„Ca orice profesie, avocatura se învață”

Campania de excelență a românilor din străinătate sfidează orice obstacol și își urmează traiectoria spre a finaliza Ediția a III-a, 2020-2021. Câștigătorul nominalizărilor din luna octombrie pentru Gala premiilor de excelență a românilor, care prin profesionalism și poziție socială aduc un plus de valoare imaginii României, este Ioana Brătuleanu, avocat fondator al biroului de avocatură Brilaw Abogados din Madrid, specializat în drept internațional privat.

„Pasiunea mea pentru drept a pornit din Iași, orașul meu natal, de la o vârstă fragedă. După liceu am urmat studiile de licență la Facultatea de Drept de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, apoi studiile Masterului de Drept european la aceeași facultate. Inițial voiam să mă îndrept spre magistratură, însă realizând practica în diferite locuri încă din timpul facultății, am avut șansa să îl cunosc pe Eduard Boz, avocat în Baroul Iași, o persoană extraordinar de dedicată avocaturii, care m-a învățat cu foarte multă răbdare tainele acestei profesii. Pot spune că datorită lui am ajuns să-mi doresc să practic avocatura.”

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cum aţi ajuns avocat în Spania? Ce v-a motivat să vă stabiliţi în străinătate?

Ioana Brătuleanu: Dorința de a mă stabili în străinătate a venit pe parcurs. Cunoșteam limba spaniolă din timpul liceului, având deja aprobat examenul de DELE (Diploma de Español como Lengua Extranjera). În timpul Masterului de Drept european am decis să solicit o bursă LLP-Erasmus de studiu, care mi-a fost acordată și am studiat un semestru la Facultatea de drept de la Universitatea din Insulele Baleare, Spania. Această experiență mi-a stârnit curiozitatea spre dreptul spaniol. Ulterior, am beneficiat de altă bursă Erasmus, de această dată de practică, la un birou de avocatură din Madrid.

Pe perioada Masterului din România am observat că pasiunea mea se îndreaptă spre dreptul internațional privat, și mai exact, spre cum afectează dreptul european dreptul familiei din diferitele state membre. În Iași, din păcate, spețele legate de această ramură a dreptului la vremea respectivă erau destul de rare, așadar trebuia să decid dacă să mă îndrept spre București sau spre Madrid. Având oportunitatea să lucrez în Madrid, am decis să mă mut și să încep demersurile necesare pentru omologarea studiilor în Spania și pentru înscrierea în Ilustrul Barou de Avocați din Madrid.

Astfel, am ajuns să urmez cursurile Masterului de Acces în Avocatură în cadrul Facultății de Drept de la Universitatea Complutense din Madrid și am realizat cu brio examenul de admitere la Barou.

Ilinca Fodor Van Scheyk: De cât timp practicați această profesie în Spania?

Ioana Brătuleanu: În Spania lucrez în domeniu din 2015 și ca avocat înscris în Baroul din Madrid din anul 2017. 

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cum a fost prima experiență în instanța spaniolă?

Ioana Brătuleanu: Prima experiență a fost extraordinară. Asistasem la multe procese înainte de prima experiență în fața judecătorului și cunoșteam bine băncile sălilor de judecată, atât ale celor din România, cât și ale celor din Spania. Însă îmi doream foarte mult să fiu în prima linie, să-mi susțin cauza în fața judecătorului, să am un discurs convingător, să surprind partea adversă. Și chiar așa a și fost prima experiență, într-o cauză penală. Avocata contrară cu experiență în penal nu și-a făcut griji în privința mea, văzându-mă la început de drum, însă a început să-și facă griji în timpul ședinței de judecată când a văzut că la interogatoriul clientului său am reușit să obțin informațiile pe care le doream, când a văzut că procurorul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, în una mai ușoară și când a observat că judecătorul părea să-mi dea dreptate.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Ce a însemnat pentru dumneavoastră primul proces pe care l-ați câștigat?

