Călin Popescu Tăriceanu: România trebuie să ajungă a şaptea putere economică a Europei

Kasandra Kalmann Năsăudean: De ce credeţi că avem atât de mulţi candidaţi la preşedinţie din zona politică de dreapta?

Călin Popescu Tăriceanu: Alegerile prezidenţiale din 2014 reprezintă un moment important pentru politica românească. În acest an România are şansa de a scăpa de regimul impus de Traian Băsescu timp de 10 ani. La acest moment există o abundenţă de candidaţi pe zona de centru-dreapta care nu sunt altceva decât nişte simple marionete în mâinile lui Băsescu. Abundenţa de candidaţi reprezintă o încercare a lui Băsescu de a-şi spori şansele de a-şi perpetua propriul regim. Scopul pentru care sunt atât de numeroşi este acela de a încerca să ducă, într-un fel sau altul, mai departe politicile impuse de Traian Băsescu. Numărul exagerat de mare de candidaţi aflaţi sub umbrela lui Traian Băsescu reprezintă, deopotrivă, o încercare a acestuia de a supravieţui în politică şi după noiembrie.

Kasandra Kalmann Năsăudean: De ce există atât de multă vendetă între foşti parteneri sau aliaţi?

Călin Popescu Tăriceanu: În ultimii ani, în mandatele lui Traian Băsescu, tot ceea ce înseamnă confruntare politică s-a transformat într-un adevărat război între reprezentanţii partidelor. Traian Băsescu a fost şi este un politician conflictual, care nu ştie decât să distrugă, nu a construit niciodată nimic. La nivelul clasei politice s-a întreţinut o stare de conflict, de încrâncenare. Din punctul meu de vedere, politica nu trebuie să fie o înfruntare pe viaţă şi pe moarte, în care devenim duşmani unii altora şi căutăm să ne eliminăm. Politica trebuie să fie bazată pe o dezbatere între proiecte, între idei, între valori, fiecare cu argumentele proprii şi sigur că electoratul, în final, trebuie să decidă. Cred că trebuie să schimbăm această manieră de a face politică, deoarece s-a creat o divizare puternică la nivelul societăţii româneşti, iar acum noi trebuie să mergem către normalitate.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum putem noi, electoratul, să sancţionăm genul acesta de comportament dispreţuitor faţă de cetăţean şi faţă de interesele acestuia?

Călin Popescu Tăriceanu: Românii au demonstrat de-a lungul celor 25 de ani de democraţie că ştiu cum să sancţioneze derapajele politicienilor şi comportamentele dispreţuitoare, după cum le-aţi denumit dumneavoastră. Cetăţenii ştiu să îşi apere interesele şi drepturile, arătând acest lucru în nenumărate rânduri. Ceea ce am constatat este că am început să avem o societate civilă din ce în ce mai activă. Când a venit vorba de măsurile păguboase ale regimului Boc – Băsescu, prin care au pus toată povara economică în spatele românilor, aceştia au ştiut când să reacţioneze şi cum să o facă. Ne amintim cu toţii evenimentele din ianuarie – februarie 2012, atunci când românii au ieşit în stradă împotriva unui regim care i-a batjocorit şi i-a umilit timp de aproape trei ani. De asemenea, să nu uităm că cetăţenii au sancţionat derapajele constituţionale ale lui Traian Băsescu într-un număr masiv în vara lui 2012. În acelaşi timp, mecanismul clasic de sancţiune a derapajelor politicienilor existent într-o democraţie este votul. Acesta reprezintă arma cetăţenilor împotriva celor care îi conduc. Aşadar, românii ştiu cum şi când să sancţioneze comportamentele dispreţuitoare, cum aţi spus, ale politicienilor.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Se cunoaşte faptul că românii din străinătate sunt importanţi pentru România atât pentru votul lor cât şi pentru faptul că banii pe care îi trimit în ţară contează pentru economia românească. Cu toate acestea nu există condiţii optime pentru românii cu drept de vot şi aici mă refer la numărul secţiilor de votare insuficiente şi la distanţele foarte mari între acestea. Ce veţi întreprinde în acest sens?

