Orală jurnaliștilor francezi. După căsătoria mea cu Ambasadorul României la Paris, în toamna anului 1999, am participat la diverse dialoguri, susținând și completând activitatea soțului meu.

GCS : O viață palpitantă și o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparențelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care ați urmat-o după revenirea în țară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă : sunteți la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din București (din anul 2000); între 2006 și 2008 ați deținut Președinția Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Artă – Cartel-Alfa iar din anul 2005 sunteți Președinta Uniunii Artiștilor Liber-Profesioniști din România (U.A.L.P.R.). Depășind sfera artisticului, în anul 2008 ați candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilități oficiale pe care vi le-ați asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că ați inaugurat o nouă etapă în viață?

MM : Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienței adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învățat și să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijați și dezavantajați. Pentru început mi-am îndreptat atenția spre colegii mei de breaslă și sunt mândră că am reușit să fiu inițiatoare, autoare și membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii 109/2005. Legea reglementează îndemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor intrepreți sau executanți din România… Din 2006, grație acestei legi, în jur de 7000 de artiști primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizație pe care o așteptau de 50 de ani…

GCS : Înțeleg că v-ați îndreptat atenția și spre reprezentarea României în afara granițelor, mizând pe experiența acumulată în cei 24 de ani petrecuți în Franța. În ce mod intenționați să interveniți pe plan european ? Vă propuneți să interveniți și pentru românii din străinătate ?

MM : În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deși candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susțină, am reușit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulți mi-au scris că mă iubesc și că mă respectă ; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenția mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 și sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experiență. Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor nații. Știu de ce și pot propune soluții, atât pentru consolidarea solidarității românilor din străinătate, cât și pentru obținerea și respectarea drepturilor noastre în contextul european.

GCS: Concret, care ar fi măsurile la care v-ați gândit?

MM: Voi face demersuri pentru a obține în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetățenilor români, recunoașterea diplomelor, recunoașterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapați, etc ). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE și se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană.

GCS : În paralel, înțeleg că doriți să vă implicați în continuare și în procesul decizional din interiorul țării. La alegerile parlamentare din decembrie candidați la postul de Senator responsabil pentru interesele românilor din diaspora. Care sunt atuurile pe care vă sprijiniți această candidatură ?

MM : Singura misiune a Parlamentului este aceea de a face Legi. Eu știu nu numai să studiez și să-mi fac o opinie, dar știu să și concep, să scriu și să susțin în Parlament un Proiect de lege.

Am făcut-o deja, în 2005. Spre deosebire de alegerile pentru Parlamentul European, când nu aveam un partid care să mă susțină, de data aceasta propunerea vine din partea PRM, cu toate avantajele și dezavantajele pe decurg din acest demers. PRM, ca toate partidele, are adepții și adversarii săi. Insist pe faptul că și aceste alegeri sunt uninominale și că, implicit, se votează în primul rând omul. Îmi bazez întreaga activitate pe un cuvânt-cheie: respectul. Eu respect România și fac tot ce pot pentru ca românii să fie respectați oriunde în lume. Romania are un destin de indeplinit, important este sa fim mulți care credem in el. Politica, așa complicată cum este, rămâne o artă a compromisului.

GCS: Care sunt concret problemele de rezolvat în interiorul țării, în interesul românilor din diaspora?

MM: Ca probleme de rezolvat în colaborare cu autoritățile române au prioritate: obținerea mai ușoară a documentelor de stare civilă, stimularea întoarcerii acasă, problema copiilor rămași acasă, problema infracționalității atribuite cetățenilor români. În acest sens, lucrez deja la un proiect de Lege al expatriaților. Odată ce Legea aceasta va fi adoptată, voi vizita personal Ambasadele și Consulatele române din țările europene, pentru a accelera punerea ei în aplicare.

GCS: Idealurile și proiectele la care puneți umărul sunt extrem de pozitive și în interesul românilor de pretutindeni. Vă dorim succes la punerea lor în aplicare! Pentru final, aveți un mesaj pe care doriți să-l adresați românilor din diaspora?

MM: Românii din străinătate sunt o populație foarte pestriță, cu probleme și cu moduri de viață extreme: țigani, paria, cerșetori, dar și muncitori, aventurieri și, mai ales elite. Distanțat de destinul său și de destinul României, fiecare își cere dreptul la o viață mai bună, liberă. În tragedia românilor care s-au rupt de țară, suferă și cei plecați, dar și cei rămași. Eu îmi propun să vin în ajutorul ambelor părți, acționând ca o punte de legătură. Ca să nu se rupă generațiile și continuitatea lor. Trăiesc cu convingerea că iubirea și frumusețea naște iubire. Îmi doresc să fiu agentul de legatură între sufletele dispersate și țară. Românii doinesc de dor iar eu știu doini mai bine decât oricine. Eu personal, la fel ca și românii din diaspora, când e vorba de țara mea, nu fac compromisuri, ci, după cum am dovedit, am preferat mai bine să plec. Acum avem șansa de a confrunta societatea noastră, aparent pierdută, cu oglinda celor învățate prin locurile prin care am trăit în străinătate. Numai așa putem să-i vedem defectele, numai așa o putem ajuta.

Interviu realizat și editat de Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Citește și