Ioana Brătuleanu: Prima cauză a fost un acord înainte de a ajunge la proces. Administrația Publică solicita unei cliente restituirea sumei de 5.000 de euro încasate pentru un ajutor pe care îl primea de la statul spaniol și care era considerat incompatibil cu alte venituri. Am demonstrat în faza administrativă că avea dreptul la acel ajutor și că acel ajutor nu era incompatibil cu celelalte venituri, iar administrația publică mi-a dat dreptate, arhivând dosarul. Fiecare cauză câștigată dă o senzație de împlinire profesională. Nimic nu e mai covârșitor decât acel „Mulțumesc, doamnă avocat!”, spus din suflet. Pentru că în spatele fiecărui rezultat pozitiv stau multe ore de muncă, iar satisfacția clientului este esențială pentru un avocat.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Sunteți avocat şi aveţi propriul dumneavoastră cabinet de avocatură la Madrid, „Brilaw abogados”. Care sunt trăsăturile definitorii ale avocaturii? Când spunem „avocatură” ne raportăm la argumentare, la spontaneitate, la retorică sau trebuie să avem în vedere alte lucruri? 

Ioana Brătuleanu: Ce propunem cu Brilaw Abogados este un concept nou de birou, cu servicii atât față în față, cât și online, cu minim de efort din partea clienților. Lucrăm pe teritoriul Spaniei și pe teritoriul României, personal sau prin colaboratori, astfel încât soluția să ajungă la client, și nu clientul la soluție. Astfel, consultațiile se pot face și online, prin mediile tehnologice actuale, la fel și contractarea serviciilor biroului.

Deci când spunem avocatură, pe lângă trăsăturile tradiționale cum ar fi cele menționate: spontaneitate, argumentare, retorică, trăsături ce țin de experiența în sala de judecată și fără de care bineînțeles că nu s-ar putea, trebuie avută în vedere și pregătirea din afara sălii de judecată prin pregătirea continuă de calitate, inovație în serviciile oferite, comunicare eficientă și marketing. 

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cea mai mare parte a populaţiei din România are o imagine deformată în ceea ce-i priveşte pe avocaţi, considerându-i persoane fără scrupule. Care sunt principiile după care vă ghidaţi în profesie şi ce ar trebui făcut pentru a schimba această opinie în rândul publicului larg?

Ioana Brătuleanu: Personal nu m-am întâlnit cu această imagine, poate și pentru faptul că la rândul meu sunt avocat sau pentru că încerc să fiu un avocat diferit. Principiile după care mă ghidez în general sunt apropierea față de client (chiar și în cazul serviciilor oferite la distanță), siguranța angajării unui profesionist pregătit, cu o strategie stabilită pe care clientul o cunoaște de la bun început, sinceritate în ceea ce privește rezultatul care se poate obține și nu în ultimul rând, o bună comunicare. Ce observ în cazul clienților care vor să schimbe avocatul este faptul că nu știu în ce stadiu este procedura, nu li se răspunde la telefon, nu au o comunicare eficientă cu avocatul ales. De aceea încerc să fac lucrurile diferit, să aduc un plus de valoare relației avocat-client. De multe ori sunt întrebată cât durează consultația juridică. Le răspund întotdeauna: ,,până înțelegeți dumneavoastră. ”

Ilinca Fodor Van Scheyk: În ceea ce priveşte profesia dumneavoastră, consideraţi că, la momentul actual, piaţa este saturată? Care sunt şansele pe care le are un tânăr avocat pentru a excela în profesie? 

Ioana Brătuleanu: Dacă prin piață ne referim la Madrid, atunci da, putem spune că piața este saturată. Doar în Ilustrul Colegiu de Avocați din Madrid sunt înscriși în momentul de față 76.000 de avocați, mai mulți avocați decât în toată România (unde sunt înscriși aproximativ 26.000 de avocați).

De asemenea, există firme care se ocupă exclusiv de marketing și căutare de clienți, firme care funcționează ca intermediari între avocați și potențialii clienți.

Așadar, este foarte greu să fii tânăr și să ți se dea ocazia (pentru că de multe ori ține și de noroc) să excelezi în profesia de avocat. Eu am mizat pe specializare, pe modul în care biroul tratează clienții, pe oferirea de servicii de calitate și pe o bună comunicare cu clienții.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Avocatura este o profesie care se învaţă sau e nevoie de mult mai mult pentru a atinge succesul? Există calităţi native, ce nu pot fi dobândite în facultate şi în practică, dar de care depind şansele de reuşită? 