Călin Popescu Tăriceanu: Într-adevăr, aceasta este o problemă pe care românii din diaspora au ridicat-o tot mai des în ultimii ani. Guvernul a încercat de fiecare dată să asigure buna desfăşurare a alegerilor în statele în care se află cetăţeni români, lucru care se va întâmpla în continuare şi la alegerile pentru Preşedintele României din 2014. În străinătate vor fi organizate 294 de secţii de votare pentru cetăţenii români care doresc să îşi exercite dreptul de vot la acest scrutin, listă bazată, din ceea ce au prezentat cei de la MAE, pe experienţa anterioară în organizarea alegerilor prezidenţiale în străinătate, luând ca referinţă scrutinul din anul 2009, când au fost organizate 294 de secţii de vot. O variantă pentru românii din afara graniţelor o reprezintă însă nu multiplicarea secţiilor, ci reformarea sistemului prin promovarea mecanismului votului prin corespondenţă de care se aminteşte la fiecare ciclu electoral. Problema este că acest sistem cere timp şi în nici un caz nu poate fi introdus în preajma alegerilor. Ştiţi bine că la ultimele scrutinuri electorale voturile din diaspora au creat dezbateri aprinse cu privire la corectitudine. Vă daţi seama ce ar însemna introducerea acestui tip de vot într-un moment în care România nu dispune de resursele necesare pentru a-l implementa şi ar exista serioase probleme de securitate a votului. În viitor, acest mecanism de vot reprezintă un proiect pe care trebuie să îl introducem, astfel încât fiecare român să îşi poată exprima dreptul de vot. Sper ca în 2016 el să fie funcţional, aceasta înseamnă că el ar trebui să demareze ca proiect de anul viitor.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Credeţi că prerogativele preşedintelui României pot ajuta în mod real românul din diaspora? Ne puteţi da câteva exemple despre acţiunile dumneavoastră dacă sunteţi ales în această funcţie?

Călin Popescu Tăriceanu: Lucrul cel mai trist este că reprezentanţii clasei politice din România dau dovadă că au uitat de diaspora, de o realitate economică importantă care este strict legată de aceştia, aceea că banii care au intrat şi intră în România sunt tocmai miliardele de euro pe care românii care muncesc şi trăiesc în străinătate îi aduc în ţară. O parte importantă a dezvoltării economice de după aderarea la UE li se datorează lor. Ce au primit în schimb? Prea puţin. Ca prim-ministru m-am luptat pentru a proteja interesele românilor, o luptă care a fost cu atât mai dificilă cu cât ne aflam la începutul marelui val de migraţie şi nu aveam instrumentele necesare, iar reacţiile statelor, sau mai corect ale multor partide şi medii de informare din UE, lovite de valul mare al migraţiei din România şi Bulgaria erau foarte puternice. Un preşedinte are alte instrumente la dispoziţie prin care îşi poate ajuta semenii care trăiesc în alte ţări, în primul rând prin imaginea pe care o are în plan internaţional, deoarece dacă preşedintele este stimat şi respectat, atunci şi cetăţenii din acel stat sunt priviţi cu alţi ochi. La nivelul politicii externe preşedintele are responsabilităţi majore şi până acum trebuie să recunoaştem că acest sprijin prezidenţial nu a existat decât în perioada preşedintelui Constantinescu, dar atunci România nu avea decât o mică diasporă, comparativ cu cea de astăzi.

Ceea ce cred că este important să facem pentru românii din diaspora este ca prin politica de la Bucureşti, România să fie o ţară respectată, o ţară care să poată să îşi spună cuvântul cu greutate şi care să poată să îşi promoveze şi să îşi apere interesele, toate aceste lucruri răsfrângându-se şi asupra cetăţenilor aflaţi în alte ţări. O Românie puternică, o Românie respectată va face ca şi cetăţenii săi să fie trataţi, la rândul lor, cu mai mult respect de către cei din jur.

Din funcţia de preşedinte al României trebuie găsită, pe de altă parte, o modalitate prin care să îi convingem pe românii care au emigrat că pot avea în ţară oportunităţile care să îi determine să se întoarcă. În acest sens avem nevoie de articularea unui proiect naţional în jurul pieţei muncii care să implice oferirea de locuri de muncă atât pentru tineri cât şi pentru cei care se apropie de vârsta pensionării, favorizarea pregătirii permanente a forţei de muncă, creşterea natalităţii, încurajarea revenirii în ţară a celor plecaţi în alte ţări ale UE în căutarea unui loc de muncă. Aşa cum am mai spus-o, România are resursele pentru a deveni un stat puternic în plan internaţional. Însă, este nevoie ca toţi românii să se implice și să participe activ la îmbunătăţirea şi consolidarea imaginii ţării noastre, indiferent dacă sunt în ţară sau în străinătate.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum se va schimba viaţa românului din diaspora în primele 12 luni cu dumneavoastră preşedinte?