Ioana Brătuleanu: Ca orice profesie, avocatura se învață. Însă pentru a excela, trebuie să ai ceva înclinații native, înclinații pe care facultatea nu ți le dă. Practica în schimb, ți le formează.  De exemplu, curajul. Trebuie să ai curaj să încerci, să propui soluții inovatoare, și nu e de ajuns să expui un argument, ci trebuie să convingi. De exemplu, marea mea pasiune – dreptul familiei, este ca un organism viu, în continuă schimbare – de criterii, de legislație, de jurisprudență etc. Ca regulă generală, dacă părinții se despart și nu există acord, frații nu se despart. Însă există cazuri unde circumstanțele sunt de așa natura încât nu există altă soluție viabilă.

Și acolo trebuie să intervii cu experiența și cunoștințele legale necesare, învățate, însă trebuie să propui, să convingi și să obții soluții unice, care contribuie apoi ca bază jurisprudențială altor cazuri cu circumstanțe similare. În speța la care fac referire, era o mamă care a reușit să fugă în România cu copilul cel mic, de un an, după ce a suferit ani de zile abuzuri psihice și fizice care nu au fost denunțate, iar copilul cel mare, în vârstă de opt ani a rămas în Spania, cu tatăl. Toate probele erau împotriva mamei, deși avea dreptate.

Sunt situații nefericite, fără cale de întoarcere, unde trebuie să propui o soluție juridică și să convingi instanța că ai dreptate. În acest caz, în primă instanță nu ni s-a dat dreptate, tocmai pe principiul că frații nu trebuie despărțiți, iar copila de un an trebuia să se întoarcă în Spania, alături de tatăl său, însă în apel, la Audiența Provincială din Toledo ni s-a dat dreptate și au stabilit măsuri juste astfel încât minorii să petreacă toate vacanțele împreună, alături de un părinte și apoi alături de celălalt.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Care sunt împrejurările nefavorabile ce se ivesc, vrând-nevrând, în viaţa unui avocat pledant şi cum pot fi acestea surmontate? De exemplu, relaţia avocat-client, avocat-instanţă etc.

Ioana Brătuleanu: E difícil când comunicarea nu este eficientă, astfel cum am menționat și înainte, dacă mesajul nu ajunge cum trebuie, ulterior vor apărea probleme. De aceea pun accent pe o bună comunicare cu clienții, iar cu instanțele de judecată spaniole nu am avut probleme până în momentul de față.

Nu pot afirma același lucru despre instanțele din România, din păcate. Procedurile sunt stufoase, de durată, cu termene lunare și amânări nejustificate sau care puteau fi prevăzute la timp și remediate, iar câteodată am impresia că nu se concentrează pe găsirea unei soluții, ci pe găsirea problemelor.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Există percepția generală că procesele în care inculpații au avocat din oficiu sunt din start pierdute. Așa este? 

Ioana Brătuleanu: În Spania aș putea spune că nu este așa pentru că a face parte din lista avocaților din oficiu (și aici mă refer la Madrid), trebuie să ai o experiență de minim trei ani, să urmezi cursurile specifice ramurii de drept în care dorești să te înscrii, cursuri care nu sunt ieftine, să treci un examen și apoi există o responsabilitate extraordinară în sensul că orice greșeală (dezinteres, lipsă de diligență) poate fi sancționată cu excluderea din listă.

E drept că statul plătește simbolic aceste proceduri din oficiu, așadar, cine se înscrie pe aceste liste (cu toți pașii enumerați anterior), nu o face pentru a câștiga 200 euro de la stat și a se ocupa de o procedură care poate dura ani, ci o face din vocație, din dorința de a ajuta și de a pune cunoștințele sale la dispoziția persoanelor care nu își permit un avocat. De anul acesta și eu fac parte din lista avocaților din oficiu de drept civil și familie, în zona de competență a Colegiului din Madrid.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Care sunt marile probleme ale Justiției de azi în general? Sunt diferențe notabile între modul în care lucrați în Spania – implicare, dimensiunea proiectelor, oameni cu care interacționați – și mediul juridic din România?

Ioana Brătuleanu: Există diferențe notabile între justiția din Spania și cea din România. Nu pot spune că justiția spaniolă este perfectă, nici pe departe, însă comparativ, justiția română are mult de învățat. Cred că problema cea mai mare o reprezintă actualizarea legislației românești și adaptarea ei la problemele actuale cu care se confruntă românii din străinătate și mai ales copiii minori care provin din familii destructurate. Legislația spaniolă demonstrează flexibilitate în ceea ce privește minorii străini care se află pe teritoriul Spaniei, însă fiind cetățeni români, se lovesc de birocrația din România pentru a obține documentele necesare.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Ce reprezintă pentru dumneavoastră profesia pe care o practicaţi şi care sunt valorile după care v-aţi ghidat în exercitarea acesteia?

Ioana Brătuleanu: Profesia pe care o exercit reprezintă o provocare continuă, necesitatea unei formări profesionale permanente, și presupune profesionalism, împlinire, curaj, implicare, empatie cu problemele clienților, și nu în ultimul rând, confidențialitate.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cât de mult își cunosc românii din Spania drepturile? Dar cei de acasă?

Ioana Brătuleanu: Per total, cred că lasă de dorit. Și asta pentru că foarte mulți nu consultă un avocat din primul moment în care apare problema, ci se informează pe Google, Facebook, de la vecini etc., apoi când nu mai are de ales, se prezintă la avocat. Iar la avocat e ca la medic, mai bine previi, decât să vindeci. Însă cel mai probabil asta se datorează lipsei de educație juridică în țara de adopție. Cei din România, în schimb, sunt destul de informați, ori merg la avocat din timp.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră?

Ioana Brătuleanu: În România observ că sunt destul de multe proiecte de informare juridică a drepturilor pe care le au cetățenii, de la asociații până la instituții. Mai complicat e când cetățenii se află în altă țară și apar bariere cum ar fi necunoașterea limbii, lipsa de informații și atunci cred că în primul rând ar trebui să apeleze la Ambasada României din țara de adopție și la organizațiile și asociațiile create în acest scop, precum și la revistele diasporei, unde se pot găsi informații de interes și eventual persoane de sprijin.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Care este cel mai mare vis profesional al dumneavoastră?

Ioana Brătuleanu: Plănuiesc în viitorul apropiat să urmez studiile unui Doctorat în drept internațional privat și în măsura în care voi reuși, mi-aș dori să contribui la studiile de cercetare privind mobilitatea cetățenilor români pe teritoriul Uniunii Europene și cum sunt ei afectați de legislația europeană. De asemenea, aș dori să public un studiu de cercetare pe această temă și poate, cândva, să predau la Universitate.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Cum reușiți să echilibrați balanța între viața profesională și cea personală?

Ioana Brătuleanu: E foarte complicat între programul de birou, pregătirea continuă și urgențele care apar uneori și în weekend sau în vacanțe, să păstrez un echilibru, însă urmăresc ca fiecare dintre ele să o sprijine pe cealaltă.

Ilinca Fodor Van Scheyk: Ce hobby-uri aveți? Cum vă relaxați după o săptămână intensă de lucru?

Ioana Brătuleanu: În măsura în care îmi permite timpul, citesc o carte bună, merg la înot sau la spectacole de teatru, operă, stand-up comedy etc. Când reușesc să am un weekend liniștit, plec oriunde. Îmi place enorm de mult să călătoresc și mă bucur de orice colț de lume pe care am ocazia să îl cunosc, fie munte, fie mare, fie un sătuc mic ori un oraș mare și aglomerat. Momentan, din cauza situației sanitare, mă mulțumesc cu Sierra de Madrid și câte o excursie împreună cu cățelul meu, Slinky.

A consemnat: Ilinca Fodor Van Scheyk – (Redactor-șef adjunct Occidentul Românesc)

Foto: Arhiva personală, Oana Robu, Madalina Diac