Călin Popescu Tăriceanu: Nu pot să vă promit lucruri spectaculoase, pentru că ştiţi bine că nu sunt dintre politicienii care mint şi spun orice ca să adune voturi. Schimbarea nu se va face rapid şi nu o să curgă lapte şi miere pentru că se schimbă preşedintele. Desigur, venirea mea la Cotroceni va însemna începutul unui proiect şi al unui drum. Va însemna un semnal bun pe plan internaţional, în special în Uniunea Europeană, acolo unde trăiesc cei mai mulţi români. Pe de altă parte, fiecare pas înainte în proiectul de dezvoltarea pe care îl propun va însemna două lucruri: România va fi un partener tot mai important în UE şi, deci, va avea un cuvânt mult mai greu de spus, inclusiv în problema drepturilor emigranţilor, iar pe de altă parte România va deveni tot mai atractivă pentru românii care acum lucrează în străinătate şi mulţi dintre aceştia sper să se reîntoarcă în ţară.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Vă propuneţi să cooptaţi în staff-ul de la preşedinţie şi români din diaspora cu care să vă puteţi consulta în permanenţă?

Călin Popescu Tăriceanu: Îmi propun să cooptez oameni calificaţi pentru funcţiile existente. Nu poţi să faci parte din aparatul administraţiei prezidenţiale şi să nu fii în stare să răspunzi oricărei provocări. Voi căuta oameni care să aibă cultură politică, experienţă politică, experienţă managerială, mai pe scurt, experiența necesară funcţiilor prevăzute de aparatul prezidenţial. Nu exclud posibilitatea ca între aceştia să se numere şi reprezentanţi ai diasporei, ar fi chiar de dorit.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Prin ce metode veţi încerca depolitizarea (partizană) a instituţiei prezidenţiale?

Călin Popescu Tăriceanu: Ceea ce vreau pentru România este schimbarea modului de a se face politică de la Cotroceni prin impunerea unui alt model de preşedinte, care să fie diferit de cel pe care l-a instaurat Traian Băsescu. Depolitizarea instituţiei prezidenţiale nu poate fi realizată decât dacă Preşedintele va fi al tuturor românilor, nu doar al unui partid sau al unor grupuri de interese. Cel care ocupă funcţia de Preşedinte trebuie să dea dovadă că are capacitatea de a aduna în jurul lui forţele vii ale societăţii, energiile, creativitatea românilor, nu să îi divizeze.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Dacă veţi fi ales preşedintele României, ce veţi face pentru îmbunătăţirea imaginii României pe plan internaţional?

Călin Popescu Tăriceanu: În prezent, imaginea României este grevată în plan extern de percepţii negative şi de clişee, care împiedică să se contureze o imagine corectă ca premisă pentru o imagine pozitivă. Ceea ce trebuie să facem în primul rând este să le comunicăm partenerilor internaţionali adevărata faţă a României. România nu trebuie să mai fie caracterizată de conflictul şi dezbinarea care s-a instituit la nivel politic şi care a creat o separare între instituţiile statului. Duelul pe care l-a avut preşedintele Băsescu în timpul celor două mandate cu întreaga clasă politică a făcut ca încrederea instituţiilor europene în politica românească să fie serios diminuată. Un proiect politic pentru România, din punctul meu de vedere, este unul care trebuie să aibă în vedere crearea unei Românii ambiţioase, o Românie care să poată deveni a şaptea ţară a Europei. România are un potenţial extraordinar, graţie faptului că suntem a şaptea ţară din Uniunea Europeană din punct de vedere teritorial şi demografic. România trebuie să ajungă a şaptea putere economică. Atunci când spun România a şaptea putere economică, mă refer la faptul că trebuie să urmărim ca influenţa României în luarea deciziilor de la nivel european trebuie să crească şi să devină un actor important în jocul politic european. România trebuie să fie considerată un adevărat partener, nu o ţară la periferia Europei. O ţară care să fie respectată, o ţară care să poată să îşi spună cuvântul cu greutate şi care să poată să îşi promoveze şi să îşi apere interesele.

Un interviu realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc

(Publicat în ediția tipărită OR/Octombrie 2014)